814 matches
-
să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Pe prag de vremi pictate-n culori abia șoptite Îmbracă-n armonie momente inedite E-o stranie chemare de doruri prăfuite Rămase la răscrucea de vremuri, neclintite, Trăiri sublime-ascunse în unduiri șoptite. Printre miresme tari, păstrate în psaltire, Privesc spre-acel luceafăr plăsmuitor de vise Mă risipesc prin vremuri, nu
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Pe prag de vremi pictate-n culori abia șoptite Îmbracă-n armonie momente inedite E-o stranie chemare de doruri prăfuite Rămase la răscrucea de vremuri, neclintite, Trăiri sublime-ascunse în unduiri șoptite. Printre miresme tari, păstrate în psaltire, Privesc spre-acel luceafăr plăsmuitor de vise Mă risipesc prin vremuri, nu chiar demult apuse, În pas cu nostalgia flancată de-amintire Când mă inundă-n liniști, ca taina din psaltire. ÎNTR-O CASĂ CU
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
Lângă pat îngenunchează, cu gânduri dumnezeiești Rugăciunile-i inundă, vin de Sus, pe-aripi cerești. Căci de mici, buna-i învață chiar pe fiecare-n parte Pe Cel Sfânt să-L preamărească și-acum, și mai departe Ruga lor, duios șoptită, cu tot sufletul s-o spună Ca să aibă somnul să lin, viața să le fie bună. Să-nchine ruga lor astăzi la Dumnezeu și la sfinți Semnul crucii să și-l facă cu mâinile lor fierbinți Cerul să le pregătească
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică, mai mic cu un an decât mine, l-am văzut pe tata tot
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
la răsărit cu nori Perdea de ploi din noul anotimp... Mă ispitesc pădurile ce plâng Că-și pierd veșmântul verde-n asfințit Și totuși e atâta frumusețe-n crâng Iar dorurile ne trezesc la răsărit... Mă ispitește dorul de romanță Șoptită pe-nserat cînd stele mor Și-n toamnă e atata dezolanță Că toate amintirile ne dor... Mă ispitești cu pașii către tine De dincolo de mare, către munți Ne vom iubi în nopțile senine În toamne cu melancoliile pe frunți... Referință Bibliografică
MĂ ISPITESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341818_a_343147]
-
să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Ce v-a dat tăria să puteți duce atâta nedreaptă suferință? - Credința în Dumnezeu și cărțile așa cum le păstram în minte. În închisoare, dacă nu ai această putere în credință, ești un om terminat. Când era posibil recitam versuri pe șoptite și învățam limbi străine. - Cât de tare îi urâți pe cei care v-au torturat? - La ce mi-ar folosi? Sunt vremuri trecute și sper să nu mai revină niciodată. Mie aceste cuvinte îmi sunau: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
ne sărăcește trăirea interioară. Dacă nu m-am scuturat total de romantism, este și din convingerea că romantismul înnobilează, umanizează, apropie mai mult oamenii între ei, da aripi minții și sufletului, da speranțe, încântă, da frumusețe înfloririi florilor, înfrunzirii frunzelor, șoptitului șoaptelor, sunetului cântecelor de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de șoapte
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
forță tainică ce leagă epoci între ele, ne aduce aproape. Citindu-ne, ne privim, ne vorbim, ne ascultăm, ne împărtășim. Timpul se oprește, distanța își pierde imensitatea ... Rămâne doar substanța clipei prezente, realizându-se astfel o simbioză perfectă între strigătul șoptit al celui care scrie și ascultarea tăcută al celui care citește. Dar acesta este doar începutul ! Se întrepătrund idei, concepții, culturi. Prin intermediul aceleiași punți ,,despărțit '' devine ,, împreună '' ; ,, departe '' devine ,, aproape ''. Parcurgând o carte, cunosc un autor, dincolo de toate un OM
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
-și dăduse obștescul sfârșit până ce n-auzise jurământ de la mezin că va pleca din sat, că se va duce unde va vedea cu ochii, să nu-l cunoască nimeni, să se șteargă ursita. Și-adăugase cu vorbele din urmă, abia șoptite, ruga: Ia cu tine și-o raclă pentru ceasurile de popas, de odihnă! Fuge moartea de ea. Am citit într-o carte... Amărâtul frate îl plânse din toată ființă și pe nen-su, îl slobozi în groapă după cum se cuvenea, dar
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
fapt baba nu le făcea mai nimic din ce le promitea. Doar așa, de ochii lumii, le mai certa și ea să nu se obrăznicească prea rău iubitele sale nepoate. - Nu erau viermănoase bunico! Erau chiar dulci, mai spuse pe șoptite Mirela după plecarea babei Ionașcu. Și uite așa, Mirela o vârî și pe verișoară-sa Cici în gura bătrânei, de nici nu mai avea curajul săraca fată să mai calce prin bătătura mătușii. *** Într-o zi Costel veni cu o
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu, în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească, când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică, mai mic cu un an decât mine, l-am văzut pe tata tot
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
audiometria vocală cu proteză convențională sau cu implant cohlear în câmp livber, pentru fiecare ureche.Audiometria vocală evaluează posibilitatea de a aprecia în mod real gradul de înțelegere al persoanei, element util în relaționarea socio-profesională.Testul cu vocea vorbită și cu vocea șoptită poate fi folosit pentru situațiile în care nu există posibilități tehnice de efectuare atestelor de mai sus, sau complexittaea cazului nu impune aceste teste cantitative. Audiometrie obiectivă- potenţiale evocate auditive, impedansmetrie, şi otoemisiuni acustice. Relaţia deficienţă funcţională- capacitate de muncă
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
loc la el. Răcoarea nopții îi făcea să se strângă în brațe mai tare; suspinele buzelor lor li se păreau mai puternice; ochii pe care deabia și-i zăreau li se păreau mai mari, și în mijlocul tăcerii se auzeau cuvinte șoptite, care cădeau în sufletul lor cu sonorități cristaline, ce se răsfângeau în mii de vibrații.” Procurorul întrerupe citatul și strigă, pe un ton acuzator: „Cunoașteți, domnilor, o descriere mai pe șleau decât aceasta? Ați mai întâlnit vreodată o descriere mai
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu, în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească, când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică, mai mic cu un an decât mine, l-am văzut pe tata tot
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
și atâtea, încât vrând, nevrând îți încolțea zâmbetul pe buze, oricât ai fi fost de supărat. - Haide, mami, spune-mi o povestioară, așa cum numai tu știi să-mi spui! Își puse căpșorul bălai în poala Laurei, iar aceasta, cu glas șoptit, începu să-i depene povestea preferata, cea cu Harap Alb. Ionuț adormi în simfonia roților de tren și a vocii blânde a Laurei și, din când în când, zâmbea, cine știe ce vise frumoase îl alintau. Trenul se apropia de orașul natal
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
pentru sine că totul va trece ca un vis... Plecase confuz de la medic, încercând să ghicească dacă rictusul de pe obrazul acestuia era un reflex spontan ori era expresia impardonabil afișată a unei atitudini controlate, completate de vorbele despre vis abia șoptite... Când ajunsese acasă, la Constanța, nici nu știuse când trecuse timpul, într-atât fusese de preocupat de semnificația comportamentului doctorului vizitat... Faptul îl nemulțumea, căci dovedea cât de vulnerabil devenise... De cum intrase în casă, tanti Sofia se precipitase, trăgându-l
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
XXXII. TU ȘTIAI SĂ ZBORI EU CONFECȚIONAM PLASE SALVATOARE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. Te-am scăpat din mâini,neatent cu fragilitatea ta, însă am văzut că poți să zbori, chiar fără elanuri șoptite. Tu știi bine, când cerul este gol fără mine, nu te-ai rătăcit prin semnele cerului,de mine. Un salt mortal când ne pierdem, unul când fugim în umbre, altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
mă sufocam că nu te pot prinde, numai dimineața la știri aflam că exiști, moartea nu te prinde, ... Citește mai mult Te-am scăpat din mâini,neatent cu fragilitatea ta,însă am văzut că poți să zbori, chiar fără elanuri șoptite.Tu știi bine, când cerul este gol fără mine,nu te-ai rătăcit prin semnele cerului,de mine.Un salt mortal când ne pierdem, unul când fugim în umbre,altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
mai mic. Noaptea-i sprâncenată ca o femeie, țigancă se joacă cu nervii ei ruginiți la glezne carnea se-nfioară de atâta așteptare. Scrisu’ -mi curge ca o smoală fierbinte. Atingerile nasc sentimente oarbe e o cădere în simțuri a cuvintelor șoptite se scutură de înțeles pe paturi de mărgăritar. Femeia se-nchide în priviri și surâde. În mine cresc alte deprinderi, trandafiri cu miros de fragi, vorbe care mă strigă de teamă. În suflet nu se mai vindecă rana, femeia care
FLUTURI DE TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381914_a_383243]
-
Cântă și dansează) Iubirea mi-e mamă și tatăl amorul, de-aceea din fașă sunt totuna cu dorul. De-o vârstă cu lumea-s și totuși copil - în floarea de dor sunt dulce pistil. Fragil ca un zbor de cântec șoptit, sunt concomitent temut și dorit: Temut de acei ce-ar vrea și n-ar vrea, dorit de mulțimi ce cred că-s peltea. Dar eu mă distrez cu-ai mei săgetați, tehui fericiți c-au fost încătușați, ce jurăminte-și
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
Gabriela Mimi Boroianu 26.01.2017 Iubito, e noapte și-i rece pamântul... și-i greu peste mine Iar timpul în ciudă nu trece, Nu aleargă, nu curge, nu vine... Nici lumină nu am c-a rămas Încuiată-n cuvântul șoptit; Citește-mă tu ca pe-o rugă, Să mă mint că mai sunt, n-am murit! Iubito, mi-e noapte și gândul Mă leagă de tine, senin, După tine-mi pun răsăritul... Zâmbește-mi, iubito, puțin! Visează! Visează că-n
IUBITO! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379548_a_380877]
-
Acasa > Poeme > Devotament > POEM ȘOPTIT Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Aș locui în ochii tăi, o vreme, să văd cum munții încă nasc izvoare; când o sărută-n taină căprioare, să simt cum iarba-‛nfiorată
POEM ŞOPTIT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374621_a_375950]
-
locui, o vreme, să deslușesc ce griji și dor te-apasă și ca pe-un talisman, ce-l porți și-acasă, în suflet te-aș păstra o-ntreagă vreme. Din volumul de autor” Între două tăceri”, 2008 Referință Bibliografică: Poem șoptit / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1497, Anul V, 05 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POEM ŞOPTIT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374621_a_375950]