819 matches
-
Upupa epops), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palumbus), cinteza (Fringilla montifringilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus), etc. Etajul apelor curgătoare și lacustre cuprinde mai multe specii de viețuitoare: pești - crapul (Cyprinus carpio), cleanul (Leuciscus squalius), știuca (Esox lucinus), somnul (Silurus glanis), raci (Astacus), moluște, rațele sălbatice (Anas platyrhynchos). Pădurea Mociar de la Solovăstru, aflată pe Valea Gurghiului - suprafață 48 ha - este inclusă în categoria IV conform criteriilor IUCN. Aici se află unii din cei mai bătrâni arbori
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
sfere în care individul să fie liber, sferă care să nu fie violată sub niciun motiv- trebuie stabilită o frontieră între viața privată si autoritatea publică. Aici, întrebarea care se pune este: Unde să fie trasată această frontieră? „Libertatea pentru știucă înseamnă moartea pentru plevuști”, adică libertatea individului depinde de limitele impuse altora. Cu alte cuvinte, „libertatea unui profesor de la Oxford este un lucru foarte diferit de libertatea unui țăran egiptean” . Pentru țăranul respectiv, necesare îi sunt hrana, hainele, medicamentele - condițiile
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
aici se află și specii rare de plante cum ar fi castanele de baltă (Trapa natans). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. Principalele specii de pești care populează apele limanului sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar sunt întâlniți și pești din speciile guvid, sabiță sau văduviță. Pescuitul are caracter industrial, în apropierea limanlui existând iazuri de reproducere în care sunt crescuți pești din speciile crap argintiu și crap amur. În prezent, sunt luate măsuri
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
Baracudă ("Sphyraena barracuda") (știucă-de-mare) este un pește răpitor din familia Sphyraenidae, ordinul Perciformes care cuprinde până în prezent un numar de 26 de specii cunoscute. A nu se confundă cu caracuda. Baracudă are un aspect asemănător cu știuca, corpul lung fusiform este acoperit cu șolzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
Știuca (Esox lucius) este un pește răpitor dulcicol sau salmastricol, din familia esocide ("Esocidae"), răspândit în apele stătătoare sau lin curgătoare, cu multă vegetație din zona temperată a Asiei, Europei și Americii de Nord. Are o lungime obișnuită de 30-40 cm; poate să
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate. Știuca este un pește răpitor foarte lacom, "rechinul" apelor dulci, care atacă nu numai peștii ci și păsările și mamiferele acvatice și se ia la bătaie și cu vidra. Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 3-4 ani. Depune icre pe
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
sos de roșii). Se poate reproduce și artificial. În România se găsește în toate râurile, jepșile, bălțile, iazurile, lacurile, de la Dunăre și până în zona mrenei. Denumirea științifică "Esox lucius", derivă din cuvintele latine "Esox", numele dat de Pliniu unui pește (știucă sau somon) din Rin și "lucius" = știucă. Cuvântul latin "Esox" provine din cuvântul grec "isox", și este înrudit cu rădăcină celtică "eog", "ehawc" = somon. În toată țara i se zice "știucă", iar la cea mică "știuculiță". Pescarii din județul Ialomița
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
artificial. În România se găsește în toate râurile, jepșile, bălțile, iazurile, lacurile, de la Dunăre și până în zona mrenei. Denumirea științifică "Esox lucius", derivă din cuvintele latine "Esox", numele dat de Pliniu unui pește (știucă sau somon) din Rin și "lucius" = știucă. Cuvântul latin "Esox" provine din cuvântul grec "isox", și este înrudit cu rădăcină celtică "eog", "ehawc" = somon. În toată țara i se zice "știucă", iar la cea mică "știuculiță". Pescarii din județul Ialomița și Ilfov de pe malul Dunării mai zic
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
cuvintele latine "Esox", numele dat de Pliniu unui pește (știucă sau somon) din Rin și "lucius" = știucă. Cuvântul latin "Esox" provine din cuvântul grec "isox", și este înrudit cu rădăcină celtică "eog", "ehawc" = somon. În toată țara i se zice "știucă", iar la cea mică "știuculiță". Pescarii din județul Ialomița și Ilfov de pe malul Dunării mai zic la știuca mică (până la 30 cm) și "mârlița" sau "mârloae". Lipovenii și grecii din Dobrogea îi zic cu toții "știucă", turcii îi mai zic și
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
latin "Esox" provine din cuvântul grec "isox", și este înrudit cu rădăcină celtică "eog", "ehawc" = somon. În toată țara i se zice "știucă", iar la cea mică "știuculiță". Pescarii din județul Ialomița și Ilfov de pe malul Dunării mai zic la știuca mică (până la 30 cm) și "mârlița" sau "mârloae". Lipovenii și grecii din Dobrogea îi zic cu toții "știucă", turcii îi mai zic și "turna-balâc". I se mai zice "știucoviță", "cățea", "ciucă", "fâță", "fiță", "jidancă", "rață", "boaldă", "tâlharul bălților", "rechinul apelor". Dimensiunile
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
toată țara i se zice "știucă", iar la cea mică "știuculiță". Pescarii din județul Ialomița și Ilfov de pe malul Dunării mai zic la știuca mică (până la 30 cm) și "mârlița" sau "mârloae". Lipovenii și grecii din Dobrogea îi zic cu toții "știucă", turcii îi mai zic și "turna-balâc". I se mai zice "știucoviță", "cățea", "ciucă", "fâță", "fiță", "jidancă", "rață", "boaldă", "tâlharul bălților", "rechinul apelor". Dimensiunile la care poate ajunge știuca sunt foarte mari. Femelele sunt totdeauna mai mari ca masculii. Lungimea obișnuită
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
și "mârlița" sau "mârloae". Lipovenii și grecii din Dobrogea îi zic cu toții "știucă", turcii îi mai zic și "turna-balâc". I se mai zice "știucoviță", "cățea", "ciucă", "fâță", "fiță", "jidancă", "rață", "boaldă", "tâlharul bălților", "rechinul apelor". Dimensiunile la care poate ajunge știuca sunt foarte mari. Femelele sunt totdeauna mai mari ca masculii. Lungimea obișnuită a adulților este de 25-63 cm; lungimea medie a femelelor 55 cm, iar a masculilor 40 cm; lungimea maximală a femelelor 1,5 m., iar a masculilor 1
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
iar a masculilor 1,37 m. Greutatea obișnuită 0,500-3 kg; greutatea maximală 35 kg. Longevitate maximală este de 33 ani, de obicei sub 12-15 ani. După datele lui Kessler, publicate de L. P. Sabaneyev în 1959, dimensiunile maxime a știucilor din bălțile de pe lângă mănăstiri erau 2 m lungime și 50-80 kg greutate. De obicei știuca pescuită are o lungime de până la 1 m și o greutate de până la 12 kg, cu o medie de 50-60 cm, greutate de 1-2 kg
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
Longevitate maximală este de 33 ani, de obicei sub 12-15 ani. După datele lui Kessler, publicate de L. P. Sabaneyev în 1959, dimensiunile maxime a știucilor din bălțile de pe lângă mănăstiri erau 2 m lungime și 50-80 kg greutate. De obicei știuca pescuită are o lungime de până la 1 m și o greutate de până la 12 kg, cu o medie de 50-60 cm, greutate de 1-2 kg și o vârsta de 4-6 ani. Despre dimensiunile și longevitatea știucii au circulat mai multe
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
kg greutate. De obicei știuca pescuită are o lungime de până la 1 m și o greutate de până la 12 kg, cu o medie de 50-60 cm, greutate de 1-2 kg și o vârsta de 4-6 ani. Despre dimensiunile și longevitatea știucii au circulat mai multe legende în literatură. Astfel A. P. Sabaneev afirma că cea mai mare știucă pescuită vreodată, a fost știuca istorică a împăratului Frederic II Barbarossa, care a fost prinsă de el și apoi aruncată, după cum este scris pe
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
de până la 12 kg, cu o medie de 50-60 cm, greutate de 1-2 kg și o vârsta de 4-6 ani. Despre dimensiunile și longevitatea știucii au circulat mai multe legende în literatură. Astfel A. P. Sabaneev afirma că cea mai mare știucă pescuită vreodată, a fost știuca istorică a împăratului Frederic II Barbarossa, care a fost prinsă de el și apoi aruncată, după cum este scris pe inelul de aramă, în lacul Heilbronn (Kaiserslautern) în anul 1230. Ea a fost pescuită apoi de
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
o medie de 50-60 cm, greutate de 1-2 kg și o vârsta de 4-6 ani. Despre dimensiunile și longevitatea știucii au circulat mai multe legende în literatură. Astfel A. P. Sabaneev afirma că cea mai mare știucă pescuită vreodată, a fost știuca istorică a împăratului Frederic II Barbarossa, care a fost prinsă de el și apoi aruncată, după cum este scris pe inelul de aramă, în lacul Heilbronn (Kaiserslautern) în anul 1230. Ea a fost pescuită apoi de în anul 1497, adică peste
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
pește se păstrează și astăzi la catedrala din Mannheim. Biologul german Oken a studiat în detaliu cronica istorică a acestei perioade și a constatat că Frederick al II-lea în acel moment trăia în Italia și nu putea pune inelul știucii. Ulterior a fost examinată coloana vertebrală a știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea fiind compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
Mannheim. Biologul german Oken a studiat în detaliu cronica istorică a acestei perioade și a constatat că Frederick al II-lea în acel moment trăia în Italia și nu putea pune inelul știucii. Ulterior a fost examinată coloana vertebrală a știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea fiind compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
în acel moment trăia în Italia și nu putea pune inelul știucii. Ulterior a fost examinată coloana vertebrală a știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea fiind compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
Italia și nu putea pune inelul știucii. Ulterior a fost examinată coloana vertebrală a știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea fiind compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea fiind compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante. În bălțile nămoloase
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare argintie. Partea dorsală este cenușie-măslinie, cenușie-verzuie, galben-verzuie, cenușie-cafenie sau brună după felul apei, adesea cu dungi oblic transversale. Flancurile (laturile) au aceiași culoare ca și spatele, dar sunt mai deschise. Pe flancuri sunt pete mari, gălbui, albicioase
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
ani căprioară. Din grupa păsărilor, menționam: stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestrița, rândunica, vrabia, cioară, ciocârlia, etc.. Reptilele sunt reprezentate de: șopârla cenușie, gușterul și șarpele de casă. În apele Dunării, a celorlalte râuri și pâraie trăiesc pești diferiți: crapul, bibanul, știuca, linul, salăul, somnul, scrumbia, etc.. Fauna este completată de o mare varietate de insecte. Zona de la digul de protecție la fluviul Dunărea pe o adâncime interioară până la vatră localităților este folosit pentru cultivarea de cereale și pentru grădini de legume
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]