430 matches
-
ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răsucește cu ochii-n sânge: la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept. Așa am chef eu! hai, cară-te și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron, dar astea erau jocuri prea obositoare, intelectual și fizic, pentru ei. Ros de foame, mi-am călcat pe mândrie și, în pauza mare, m-am dus în cancelarie. Meniul era șprot afumat și brânză de capră. Vremuri grele, de grevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trei metri, poate mai mult, unde vara, pentru că acoperișul ținea umbră, tanti Aura scotea o masă cu picioare în formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
diseară. După ce ne-am gândit un pic, ne-am hotărât să amânăm jocul pe diseară sau pe a doua zi, și până atunci să jucăm jocuri obișnuite. Și toată ziua ne-am zbînțîit în toate felurile: am desenat, am jucat șotron, ne-am cățărat în cireșul amar, ne-am amuzat cu Podul de piatră și Țară, țară, vrem ostași. După-masă am ieșit doar cu Ester și-am luat-o peste câmp, printre florile sălbatice, de mână, iar apoi ținîndu-ne pe după mijloc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzu șoseta albă și pantoful Deliei cu toc jos, gata parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească cinsprezece ani. Dar își aminti numaidecât, cu durere, că el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească cinsprezece ani. Dar își aminti numaidecât, cu durere, că el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scris distrugătoarea sa carte Ecce Homo. Ne-am întors istoviți la pensiune. Nietzsche, Antonello, giulgiul lui Isus mi s-au învârtit apoi toată noaptea în minte. Dimineața am văzut o expoziție a unui futurist, Fortunato Depero (picturi geometrice și pestrițe, șotroane pastelate, păsări), și-apoi am mers la „L’Egi zio“, celebrul muzeu de egiptologie, „cel mai mare după cel din Cairo“, cum ne-a fost recomandat. Și-aici am avut întâlnirea cea mai stranie care mi-a fost dată-n
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oraș. În centrul orașului, străzile erau acum mai puțin populate și luminile mai rare. Copiii se mai jucau încă în fața porților. Când Cottard a vrut să coboare, doctorul și-a oprit mașina în fața unui astfel de grup de copii. Jucau șotron și țipau. Dar unul dintre ei, cu părul negru, lipit, cărarea perfectă și obrazul murdar, îl fixa pe Rieux cu ochii lui limpezi care te intimidau. Doctorul își întoarse privirea. Cottard, în picioare pe trotuar, îi strânse mâna. Reprezentantul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scald în gârlă iară, Doar atât, pentru o vară. Of, ce dor îmi e de basme, Și de zumzet de copii. Și, când văd că timpul trece, Mă cuprinde un dor rece Să prind gâze-n insectar, Să mă joc șotronul pe trotuar. Of, de-aș fi copilă iar... Mi-e dor, mi-e dor... Să mă joc iar pe afară, Să văd fluturii cum zboară. Of, de-aș fi copilă iară! Dorul Ce n-aș da să fiu copilă iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ca să nu se-mbolnăvească. Popa Maria, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Copilăria nu o poți uita Copil fiind, îmi amintesc, De verile în care stam, La umbra frunzelor, sub ram, Jucând șotron ș-un mic arcan. Era frumos și cald era, Dar nouă nici că ne păsa, Căci jocul ce ne însoțea, Mereu prieteni ne-aducea! Acum aș vrea să fiu iar mic, Și să nu-mi pese de nimic! Să am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ca o petală de miozot, Soarele-i strălucitor, Sus, pe înaltu-amețitor. Flori multe și viorii Adormite pe câmpii, Atât de binevenite, De toată lumea iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Șotronul Pe cărarea vieții mele Mă duc pașii înapoi Și-ajung la copilăria Fără griji, fără nevoi. Și mă văd cum joc acasă Șotronul într-un picior Și cu mare bucurie M-apuc clipele de dor... Cum cu piatra aruncam Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Șotronul Pe cărarea vieții mele Mă duc pașii înapoi Și-ajung la copilăria Fără griji, fără nevoi. Și mă văd cum joc acasă Șotronul într-un picior Și cu mare bucurie M-apuc clipele de dor... Cum cu piatra aruncam Și de multe ori greșeam, Copiii ceilalți râdeau Și locul ei mi-l luau. Ori pierdeam, ori câștigam, Șotronul mereu noi jucam Cu tristeți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă văd cum joc acasă Șotronul într-un picior Și cu mare bucurie M-apuc clipele de dor... Cum cu piatra aruncam Și de multe ori greșeam, Copiii ceilalți râdeau Și locul ei mi-l luau. Ori pierdeam, ori câștigam, Șotronul mereu noi jucam Cu tristeți și bucurii Treceau cele copilării. Astăzi mă mângâi cu dorul Anilor ce au trecut, Adolescent în toată firea-s Și știu ce am de făcut. Jocul meu copilăresc Stau ades și mă gândesc La jocul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să fiu ca aceasta era visul meu. E simplu atunci când ești micuț: Toți îți spun că ești dulce și drăguț. Cadouri și jucării vin din plin Iar mie toate astea-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu cu prietenii mei multe inventam Și rămâneam afară până târziu. Tot timpul copil aș vrea să fiu! Făt-frumos Făt-frumos din lacrimă Are acum o patimă O iubește pe Ileana Preafrumoasa Cosânzeana. Ea este pretențioasă Pe cât este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc care ne știa toate secretele și promisiunile făcute unul altuia. Îmi amintesc de cărarea prăfuită sau acoperită de frunze, toamna, care-mi purta agale pașii spre școală. Revăd parcă urmele șotronului sau sunt tentată să caut și acum pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o frântură din copilăria mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
față? Dacă-mi spui că te-ai jucat și cu propria puțulică fac cinste. Chiar acum! Zâmbetul Magicianului se transformă într-un rictus. Se lăsă să alunece de pe stâlp și se apropie sărind într-un picior, ca și cum ar fi jucat șotronul printer stropii de ploaie care continuau să iasă din astfalt. - Copilăria unui magician este întotdeauna specială, evident. Dar nu pentru a discuta despre asta țiam oferit un spectacol pe care nimeni nu îl mai poate vedea. Dragul meu (când spuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Numai că, dacă la dus i-a păcălit și n-au știut când pleacă, unde vrea să ajungă știau exact și l-au așteptat acolo. Maca se dădu jos de pe bancă și se întinse, să-și dezmorțească oasele. Jucă un șotron imaginar, alegând frunzele pe care să sară. Se răsuci pe călcâie, oprindu-se în fața lui Tili. Și cine, mă rog, l-a turnat la Securitate ? — Nu mi- au dat voie să notez nimic, spuse Tili. M-au lăsat numai în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în vremea holerei, și o parodie a genului atât de popular care e telenovela, atât prin întindere, cât și prin exagerata soluționare mereu amânată, pentru a ne ține în binecunoscutul suspans a unei intrigi prea complicate), Julio Cortazár (romanul său Șotron poate fi citit "numai" conform indicațiilor aproape regizorale ale auctorelui din ceea ce el numește Îndrumar de lectură 339), Carlos Fuentes și alții; în Italia Italo Calvino și Umberto Eco; în Marea Britanie, John Fowles, Michel Tournier în Franța (caz special, pentru că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]