504 matches
-
Știu... oftă el. Închise. Telefonul sună din nou. Era Sam, prietenul ei dramaturg. — Bună, Kitty. Nu ne-am mai auzit de mult. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție, Sam, răspunse destul de rece. — Cum te-ai distrat În călătorie? Întrebă el șovăitor. Kitty aruncă o privire pe fereastră, la luminile licărind dincolo de East River, departe spre orizont, Întrebându-se o secundă dacă ar trebui să-i spună lui Sam că se Îndrăgostise de un alt bărbat la fel cum se Îndrăgostise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de fină ca forma mâinilor, pe care i le priveam totdeauna cu ciudă, dar complexele îl sileau să fie cât mai șters, pentru a nu atrage atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbâcsită, măruntă, de ratat. „Oare ce crede acum despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că scrisul de calitate însemna să te pui atât de bine în pielea altcuiva, încât cititorul să creadă efectiv că ai trăit tu însuți acea experiență. — Bună. Recunoscu imediat vocea lui Laurence. — Lucrezi până târziu. Tonul lui era neașteptat de șovăitor. — Aproape că mă așteptam să răspundă robotul. Ar fi trebuit să te întreb după-amiaza asta, dar n-am avut curajul. S-ar putea să ți se pară oarecum nepotrivit și te rog, nu te simți obligată să accepți, asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
semn de recunoștință. Simți că o copleșește un val subit de tandrețe și își dori să-i mărturisească fără ocolișuri despre copil. Poate că nu era momentul ideal, dar era foarte posibil să nici nu existe unul. — Laurence, începu ea șovăitor, am tot vrut să-ți vorbesc despre ceva. Însă Laurence, care fusese neobișnuit de tăcut și de inert, nerăspunzându-i nici măcar la sărut, își dădu ea seama deodată, se întoarse brusc spre ea. — Uite ce e, Francesca, cât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
petrece în jurul lui. „Așa stau lucrurile, probabil“, gândi Endō. Îl privi fix, trezindu-i-se o nouă bănuială. Scuipă și porni spre ieșire. Zgomotul de pe șantier era infernal. Endō a privit înapoi și l-a văzut pe Gaston urmându-l șovăitor. — De ce vii după mine? Gaston nu-i răspunse. — Te întrebam de ce vii după mine? N-ai chef s-o ștergi? — Nu plec, Endō-san. Zâmbetul prietenos cu care se familiarizase Endō îi flutură pe buzele însângerate și dădu din cap: — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zărește pe Gaston urcând agale muntele, acolo... sub cel mai înalt pisc. Îi făcea semn cu pălăria și zâmbetul i se așternuse din nou pe fața lui de cal - zâmbetul cu care se obișnuiseră ei atât de mult, un zâmbet șovăitor, de nătăfleț. — Takamori-san, plec. — Unde pleci, Gas? — Undeva, departe... oriunde sunt oameni. Imaginea i-a fost spulberată de vocea lui Tomoe. Stătea cu obrajii-n palmă și privea și ea spre munte, dar imaginația ei luase o întorsătură mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unghiile. Atunci le-am spus servitorilor și țăranilor care se strânseseră buluc în spatele nostru: - Uitați-vă la un biet nebun care spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și să vă molesteze femeile. La început șovăitori, s-au uitat unul la altul și au început să spună: - E-adevărat! Goniți-l de-aici! Am îngenuncheat lângă donatist, șuierător ca un șarpe, și i-am șoptit: - Ești liber să pleci, și ți se va da tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coboare pe Pământ. Eram pentru prima data la mare. O văzusem în poze, o văzusem la televizor, dar acum se întâmpla cu totul altceva. Îi simțeam mirosul, măreția, misterul. Deși mai aveam câțiva pași până să o pot vedea, eram șovăitor (ca orice călător stingher la țărmul mării) și mergeam parcă îndemnat de o forță neștiută. Cine știe? Poate chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac provocările. Mă privește cu ochi strălucitori. Sinceră să fiu, mă cam plictisesc. Nathaniel face totul pentru mine. Câteodată, prea mult. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de alta. Nimic. Unde naiba or fi ? Iau la rând camerele de la parter, dar nu e nimeni. Pornesc cu grijă pe scări. Poate că sunt în plină Bucuria sexului. Poate că ar trebui să mă retrag. — Ăă... doamnă Geiger ? strig șovăitoare. Cina vă așteaptă. În clipa în care fac câțiva pași în față, aud voci venind dinspre celălalt capăt al coridorului. — Doamnă Geiger ? Brusc, o ușă se deschide violent. — Și la ce folosesc banii ? Glasul lui Trish răsună strident. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vă spun... sunt entuziasmată. Însă în glasul meu nu se simte nici un pic de entuziasm. Cuvintele îmi sunt la fel de goale ca și tonul pe care le rostesc. — Am fost copleșită de căldura și generozitatea primirii făcute de Carter Spink, continui șovăitoare, și sunt onorată să mă alătur unui atât de prestigios parteneriat al... Privirea mea continuă să-l caute pe Nathaniel. Nu mă pot concentra la ce zic. — Talentului și excelenței ! sare Hilary de undeva dintr-o laterală. — Îhm... da. Găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doar să stai departe. Să stai cît se poate de departe. — OK, zic ezitînd. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgîndit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia de braț și mă fixează intens. Mă ține atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a lărgi permanent teritoriul Marilor State, de a înrola toate efectivele șovăitoare, aflate pe muchie, sub pălăria de pai-coif atomic a lui John Stuart Mill, the greatest good for the greatest number. Le-am promis confortul și bunăstarea, obișnuia să spună la ședințele de lucru, le-am promis tuturor națiunilor analgezia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acuma mutarea cu partidele istorice. Cum ți-am spus în discuția de mai luna trecută. Te-am pregătit doar, nu poți zice că nu ai fost pus în temă. Ai avut și timp de orientare, suficient, gândesc... Băcănel zâmbi încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un fel de crin, de răsărită sau poate de gherghină. Un lujer fraged, mlădindu-se sub atingerea pârâiașelor prelinse de-a lungul trupului ei. Un lujer bucuros în răsfățul atingerii sale de lumină, trezit abia atunci la viață și molcom, nedumerit, șovăitor descoperind frumusețile Lumii. Se privi în oglinda mare cât peretele. Un capriciu al arhitectului, din anii când începuseră să câștige mai bine și își reamenajaseră apartamentul. Trecuse Stelian în vremea aceea la minister iar ea, cam tot pe atunci, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în gol, se zvârcoleau puțin în lumina ruginie a înserării și se prăbușeau apoi în strălucia vălureală dintre sălcii. Tomnea, șovăitor, întinse mâna și o trase pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar care-mi dădeau o stabilitate ce mă făcea să mă simt în siguranță. După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
umbra cade în condiția inferioară de ființă întrupată: Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. „Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixându-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă”. În această formă eterică, personajul urcă spre lună și descoperă puterea gândului, iar umbrei îi lasă misiunea de a consemna toate întâmplările pământești. Valoarea acetor mituri este prezentă si în sfera imaginarului din creația epică
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și te dă pradă monștrilor. Vroia să se trezească, dar nu putea deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt, din ea ieșeau flăcări, fum și ceață... Din adâncuri îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cadență. Regimul acerb de Înfometare de la siguranță și perioada scurtă de «refacere» la penitenciarul Cluj nu reabilitaseră În niciun fel siluetele noastre filiforme. Sub soarele de toamnă, acel soare care dă dureri de cap pe la amiază, pașii noștri deveneau din ce În ce mai șovăitori. Oamenii care ne Întâlneau În cale se opreau și ne urmăreau cu uitătură lungă. Subțiri ca niște nuiele, cu fețele palide, lipsite de obișnuitul bronz al verii, tinere și, unele dintre noi, de o frumusețe remarcabilă, nu arătam deloc a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o apă. Pașii i se înfundau în noroiul gros, scotea greu bocancii, dar mergea mai departe, ferindu-se de lumina focurilor. I se făcu dor de ai lui, de părinții morți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
real; - dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicității și a reduce totul la o ierarhie de aparențe înseamnă a nu avea curajul negației. Distanța teoretică de viață și slăbiciunea sentimentală pentru ea ne duc la soluția șovăitoare a treptelor irealității, la un pro-contra firii. Situația paradoxală exprimă o indeterminație esențială a ființei. Lucrurile nu s-au așezat. Atât ca situație reală, cât și ca formă teoretică - paradoxul izvorăște din condiția nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care să n-o fi îngropat în gând. Spiritul e un mormânt al naturii.) Sinuciderea - ca orice încercare de mântuire - e un act religios. Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilității la echivocurile esențiale ale vieții, derivă dintr-o vitalitate șovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobște, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevărul de minciună. Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelență, o critică a vieții. Cine n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întoarce șepte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvârșită. Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a face cu realitatea care se construia sub ochii săi; militantul încrezător descoperă cum, într-un an-doi, "comunismul devenise o armată, aproape o Biserică". Apelul la "emoția manifestațiilor de masă", la noi recrutări ("din răsputeri"), la "smulgerea adeziunii", la "intimidarea șovăitorilor și a potrivnicilor", la hărțuielile de stradă și destabilizarea guvernelor acestea erau căile prin care "acționau comuniștii în toate direcțiile". Multe pasaje relatează despre adunările în care oratori proști, cînd se poticneau, recurgeau la salvatorul pentru ei "Trăiască Stalin" (viitorul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]