391 matches
-
întronarea cinstei. Pe vremea cînd tata încheia facultatea, la ministerul de interne fu titularizat un om cu vederi democrate. Hotărît să pună capăt moravurilor ciocoiești, noul numit ceru facultăților din provincie să-i trimită la București absolvenți săraci dar buni știutori de carte. Așa a ajuns tata substitut de procuror în inima țării. Cu studii solide, muncitor și prob, i se deschidea în față o carieră strălucită. A cunoscut-o atunci pe mama. Între viitorii mei părinți s-a iscat o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu strămoși și nici nu crede că-i curge prin vine ceva sânge sau vorbe de la Tatăl! Scept ți-a luat urma pe tot pământul fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834 - o fac eu pe a toate știutorul. Prietenul meu nu se lasă și continuă: A fost ridicat după proiectul lui Gheorghe Asachi. La început “clirosul și noblesa” au închinat monumentul lui Mihail Struza voievod. Acesta, însă, cu simț diplomatic, l-a închinat “Auguștilor monarhi care au dat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai rămâniț’ cu ghini, domnu profisoru’ - a vorbit piranda, dispărând ca un duh... După plecarea ei, l-a chemat pe Gruia. ― Poftiți, domnule profesor. Cum v-ați descurcat cu țiganca? ― Vezi tu? Noi ne dăm mari și tari, a toate știutori, dar ar trebui să aflăm unele secrete despre perspicacitate și mod de a vedea relațiile interumane... Pot să spun că am primit o lecție deosebită În acest sens... Dar, să lăsăm astea pentru altădată. Acum, să-ți spun ce am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și general, îmi amintesc de zilele cele mai plăcute din copilăria mea, când tata îmi spunea povești din trecutul Chinei. — Tu însuți ești un învățat, îi zice Hsien Feng lui Tseng. Am auzit că preferi să angajezi ofițeri care sunt știutori de carte. — Majestatea Voastră, eu am credința că oricine a fost învățat preceptele lui Confucius are o mai bună înțelegere a loialității și dreptății. Am mai auzit și că nu recrutezi foști soldați. De ce? — Ei bine, experiența m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și control al funcționarilor Ministerului de Finanțe; ... c) Un delegat al contribuabililor, desemnat prin tragere la sorți efectuată de către judecătorul ocolului respectiv, iar pentru orașele unde sînt tribunale, de către președintele sau primul-președinte al tribunalului, dintr'o lista de 20 contribuabili, știutori de carte, dintre cei mai competenți și cunoscători ai condițiunilor locale care nu sînt funcționari publici. Lista va fi prezentată în modul următor: 1. Pentru comisiunile, care vor funcționa în comunele urbane, de administrația de constatare a impozitelor împreună cu primarul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141245_a_142574]
-
cu dansul, sub luare de dovadă; în lipsă și a acestor persoane sau în caz de refuz ori imposibilitate de semnarea lor, citația se va lipi pe ușă casei, dresandu-se un proces-verbal în acest sens, în asistență, unui martor, știutor de carte, care să nu fie în serviciul autorității care îndeplinește procedura. De îndată ce se va organiza serviciul pentru transmiterea citațiilor prin poștă, ele vor fi predate pe această cale. În caz cînd apelurile se predau personal de contribuabili știutori de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141245_a_142574]
-
șîn misiune - n.n.ț, ca să le vadă credința, și-i trimite aproape, ca să vadă cât respect au pentru el; Îi trimite În misiuni dificile, ca să vadă cât de Înzestrați sunt, și le pune Întrebări neașteptate, ca să vadă cât sunt de știutori; hotărăște termene neprevăzute, ca să vadă dacă se poate bizui pe ei; le Încredințează bani, ca să vadă cât sunt de omenoși șdezinteresați - n.n.ț; Îi anunță că-i așteaptă lucruri periculoase, ca să vadă dacă stau sau nu neclintiți În fața acestora; Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
215 Cu toate eforturile depuse, școala primară românească de patru, apoi de șapte ani n-a reușit să cuprindă totalitatea copiilor între 7-11 ani (deși, din 1924, obligativitatea se întindea pînă la 14 ani). În aceste condiții, în 1930, procentul știutorilor de carte era abia de 57%. Din totalul copiilor care absolveau școala primară, 11,3% intrau în școlile secundare; dintre aceștia numai 5,2% proveneau din mediul rural. În învățămîntul superior intra 1,5% din populația școlii primare (4). Cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din trecutul învățămîntului, precum și asupra unor teoreticieni ai educației (42). În anii următori au fost elaborate mai multe lucrări referitoare la învățămîntul din unele provincii istorice ale României, demonstrîndu-se pe baze documentare existența unui număr mai mare de școli și știutori de carte (în secolele XVI și XVII) decît fuseseră prezentate în lucrările publicate înainte de 1944 (43). Au fost elaborate, de asemenea, ample studii cu caracter monografic asupra unora din cele mai de seamă instituții de învățămînt din trecut Schola latina
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să sprijine autoritatea de stat, aceasta s-a putut crea (1900). Cf. I. GH. DUMITRAȘCU, Înainte mergători, Buzău, 1940; ONIȚA GLIGOR, Organizațiile profesionale ale cadrelor didactice din România între 1865-1941, E.D.P., București, 1989. 5. V. G. ARGHIRESCU, Recensămîntul general al știutorilor și neștiutorilor de carte din România din anul 1909. 6. Cf. VASILE POPEANGĂ, Școala românească din Transilvania în perioada 1867-1918 și lupta sa pentru unire, E.D.P., București, 1974. 7. Pentru învățămîntul din Transilvania dinainte de primul război mondial să se vadă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valorizați ca adevărați specialiști în domeniu. Nu întâmplător, doar în cazuri excepționale, se apelează la serviciile pe care ei le oferă. Adesea sunt vraci și solomonari, personaje de care comunitatea tradițională cu greu se putea despărți. Ghicitorul-magician este, în plus, știutor de carte, deci instruit. Arta sa devine în ochii publicului rodul unei cunoașteri profunde, temeinice și secrete a lumii. În concluzie, imaginea pe care ne-o oferă această descriere este departe de a fi atât de înspăimântătoare și de greu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
301. Intrând în lume cu o asemenea încărcătură simbolică, chiar și cea mai banală carte încă mai sugerează omului modern cunoaștere și un mister anume. Limbajul curent a conservat o serie de expresii care fac trimitere directă la acest lucru: "știutor de carte", "ai carte, ai parte", "stă scris la carte", "așa i-a fost scris" etc. Un alt element care sugerează simbolistica aparte a cărții în mentalul tradițional este reprezentat de motivul "scrierii pe cer"302. Ideea se regăsește în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Biesta, 2006, p. 109) O asemena școală reprezintă de fapt o "mașină de supraveghere", iar rolul profesorului este redus la acela al unui "prestator de servicii". Depreciind rolul și importanța profesorului nu am distrus relația de dependență/autoritate dintre adult/știutor și elev/ignorant, doar l-am înlocuit pe acela care trebuie să proceseze cunoașterea în funcție de posibilitățile, nevoile și interesele elevilor, cu un centru unic (chiar dacă este deservit de o echipă) care declară că "știe" care sunt posibilitățile, nevoile și interesele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
impus maxime de genul: Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere". În același spirit gândea și Noica atunci când, plecând de la volumul tot mai mare de cunoștințe necesar în jocul supraviețuirii, ajungea la concluzia că prezentul funcționează în favoarea bătrânilor, fatalmente știutori de mai multe: "De vreo două generații, simpla tinerețe, tinerețea in sine nu mai contează la bursa generală. De ce? Pentru că vitejia tinereții și forța brută de muncă nu mai interesează. Nu vă ascund că, astăzi, tineretul de pretutindeni nu mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și a curajului de a se servi de ea fără a se lăsa condus de un altul". (Kant, 2000, p. 29) Totodată, Kant consideră că "omul este singura ființă care trebuie educată", ceea ce trimite în mod clar la ideea autorității știutorului în raport cu neștiutorul, autoritate care își păstrează poziția privilegiată doar atâta timp cât copilul nu se poate servi de rațiunea proprie "fără a fi condus de un altul". Luminile au conferit autoritate cunoscătorului, celui care se află în posesia adevărului și care poate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
autorității, S pe subiectul în raport cu care P își exercită autoritatea, iar D se referă la domeniul de expertiză (deci de autoritate) al purtătorului. Pentru luminiști, doar autoritatea epistemică legitimează accesul la putere, deci conferă autoritate deontică; cu alte cuvinte, doar știutorul poate deține o funcție, poate fi conducător (iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu trimit la doctrina platonică a filosofului-rege). Este adevărat că astăzi, deși recomandabil, autoritatea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu trimit la doctrina platonică a filosofului-rege). Este adevărat că astăzi, deși recomandabil, autoritatea superiorului nu este mereu dublată de autoritatea știutorului. Pentru Bochenski, "P este o autoritate deontică pentru S în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un asemenea tip încât (1) S dorește ca O să fie realizat, (2) S crede că executarea de către S a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în vederea dobândirii autonomiei individului: "Educația modernă s-a fundamentat astfel pe un adevăr particular despre natura și destinul ființei umane, în vreme ce conexiunea dintre raționalitate, autonomie și educație a devenit "Sfânta Trinitate" a proiectului luminist. (Biesta, 2006, p. 4) Ca atare, știutorul deține autoritatea în calitatea sa de posesor al adevărului în raport cu copilul care este neștiutor, dar doritor să afle. Cu alte cuvinte, școala reprezintă acea instituție umană în cadrul căreia cunoașterea conferă autoritate și putere (profesorul deține autoritatea deontică în mod legitim
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
intermediarului stă la baza tuturor strategiilor publice sau private". (Sloterdijk, 2000, p. 156) Relativizarea postmodernă a atins cunoașterea și adevărul, puterea și ierarhiile puterii, autoritatea și atributele acesteia. "Moartea subiectului" a presupus moartea autorului (și înlocuirea lui cu cititorul), moartea știutorului (și înlocuirea lui cu comunitățile de cunoaștere), moartea Autorității (și înlocuirea ei cu nenumărate autorități, toate parțiale, trecătoare); în acest context, Zygmunt Bauman nota: "Când autoritățile sunt multe, ele tind să se anuleze reciproc, iar unica autoritate eficientă în domeniu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de autoritatea profesorului, a funcționat în mod eficient atâta timp cât întemeierea pragmatică a autorității acestuia a fost validată de întemeierea metafizică a iluminării. Întemeierea pragmatică a autorității profesorului pleacă de la raportul dezechilibrat care se stabilește între acesta și elev; profesorul este știutorul, elevul este neștiutor (dar doritor să afle), profesorul este matur, elevul este imatur (și nu poate atinge starea de maturitate, înțeleasă ca desăvârșire a umanității sale fără intervenția decisivă a maturului), profesorul este adult, elevul este doar un copil (din
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu poziția de autoritate, ceea ce înseamnă că el ar trebui regăsit și în cazul în care purtătorul autorității este profesorul; acesta are catalogul în care consemnează prezența sau absența copiilor și validează sau invalidează prin note (din poziția sa de știutor) răspunsurile acestora; copiii sunt obligați să poarte uniformă iar profesorul nu (chiar și atunci când este obligat să poarte uniformă, acest accesoriu nu face decât să întărească poziția sa dominantă); totodată, renunțarea la uniformă (acolo unde s-a produs) a fost
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
1930. Figura 8. Distribuția spațială a științei de carte în 1930 Sursa: D. Gusti (1930). Enciclopedia României, vol. I., p. 145. În 1930, din cei 14.485.914 de locuitori cu vârsta trecută de 7 ani, 8.213.592 erau știutori de carte, ceea ce plasează rata literalității la 57 la sută. Petele albe de pe cartograma științei de carte designează enclavele de analfabetism, cele mai multe dintre acestea fiind localizate în Basarabia, unde doar 38,1 la sută din populația știa citi. În timp ce zonele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al populației României, Editura Institutului Central de Statistică, București, 1930. ***, Societatea Scriitorilor Români, Buletin, Tipografiile Curții Regale, București, 1928-1938. ***, Statistica învățământului public și particular din România (Vechiul Regat) pe anul școlar 1918-1919, 1919-1920, Tipografia Curții Regale, București, 1921. Colescu, L., Știutorii de carte din România în 1912, Institutul Central de Statistică, București, 1947. Manuilă, Sabin, Populația României, Editura Enciclopedică Națională, București, 1937. Monografii, istorie locală ***, Botoșanii în 1932. Schiță monografică, Liga Culturală, Botoșani, 1933. ***, Colegiul Național "Eudoxiu Hurmuzachi", 1872-2008, Editura Septentrion
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
naționalism..., p. 51. 34 Anuarul Liceului A. T. Laurian, Tip. "Munca", Botoșani, 1925, p. 26. 35 Ștefan Pascu (coord.), Istoria învățământului din România de la origini până la 1821, vol. 1, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 319. 36 L. Colescu, Știutorii de carte din România în 1912, București, Institutul Central de Statistică, 1947, p. XI. 37 Ibidem, p. 15. 38 Raport asupra Congresului de la Luxemburg 1-5 august 1922, în Buletinul Asociațiunii generale a profesorilor secundari din România, II, nr. 5-6, 1922
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]