899 matches
-
să se știe că am vândut loc de casă în Armenime, între Podul Vechiu și între Ulița Armenească”. Apoi la 5 iulie 1756 (7264) Gligoraș cobuzar și cu soția sa Maria au vândut “giupânului hagi Lohan neguțitoriu” o casă cu șopron “șindilitu și cu locu cu totu” dar... La 10 octombrie 1756 (7265) Ion Bogdan mare logofăt judecă pricina dintre Iovanes băibărăcar armean și Lohan pe motiv că dreptul de a cumpăra acea casă și dugheană cu șopron “șindilitu” îl avea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o casă cu șopron “șindilitu și cu locu cu totu” dar... La 10 octombrie 1756 (7265) Ion Bogdan mare logofăt judecă pricina dintre Iovanes băibărăcar armean și Lohan pe motiv că dreptul de a cumpăra acea casă și dugheană cu șopron “șindilitu” îl avea Iovanes și nu Lohan. --Motivul? --Acea casă cu dugheană și șopron a lui Gligoraș se aflau alături de casa lui Iovanes, pe când locul lui Lohan “să hotărăști din dosu”. --Și cine câștigă procesul? --Iovanes, în virtutea dreptului de preemțiune
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1756 (7265) Ion Bogdan mare logofăt judecă pricina dintre Iovanes băibărăcar armean și Lohan pe motiv că dreptul de a cumpăra acea casă și dugheană cu șopron “șindilitu” îl avea Iovanes și nu Lohan. --Motivul? --Acea casă cu dugheană și șopron a lui Gligoraș se aflau alături de casa lui Iovanes, pe când locul lui Lohan “să hotărăști din dosu”. --Și cine câștigă procesul? --Iovanes, în virtutea dreptului de preemțiune. --Dacă tot ne aflăm în Armenime, hai să vedem ce se întâmplă pe Ulița
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un loc,... să nu fie cu supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor. Și iată... că s-au găsit loc de treaba lor, a misărciilor, și i-au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii,... cu folosul mănăstirii... au făcut șoproane, ca să încapă cu toții și alte damuri pentru ținere vitelor și a cărnii, cu de toată trebuința lor”. --O treabă gospodărească pentru acele vremuri, părinte. Acum, rogu-te să asculți și un act scris mai altfel. --Ai vreun motiv să spui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Rusească de la Gheorghiță călăraș către Diamandi mare medelnicer<footnote Ibidem, documentul 553, p. 483 footnote>, apare cu Neofit călugăr la Cetățuia, la 26 februarie 1720 când fiul lui Neofit dăruiește mănăstirii Cetățuia două vii de câte două pogoane, cu cramă, șopron și cinci căzi<footnote Ibidem, documentul 586, p. 515 footnote>. Iustin apare și la 16 mai 1720 când Mihail Racoviță voievod întărește Cetățuiei stăpânirea asupra a două pogoane de vie dăruite de Mihalache, fiul lui Neofit călugăr la Cetățuia<footnote
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui Neculaii țigan, ce-au fostu frate cu Postolachi țigan potcovariu, făcut-am acestu adevăratu și încredințatu zapis al nostru la mâna dumisale giupânului hagi Lohan neguțitoriu din Iași...că noi...i-am vândutu...o casă și o dugheană cu șopron șindilitu...ce iaste...lângă mănăstire Bărboiul, în armenime,...care locu...au fostu cumpăratu de socrul meu Necula țigan și ne-au rămas noî de dzestre și cu multe giudecăți l-am scos...de la ficiorii lui Postolachi țigan potcovariu precum mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu asta te-ai mântuit de Gligoraș Moarte? Nici pomeneală, pentru că doar după trei luni se scoală un vecin, Ovanes, pentru simplul motiv că șade alături de casa lui Gligoraș, nu ca hagi Lohan, care șade în spatele casei cu dugheană și șopron șindilit și „cerșindu el dreptate (lui Io Costandin Mihail Cehan Racoviță voievod) că i s-ar mai cade lui să cumpere decâtu Lohan”. Așa se face că boierii puși să judece lucrurile găsesc: „că mai încape Ovanes să cumpere decâtu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să judece lucrurile găsesc: „că mai încape Ovanes să cumpere decâtu Lohan. Și s-au giudecatu să-i întoarcă Ovanes banii lui Lohan...Dreptu aceea, după giudecată și așezare lor, să aibă a stăpâni Ovanes această casă cu dugheană cu șopron cu totu locul ei”. Ne oprim la colț de uliță și privim la casele pitite pe după garduri și dughenele care își arată fața la uliță...De sub șopronul „șindilit” se aude nechezat de cal, iar fumul din vatra covăliei se înalță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și așezare lor, să aibă a stăpâni Ovanes această casă cu dugheană cu șopron cu totu locul ei”. Ne oprim la colț de uliță și privim la casele pitite pe după garduri și dughenele care își arată fața la uliță...De sub șopronul „șindilit” se aude nechezat de cal, iar fumul din vatra covăliei se înalță vălătucindu-se spre cer...Miros de copită arsă îmi gâdilă nările... După toate semnele, potcovariul are de lucru nu șagă, fiule. Cărăușii care au venit la potcovărie s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de seamă acolo, la poarta dinspre apus a mănăstirii Barnovschi, și spune-mi ce vezi. Apoi eu de mult mă chitesc că acolo e o treabă cu temei făcută de un domnitor gospodar. Ce ți-a atras luarea aminte? Întâi șoproanele bine făcute și rânduite precum și tarabele pline cu hartane de carne de tot soiul... Nu ești departe de adevăr. Ca drept dovadă că ai cam ghicit cum stau lucrurile, ascultă hotărârea din 1 noiembrie 1747 (7256) a lui Grigorie Ghica
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
i au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus, unde și egumenul... sfințiia sa chir Paisie, arhimandritul primindu-i cu voie lui și cu folosul mănăstirii, au cheltuit cîțiva bani de au făcut șoproane, ca să încapă cu toții și alte damuri (bordei pentru vite) pentru ținere vitelor și a cărnii, cu de toată trebuința lor și, pentru chirie locului, s-au aședzat cu voie lor, ca să aibă a da ei, cîte patru parale pe dzi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Așa s-a întâmplat și cu cel care în mirenie s-a numit Necula grecul, iar în mănăstire Neofit. Feciorul lui, pe nume Mihalache, dăruiește mănăstirii Cetățuia, la 26 februarie 1720 (7228), „două pogoane de vie lucrată, și cu un șopron ce iaste în mijlocul vii și cu cinci căzi gata”. Mi-am adus aminte de porunca lui Costandin Mihail Cehan Racoviță, dată la 5 decembrie 1751 (7260), vornicului de poartă Tănasă Meleghe și uricarului Simion Cheșco, în care spune: „Vă facem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
difuze. Chris le-a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și mai concise. într-un final, am ajuns la un șopron galben și dărâmat. Gipsy Kings cântau așa de tare de-ți plesneau timpanele. Ce zici de locul ăsta? mi-a propus Chris. Cu buzele strânse, am ridicat din umeri. întreaga mea înfățișare spunea „Aici? Ai înnebunit de tot?“ — Atunci hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ți placă să vorbești despre astfel de lucruri fantastice și ce loc mai bun pentru asta decât o coamă de deal din mijlocul pustiului tăcut din New England? După masă, întineritul Stanley mă provoacă la o partidă de ping-pong în șopron. Îi spun că sunt cam înțepenit, că n-am mai jucat de mulți ani, dar nu vrea să accepte refuzul. Sportul are să-mi facă bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai jucat de mulți ani, dar nu vrea să accepte refuzul. Sportul are să-mi facă bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să facem un joc sau două. Lucy ne însoțește până în șopron ca să facă galerie, dar Tom rămâne pe loc, cuibărindu-se într-un șezlong de pe verandă, să fumeze și să citească. Constat repede că Stanley nu joacă genul de ping-pong cu care sunt eu obișnuit. Paletele și mingea sunt la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy, Tom îmi spune că a sunat în Brooklyn acum un sfert de oră. Harry era plecat cu treburi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era plecat cu treburi, dar i-a lăsat vorbă lui Rufus să ne sune când revine. — Să vedem dacă-l mai interesează, spune Tom. N-are rost să încurajăm speranțele lui Stanley dacă Harry s-a răzgândit. Am stat în șopron mai puțin de o jumătate de oră, dar simt că Tom a petrecut acest scurt interval adâncit în gânduri. Ceva din privirea lui îmi spune că discuția de la prânz cu Stanley i-a schimbat poziția față de noul hotel Existența. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ordine în cameră, în loc să îndes totul în șifonier. Chiar trebuie să pun totul la punct. Și să distribui chestii în dosare și să găsesc un loc adecvat unde să scriu. Poate o să-l rog pe tata să-mi facă un șopron unde să pot scrie în liniște. Sau poate nu o să fac asta. Îmi pun capul pe pernă. Sunt așa de epuizată, încât mi se pare că, dacă adorm acum, nu o să mă mai trezesc niciodată. În câteva minute deja visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe toți cei din comitet. Nu mă interesează de unde o ai. Sunt foarte impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gândind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să fie acolo ? Ridic ochii spre ea. Știi, se pare că și Madonna e membră. Și Jude și Sadie ! Și actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din față. Moșia avea loviști și braniști îngrijit delimitate prin graduri vii sau bariere de lemn. O întâmpinase Babic, umbra prințului. Merseseră în bucătărie și îi oferise o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri, șuri, șoproane, dar și întinsele păduri din jur și fânețele. Babic îi arătase grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rândul, e prea rece, Încolo, după Paște. Care Paște? Paștele mă-si, cum zice tata; de viața-asta. De aici, din calidor, se vede limpede lumea din Mana: oamenii nu-și mai află capul de-atâta treabă. Ciocănesc-bocănesc prin ogrăzi, pe sub șoproane, umblă prin vecini, tare grăbiți: au nevoie de câte o unealtă, de câte-o țigară (până mâne...), de un sfat. N-au ce repara, decât dacă mai Întâi strică singuri, ca să aibă sămânță de vorbă, dreseseră totul, Încă de cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
După câteva bucle elaborate, s-a mulțumit să miște creionul doar în sus și-n jos, întărind aceeași linie deja trasată. Niciodată n-o să uit ziua când ne-a sunat Nick, a spus el privindu-și fix opera. Eram în șopron, în fundul grădinii și-am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu urletul unui animal rănit, un câine poate. Bill și-a frecat obrajii cu ambele palme. Era un urlet prelung, care mi s-a părut că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și era frig și devreme. M-am mai uitat la copaci și la lac, ca să le țin minte, după care m-am uitat În jur - la dealurile Îndepărtate și la pădurile din partea cealaltă a casei, și din nou la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai uitat la copaci și la lac, ca să le țin minte, după care m-am uitat În jur - la dealurile Îndepărtate și la pădurile din partea cealaltă a casei, și din nou la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi Încuie ușa. Începui să cobor scara. — Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]