783 matches
-
Vaca, azi să nu o dai la ciurdă. Am vorbit cu doftorul și azi vine să o vadă ... -Bine ... Dar, am văzut că și-a revenit ... -E bine să o vadă! E păcat să o pierdem. Își șterse gura cu ștergarul cusut cu motive oltenești, și își întinse picioarele care îi amorțise. -Antonio! Rupe foaia de calendar și adumi-o! Femeia se ridică de pe marginea patului acoperit cu o velință din lână roșie împestrițată cu figuri rombice, intră în odaia de alături
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
au luat-o înainte și Carol după ei.Ajuns la căruță le-a pus un braț de fân. Acestea începură să mănânce.Numai atunci a luat traista cu mâncare din căruță. Se închină, spuse o rugăciune în gând, și întinse ștergarul, cusut de Antonia, pe iarbă.A așezat farfuria în care a tăiat în felii o bucată de mușchi de vită, rupând din pâine din când în când.Mânca și privea la animalele, la ochii lor blânji. După ce mâncă, strânse cu
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și o ceapă spartă într-un ștergar cam izinit. De când îi murise muierea, nu mai reușise să aibă o cămașe curată pe el, iar felul în care se hrănea, o făcea mai mult să nu moară cu zile, nicidecum că ar fi asimțit senzația de foame. Lângă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
al repartizării pe localități și domenii. Astfel în colecția de textile în afară de două piese de port bărbătesc- nădragi, de la Căzănești și o cămașă de copil de la Lupșa de Jos, restul sunt piese de port femeisc, cipage, oprege, catrințe, poale, marame, ștergare : de la Lupșa de Jos 22 de obiecte, Căzănești 19, Ilov 2, Broșteni 4 , Meriș 5 . In ceea ce privește domeniul textilelor de interior acestea sunt numai 3 scoarțe, dintre care, 2 la Căzănești și una la Lupșa. Meșteșugul țesutului pe lângă piesele
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
-i potopul, Oglindă-i în urmă totul. Doamna Ploaie strigă „Gata! Haideți sus, în cer, la tata!” Și-i gâdilă sub bărbie Și ei urcă pe frânghie. Ascultând la unison, Se grăbesc în cer, la somn. În urma lor soarele Trimite ștergarele. Ce familie ciudată, Curăță fără de plată! Tot ce din pământuri crește Stropul lor curat hrănește. BUBURUZA Roșie cu picățele, doarme între viorele, Stând pe frunză, ca-ntr-un giulgi, toate florile-i fac sluj. Să ghicească de noroc, la ureche-are-un
DOMNUL NOR ŞI DOAMNA PLOAIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346519_a_347848]
-
conducă spre masă. Valentin Prisăcaru, plin de transpirație, având cămașa udă de ziceai că a trecut pe sub o streașină pe timp de ploaie, se răcorea cu un pahar cu vin alb abia umplut, vânturându-și prin fața ochilor batista, cât un ștergar de popă. - Măi Ștefan, unde ai găsit muzicanții ăștia că erau să mă omoare. - Tu îți pui mintea cu ei? Sau ai vrut să-ți etalezi calitățile de dansator față de doamna Trifan? - Măi, să știi că mai aveam puțin și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
călușului. Lângă el un călușar, purta steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi de spice de grâu, date-n pârg, o funie de usturoi și o legătură de pelin, toate legate cu un ștergar galben de borangic. Tot lângă vătaf era și mutul călușului, îmbrăcat în haine femeiști, adică într-o bluză roșie și o fustă neagră, trasă peste pantaloni negri. Avea pe față o mască din catifea neagră, cu găuri în dreptul ochilor și
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
strigăt: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Așa au intrat călușarii în sufletul meu!..Ca un vis fermecat!..Acolo , în suflet, le-am făcut culcuș de bucurii, căptușit cu pelin și spic de grâu. Și i-am învelit cu ștergarul galben al amintirilor...să rămână mereu strălucitori...pentru că atunci nu știam că trăisem cele mai frumoase clipe din viața mea. Am alergat mereu, ca bezmeticul, după fericire. În mare viteză. Așa trecem năuci pe lângă fericire, iar ea...rămâne mereu în
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
dragii Moșului .... că ceva lipsește! -Mai trebuie... ceva! -Ce? !!? -Ceva și...cineva ....care , iată,! tocmai intra acum pe ușă! Învăluita de mirosul înebunitor de cozonac cald și pufos o femeie intra în sala aducând pe o tavă acoperită de un ștergar, miracolul dulce. Cu mâinile ei taie și împarte tuturor, copiilor mai mici și copiilor mai mari, părinților și bunicilor , minunea abia scoasă din cuptor. -Imi !!! Ce frumos miroase ! -Și ce bun e! -Ca în copilăria noastră! -Mai vreau o felie
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
școli, spitale, penitenciare, primării sau în alte instituții publice, Î.P.S. Părinte Ioan afirmă că România este țara lui Dumnezeu, țara icoanelor, în fiecare casă de român regăsindu-se o icoană „pe peretele dinspre răsărit, fiind împodobită cu maramă, cu ștergarul foarte frumos țesut în război, gătită cu fir de busuioc” (p.49). Despre Sfânta Cruce afirmă că este „stindardul creștinilor. Părinții noștri nu au pus nici un alt semn pe turla bisericii decât Sfânta Cruce”, ori se știe că biserica este
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
să schimbăm și mașina!” (Cheia Bătrânei). Tema de bază a volumului însă rămâne dorul de casa părintească, de familia împrăștiată prin lume, de copilăria trăită modest dar cu toată bucuria și sinceritatea vârstei. Iată-o cu tata la plug: „De pe ștergarul alb, pe iarba verde,/ nu înainte de-a-nălța o rugă,/ mâncam cu poftă, ceapă cu mălai,/ bând apa rece de izvor din tugă./ (...) și dacă aș putea întoarce timpul/ să merg sub salcia pletoasă de la drum/ să mai mănânc așa
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
oamenii spun povești ,la gură sobei.Cand eram copil,femeile teșeau în războaie de țesut, pe vremea această, a viforului ,în timp ce focul trosnea și doinea în soba.Asa mi-o amintesc și pe bunica,țesând povești și creând , cu migala, ștergare și paturi cu fir ales.Mi-au rămas de la bunica,în amintire,cateva podoabe. Mi-au rămas,de la bunica,amintiri sfinte,pe care le-am înrămat că pe-o icoana în inima mea. Mi-o amintesc cum își punea în
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
de cealaltă parte... Îmi amintesc cu infinită nostalgie de cașul mustind a zer, de bucata de mușchi sau de cârnat de porc „de la oală”, de „brușul” de mămăligă și de „căpățâna” de ceapă, pe care mama le învelea într-un ștergar și mi le așeza cu drag într-o trăistuță pe care apoi mi-o punea după gât, după care mă pupa zgomotos pe amândoi obrajii și-mi spunea (a câta oară, Doamne?): - Ai grijă să nu pierzi iară oile, copile
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
atunci am văzut sporite interesul și apetența ancorării cetățeanului sub scara puterii, legarea lui la ochi, încât pare că ceea ce am crezut că va dispărea, va mai rezista încă un veac! Mă gândesc să nu tivesc la steagul sufletului meu ștergarul alb, cu prețul abaterii de la drumul adevărului. Realitatea accesibilă datorită celor ce spun adevărul trebuie să fie adusă în spațiul public în locul fațetelor unse, în care foșnesc banii. Ori de câte ori scriu despre oameni de valoare, fără a garnisi realitatea cu mierea
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
amiezii - la două sau trei trecute, lumea începea să se adune de la treburi și să se lenevească, picoteala părea a se instala după activitatea de peste zi. Mama, într-o pauză cerută de nevoile odraslei, îmi așternuse în grabă pe un ștergar câteva bucățele de caș afumat, slănină tăiată, un coltuc de pâine pe care o păstra într-un coș agățat sus în cămară, îmi spunea ca de fiecare dată să „cumpăt”, leguma în general (care se obține cu greu și prin
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
pânteceNici o schimbare...CirculațieSună depășireaDoar clapele gânduluiTrec barieraTopograficăMăsura umbreiGlezna dintre doi fluturiși-un fir de iarbă... XXV. CAPITULARE, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012. Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
fiică - Teodor Adrian și Ionela Păstrăv -, care recitaseră versuri cu ocazia lansării volumului „Poezii și poeme din Bucovina”, scrisă de bunicul lor. Erau toți îmbrăcați în frumoase costume populare tradiționale. Domnul Ioan Grămadă purta de brațe un platou acoperit de ștergar țărănesc țesut în minunate modele și culori, pe care se afla pâinea și sarea pentru întâmpinarea oaspeților. Pâinea era, în fapt, un colac împletit frumos, rumenit și bine crescut, care-ți făcea poftă numai privindu-l. Doamna Didina Grămadă purta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
culori, pe care se afla pâinea și sarea pentru întâmpinarea oaspeților. Pâinea era, în fapt, un colac împletit frumos, rumenit și bine crescut, care-ți făcea poftă numai privindu-l. Doamna Didina Grămadă purta, pe un alt platou acoperit cu ștergar în alte culori și parcă având mai multe modele în țesătură, păhărele pline cu o băutură limpede, roșie la culoare și cu aromă plăcută. Aveam să constat, foarte curând, „gustând” vreo două păhărele, că era afinată. Așa au întâmpinat grupul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TE AȘTEPT IUBIRE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești lacrima neînțeleasă ce rar Se mai poate șterge cu primul ștergar. Ești briza mării ce aduce seara, Și-mi alungă din trup oboseala. Ești lumea frumoasă a E-ului meu, Ce-n viață de mine-i alături mereu. Ești roua dimineții ce n-a sorbit, Nici viciul, nici timpul, nici chipul
TE AȘTEPT IUBIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374688_a_376017]
-
aprilie, când flăcăii strângeau plata pentru lăutari, luau de la fete și tinerele neveste odoarele pentru strigat la Govie. Se considera odor pentru Govie orice obiect lucrat de tinerele fete sau de mamele și bunicile lor. Astfel de odoare erau batistele, ștergarele și maramele de borangic, cămășile și brâiele bărbătești, iile, boscelele, fețele de masă, cuverturile și mai ales macatele, vestitele macate din satul nostru. Adică, orice obiect decorativ țesut, cusut, brodat sau împletit de mâinile femeilor era „odor”. Odoarele nu erau
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
florile de gheață, amplificând magia ornamentală a semnelor cusute, simboluri misterioase, numai de fete și femei știute. Pe pieptul cămășii se repeta simbolul dragostei, cu cerculețe spre care erau îndreptate sugestiv săgeți, cercuri alternate cu simboluri de bărbăție. Mirifice erau ștergarele de borangic, cu țesătura lor subțire, diafană. În apa țesăturii străvezii pluteau flori de câmp sau trandafiri, himere din visuri colorate, țesute-n pânza Fetei Morgana. Nu puteu fi văzute! Doar ghicite...Intuite, mereu căutate și negăsite. Păreau că sunt
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
legendarul car frumos cu patru boi. A dispărut și cel cu doi boi. A venit Tractorul și a călcat triumfal peste ei cu șaizeci și cinci de cai-putere. În trecerea sa, a mânjit cu motorină și ulei diafanele flori de câmp de pe ștergarele de borangic. Au venit în iureș camioanele cu gazele înecăcioase și pocnetele țevilor de eșapament. Toate au pătruns brutal în sufletele curate de la Govie, înnegrind cu fumul lor salcia și liliacul înflorit. C.A.P.-ul a pătruns cu steagurile sale
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
aflat la o nuntă din satul meu de prin anii șaptezeci. A fost o nuntă frumoasă, unde soacra mică a scos la horă când s-a jucat Nuneasca, toată zestrea miresei, cu daruri pentru nași, ginere și rudele apropiate. Sclipitoarele ștergare din fir de borangic auriu și fermecatele cămăși, precum și macatele, au răspândit în horă magia Goviei de altădată. De-atâta risipă de frumusețe toți nuntașii au fost copleșiți, admirația răspăndindu-se atât în horă, cât și pe marginea ei, curgând valuri-valuri
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
cum să înțeleagă, pentru că în viața ei nu fusese la Govie. Nici măcar nu auzise de așa ceva. Cu timpul, ultimele rămășițe ale acestei mentalități au dispărut din sufletul celor care mai apucaseră și trăiseră Govia. Care bătrână ar mai lucra astăzi ștergare și macate? N-o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
și trăiseră Govia. Care bătrână ar mai lucra astăzi ștergare și macate? N-o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu ele? Iar macatele? Cine mai pune pe pat sau pereți vechile macate? Acum, cuvertura plușată este regina patului, Macatul
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]