536 matches
-
Autostopistul stă ciucit pe marginea drumului, ținînd În mînă un carton: Nu Muncesc pentru Bani sau Dragoste. Barba lui albă de profet Îi ajunge pînă la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă bagajul odorizant pe bancheta din spate și se urcă În față, emanînd o putoare de banane stricate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi mai bine să chem doctorul să vă consulte. Nici n-ar trebui să donați sânge în cazul ăsta. — Îmi pare rău. Fran se simțea ca un copil care e dojenit pentru că a răsturnat cuburile. Cât aștepta, făcu un pas șovăielnic pe podea, dar încă mai tremura și trebui să se lase în genunchi ca să-și mențină echilibrul. Drept în față, aproape la nivelul ochilor ei, așezate pe un rând, se aflau flacoanele cu sângele donat de dimineață. Era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încântat la culme că vrei să te conducă la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo gafă care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a mirat foarte tare, căci intra în contradicție cu convingerile lui: - Să nu ai tu inițiativa, las-o întotdeauna pe ea să-și dea în vileag dorința. - O longobardă nu va face asta niciodată. Nu sunt ca Teodora, a replicat șovăielnic, dar, de mai multe ori, în anii ce au urmat, mi-a cerut sfatul. VII Mai mult ca sigur că cineva ne-a pârât lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atârna ca și cum i-ar fi fost rupt; răsuflarea i se auzea ca un șuierat iuțit. Și-a apropiat mâna la un deget de-a mea, după care și-a retras-o; s-a întors și s-a îndepărtat domoală și șovăielnică în beznă, de unde m-a podidit cu ultimele sale cuvinte: - Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu indivizi creduli, săraci cu duhul. - Puternicul acela nu-i ajută pe osândiți, fiindcă e un temnicer. Ah, dacă aș putea vorbi! Am redeschis pumnul, și monedele au sclipit în soare. - Poate că ne-au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acel amănunt. - Lasă-ne să intrăm, o să stau de vorbă cu el mâine. Vinul ăsta ne-a frânt spinarea. S-a uitat la burdufuri cu poftă. - Pentru cine e? - Pentru voi, ca să ne revanșăm pentru masă. S-a uitat înapoi, șovăielnic. Aveți cumva arme? - Două pumnale. A rumegat oleacă, după care a îngăduit: - Aveți voie să le păstrați. Poarta s-a deschis, și am trecut de ea, scăpând de acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc. De altfel, cafeneaua din port era În partea opusă. Și de ce și-ar fi dat fratele ei atîta bătaie de cap ca să-și ascundă Întoarcerea tardivă? Chiar dacă ar fi tras la măsea din cale-afară - iar silueta nu avea mersul șovăielnic tipic celor băuți - nu-l aștepta acasă nici o soție cu reproșul pe buze. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chinuiau. De sub brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns lîngă șold, scăpă un morman de cîrpe vechi, a căror culoare albă nu mai era decît o Îndepărtată amintire. În ciuda Înfățișării masive, se mișca În tăcere, avînd un mers ciudat, șovăielnic și sacadat. Ajuns În spatele ei, Își ridică brațul drept În față. Iar mîna lui În formă de paletă viză umărul tinerei femei. Pierric Le Bihan se născuse cu patruzeci și doi de ani În urmă, victimă a unei malformații congenitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut cu adevărat... Chantal Îi aruncă o privire neliniștită. Vocea Îi răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată. Niciodată. Privirea lui Nicolas deveni șovăielnică. Ea se apropie de el și, apucîndu-l de bărbie, Îi Înălță capul și Își cufundă privirea Într-a lui. - Făgăduiește-mi că nu vei spune nimic. El Încuviință moale. Ea Îi dezmierdă ușor obrazul. - Ar trebui să nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
largi din piele neagră de pe care vorbea la telefon, se găsea un panou electric pe care‑l folosea cu dibăcie. Eu, unul, nu l‑aș fi putut opera. Nu aveam Înclinații spre tehnica Înaltă. Dar Ravelstein, cu toate că mâinile Îi erau șovăielnice, controla toate aceste instrumente ca un Prospero. În orice caz, acum nu mai trebuia să‑și facă probleme În legătură cu facturile telefonice. Dar suntem Încă În vârful hotelului „Crillon”. - Ai instincte bune, Chick, mi s‑a adresat. Păcat că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie de scrobit de e. Își face un nod generos. Degetele șovăielnice, lungi, cu mișcări necoordonate, nervoase până la scăpătare, fac un dublu salt. Lui Ravelstein Îi plac nodurile de cravată masive - În fond el e un mare. Pe urmă se așază pe lânurile de aur de pe patul lui și Își trage cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fericită și să vă mai gândiți din când în când și la noi... Cât se va mai putea... CĂLĂUL (Vine jovial, atras de alcool.): Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bing Crosby. — Nu înțeleg, zise ea. — Melodia mea preferată, am lămurit-o. Îmi place așa de mult încât o am în douăzeci și șase de exemplare. M-a privit cu indiferență. — Chiar așa? — E... e o glumă personală, am adăugat șovăielnic. — O! exclamă ea. — Personală..., am reluat eu. Trăiesc de-atâta vreme singur, încât la mine totul este strict personal. Mă întreb dacă mai e cineva în stare să înțeleagă vreo vorbă de-a mea. — Eu voi fi, spuse ea tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a o impresiona pe Hazel într-atât de mult încât abia dacă scoase un cuvânt. Până când au început să repete. Nimic n-o mai putea intimida pe Hazel atunci. Urmărind cum se conturează scena dintre cei patru îndrăgostiți, deocamdată încă șovăielnic, mi-am dat seama cât de mult depinde succesul unei piese de cei care sunt distribuiți în ea. Violet, în rolul Hermia, era o răsfățată care se obișnuise să i se facă mereu pe plac și toți bărbații din jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
orice contact din circumspecția extrem de exagerată de a nu ne pricinui vreo neplăcere. După un deceniu de tăcere desăvârșită nici eu nu-mi explic gestul spontan de Duminică, 3 Septembrie 1989, când, purtat parcă de val, m-am pomenit sunând, șovăielnic, e drept, la ușa apartamentului tău, deschisă, apoi de Ileana. Parcă nu valul, ci o persoană m-ar fi luat de mână și... „pe-aici ți-e drumul”, mi-ar fi șoptit, Îndemnându-mă cu insistență. Nu știu ce să zic. Cred
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a faptei le repugnă, ca un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de stat sînt șovăielnici și confuzi, indeciși sau limbuți, neizbutind să-și facă datoria. Ei raționează fără convingere și fără principii. Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mărturie și romanele lui Zola, și studiile istorice. Toți au văzut felul în care își îndeplinesc misiunea noile clase. Toți le-au simțit importanța sau amenințarea în funcție de convingerile politice ale fiecăruia. Neliniște? Mai curînd teamă inspirată de "populația interlopă și șovăielnică", de "viermuiala antisocială", ca să folosim expresii utilizate de acea epocă. Pentru a depăși amenințarea, trebuia găsită o explicație a acestor evenimente și poate chiar și o cheie care să deschidă porțile epocii moderne. În Franța, toată lumea era cu privirea ațintită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care conferă puterea cînd unuia, cînd altuia. Partea a șaptea PSIHOLOGIA CONDUCĂTORULUI CARISMATIC Capitolul I Prestigiul și carisma I În psihologia mulțimilor, șeful este cvadratura cercului. Cei care au încercat să rezolve enigma s-au dovedit a fi obscuri sau șovăielnici. Unii s-au mîndrit chiar cu asta, însușindu-și cuvintele lui Pascal: "Să nu ni se reproșeze obscuritatea întrucît facem din ea profesia noastră". Atitudine nefastă și blamabilă deoarece aceștia nu au încercat să clarifice natura fenomenelor de care s-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mijloace. Un mijloc central, regăsibil și în celelalte țări comuniste mai târziu, este cel al marii purificări de clasăxe "„purificărideclasă". Au fost eliminați, în genere, prin deportare în gulaguri, în mod special cei socotiți „dușmanii de clasă”: burghezii, chiaburii, intelectualii „șovăielnici” (a se citi nedogmatici și care nu doreau să devină colaboraționiști), preoții. Aceasta a însemnat adesea separarea și distrugerea familiilor „dușmanilor de clasă”12. Relațiile de rudenie cu persoane din aceste categorii, mai ales căsătoriile, deveneau stigmate sociale și o
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când nici nu te-așteptai din tufișuri și traversau cărarea. Câte una, șovăielnică, poposea pe o piatră, dar Giandomenico rămânea nepăsător, nu culegea pietre să le țintească, până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în seamă pe băiat, povesteau snoave, făceau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pustii, nu aveai pe cine întreba, asta în situația în care chiar ai fi știut ce anume să întrebi. Porni la întâmplare, strângându-și jacheta în jurul trupului. Abia la primul colț văzu mașina lui, însoțind-o, în ritmul pașilor ei șovăielnici. Urcă, spuse Iacob și fata, ostenită, se strecură prin portiera deschisă. Ți-ai uitat poșeta. Și, în plus, trebuie să vorbim. Cred că e o neînțelegere la mijloc. Cosmina îl privi fără expresie, apoi își întoarse capul, uitându-se absentă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dragostea permanent a părinților, dragoste care îndepărtează orice stress, tristețe sau nesiguranță și care dezvoltă curajul copilului în a exploata lumea; b. nesigure sau anxioase: când copilul nu este sigur de sentimentele părinților, situație alimentată de comportamentul ambivalent, contradictoriu, incert, șovăielnic, al părinților față de proprii copii. Copilul este îngrijorat de fiecare dată când părinții pleacă de acasă, în fața inconsecvenței reacțiilor acestora la semnalele lui, șovăie și el în explorarea lumii din jur și resimte ca pe o amenințare orice absență părintească
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]