419 matches
-
oficiale a Târgului internațional de carte de la Ierusalim, duminică, 20 iunie 1999, orele 20 punct, apăruse, Împreună cu câțiva dintre colegii români, la manifestarea care Îmi fusese dedicată. Gârbovit, albit, Îmbătrânit, obosit. Părea totuși, paradoxal, neschimbat! Vocea aceeași, la fel lucirea șugubeață a privirii, luciditatea afectuoasă, glumeață. Îmbrățișarea noastră a fost spontană, o regăsire intimă, profundă, dar și un soi de instantanee regăsire a României În afara ei, la un târg internațional al cărții care ne reamintea ce Însemnase și continua să Însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
m-a rotit într-o poziție cvasilungită. M-a pupat cu drag pe mână. Cel puțin nu mă dureau unghiile. Să înțeleg că nu ne vom zvârcoli plini de pasiune pe covor când ajungem acasă? mă întrebă pe un ton șugubăț. Eu am râs. —Personal, cred că mă voi zvârcoli câteva zile, singurul fel de contact fizic pe care mi-l doresc acum este între spatele meu și o sticlă cu apă caldă. Îmi pare rău. Ed porni mașina. Știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și flori. Gândește-te, am vrut un copil, așa că m-am măritat cu bărbatul cel mai la îndemână. Dacă aș fi știut că totul se reduce la geografie, m-aș fi mutat lângă tine, a spus Kieran pe un ton șugubăț. Nu m-am putut abține să nu fiu sarcastică. Sigur că te-ai fi însurat cu mine, Kieran. Pentru că ți-ar fi fost mult mai ușor să fii însurat cu mine decât cu Lisa. Exceptând faptul că urăști filmele proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de șalău, le-am împărțit pe feliile de pâine prăjită și am turnat deasupra ostropelul. Vă place? Spătarul întinse mâna spre bucătar, ținând între degete o monedă de argint. Bucătarul sărută grăbit mâna și-și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea din dealul Cotrocenilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine să fie..., îi zâmbeau binecuvântându-l. O să-l întreb pe popă cine sunt sfinții din icoană, își propuse el. — Âââ... veni ca un fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit citețul? se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană, îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e versetul!” — Âââ, âââ, reveni neînchipuit de grav isonul, terminându-se cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar în același timp îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de încredere, făcându-mă să cred că a mai rămas ceva unic, ireductibil pe lume, iar suflul de șarpe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o oglindă dintr-un ciob de sticlă neagră. E (mă rog, a fostă pionier și, ca orice pionier mândru de cravata lui, se pricepe la o mulțime de lucruri. Până și la reinventarea poveștilor. De exemplu, l-a... tehnologizat pe șugubățul Păcală într-o scenetă jucată de colegi, la școală. „În traista de ciobănaș a acestuia, unde-și ținea fluierul, se afla ascuns, printre ceapă și mămăligă uscată - merindea dată de stăpân -, un mic aparat de radio-recepție. Prin el, Păcală înregistra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
observat atât femeile cât și barbații dintr-o sticluță metalizată la fiecare schimb de cuvinte sorbeau câte o Înghițitură În așa fel Încât ce-i prezenți se Înveseleau proporțional cu golirea containerelor...! Mai mult. O persoană din ce-i prezenți „Șugubăț”, Începu să deruleze bancuri Într-o așa manieră Încât, atât groparii cât și rudele mortului râdeau Într-o veselie generală. Însfârșit, unul din rudele mortului rosti câteva cuvinte probabil de rămas bun, ca În final la poarta cimitirului, se Îmbrățișară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acesta, de cele mai multe ori o preferase pe Vally: se simpatizau reciproc, datorită acelui flux magnetic ce obligă sexele antagoniste să se iubească sincer, fără apropouri indecente...! Tony Pavone rămase ca trăsnit, În momentul când Vally Îl abordă cu un zâmbet șugubăț. Îl interogă: „Spune dragul meu Tony, tu mai mă iubești...? Te am Întrebat și vreau să știu neapărat: mie ce cadou Îmi aduci, când te Întorci Înapoi din Germania Federală...?” „Ce vrei să insinuezi...?”, o contră el schimbându-și fizionomia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin urmare să verse o lacrimă pentru ceilalți. Să mai facem praf un film: Eu și monstrul meu Mă rog, să lăsăm psihanaliza de butic și să mai facem praf un film: The Water Horse: Legend of the Deep, „tradus“ șugubăț Eu și monstrul meu. Realizat de Jay Russell, acesta se vinde drept cel mai nemaipomenit fantasy de la E.T. încoace. O dată că nu cred să se mai facă vreodată un film ca E.T. În al doilea rând, ce era simplitate, onestitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
au strepezit dinții... «Creangă nu mai are pe nimeni», crede Maria Roșu de la Vânători. Pot să spun și eu că-s strănepoata lui Creangă, da’ se laudă...» Neculai Apetrei din Humulești a fost gestionar la un depozit alimentar. Te cântărește șugubăț de sub pălărie. Ștefan Apetrei a fost frate cu Chiriac Apetrei, bunicu’ tatei. Bunicu’ meu a fost verișor drept cu bunicu’ lui Ion Creangă. Cuiul - Ce-a rămas după el? - Probabil... casa memorială. Mormântul Smarandei. Tatăl lui nu știu unde-i înmormântat. Eu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
celor mai multe sectoare ale administrației financiare... Libertul devine atent. A sesizat ceva... insesizabil. Nu-și dă prea bine seama despre ce e vorba, dar s-ar putea să fie important. — Mai mult sau mai puțin competenți..., ricanează îm păratul. Abandonează tonul șugubăț. Toți sunt de rang ecvestru, e drept, dar personalul din subordine - cei care țin cu adevărat pe umeri finanțele impe riului, nu doar cu numele - este recrutat, în mare măsură, din familia mea, dintre sclavii și liberții mei. Ianuarius se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în toți Iuliii și Claudiii. Femeie bătrână, însă tot necoaptă la minte! Vocea lui Trio îl smulge din gânduri. — Sunt versuri șugubețe... Înalță mirat ochii spre el, apoi dă plictisit din umeri. Și ce-i cu asta? Mai greu este de înțeles ce o mână pe Livia de la spate. Nu are nimic de câștigat dacă obține condamnarea lui Libo. O simplă victorie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai tare în Occia. Bătrâna o bate împăciuitor pe creștet. Așa e rex. Șugubăț. O vestală profesoară intervine: — Pământul este așezat în mijlocul Universului, copilă. Nu e apropiat de nici un punct. Occia a recunoscut vocea Claudiei. S-a întors deci! Dar e ne mulțumită de explicație, așa că îi face semn să tacă. — Templul Vestei închipuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o? — Nu crezi c-aș fi o plăcintă pe cinste? — N-ai suficientă carne pe tine. — Atunci or să mă facă sanviș. Sau o să mă pună În cutioarele alea. Și apoi - se Întoarse și-i prinse privirea, uitîndu-se la ea șugubăț. Ea Îi Îndreptă Încă o dată capul. — O să iasă strîmb pînă la urmă. N-are importanță, n-are cine să observe. Doar Len, la fabrică. Nu am admiratoare. Nu sînt ca tine... — Vrei să taci? RÎse. - Unchiul Horace nu aude. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era prezent prin întreaga colonie, și în mod deosebit pe placa de oțel prinsă între pilonii de beton care se aflau dincolo de ultima structură integrată: SPERANȚA LUI HADLEY ― Pop. 159 locuitori Bine ați venit pe Acheron. Sub care un autohton șugubăț adăugase fără autorizație oficială: Vă doresc o ședere plăcută, cu vopsea indelebilă. Vânturile ignorau această urare. Firele de nisip pe care le purtau corodaseră în mare parte placa de oțel și o nou-venită, poftită pe Acheron de către epuratoarele de atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scrisori anonime anticeaușiste aparțineau unor simpli țărani! După vreo oră de anchetă zadarnică, am fost nevoit să-i prezint omului raportul de constatare grafică. Atât mi-a trebuit! Moșul, tot din zona Moldovei, m-a privit șăgalnic, mi-a zâmbit șugubăț, apoi m-a exasperat o jumătate de zi, la orice întrebare pe care i-o puneam, cu un răspuns invariabil: „Da’ scrisu’ samânî, tovarășu’ căpitan!”. Așadar, nu întâmplător am făcut această paranteză, ci pentru a preciza că, fără excepție, cazurile
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și scuipind. Ce-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află dincolo de despărțitura din autobuz ? Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce să aibă perna gaură? Întrebă cel tînăr șugubăț, lăsîndu-se pe vine ca la closetul public. Umbra lui lungă și Întunecată, dată de lumina de sub streașină se scurtă brusc și alunecă sub șezutul individului de parcă era prinsă de el. Acolo e Înghesuială mare... și nu te poți lăsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
supun! rosti Iustin, râzând cu mare haz. Iar cina, dacă doamna este tot singură... acceptă invitația domnului. Ce zici? - Eu zic că... o doamnă nu-și poate permite să refuze un domn atât de galant, răspunse ea pe același ton șugubăț și amândoi izbucniră în râs. Atâta doar că propun să fie pe teren neutru, pentru a evita eventuale neînțelegeri... - Da! Te înțeleg perfect și te admir pentru asta, răspunse Iustin cu toată seriozitatea. Cu permisiunea ta, aș dori să știu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Orice-i mai bun în om e-nfiorarea. Oricât l-ar face lumea să plătească scump sentimentul, Mișcat, el simte adânc prezența colosalului.“ Goethe, Faust, Partea a doua Dragă Vasile, mă văd nevoit să întrerup ceea ce aș putea numi stilul domol șugubăț (moldovinesc) al dialogului nostru, pentru a mă lansa în câteva considerațiuni semi-filosofice. În ultimele zile, care au coincis cu sărbătoarea Crăciunului, m-am trezit aruncat în ceea ce Rudolf Otto numea sentimentul stării de creatură: știi prea bine că, începând cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de bere și dacă nu bem prea mult. Am o cunoștință care face parte din personalul spitalului și care îmi mai cumpără băutură din când în când. — Mai tragem câte un chef mic, noi două, spuse Naoko cu un aer șugubăț. — Bravo vouă! am zis. Reiko a scos o sticlă de vin alb din frigider, a deschis-o cu tirbușonul și a adus trei pahare. Vinul avea un buchet plăcut și părea natural. După ce s-a terminat discul, Reiko și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto)ironice. Spiritul, prin excelentă șugubăț și șturlubatic al autorului, vine către noi urmînd o cale regală, de la I.L. Caragiale și Creangă pînă la Păstorel și, de ce nu, Valentin Silvestru. Carte-spectacol, în decor Villon-Bacovia". Lucian Vasiliu, Convorbiri Literare, nr.6 2003 " Fie că se resimte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu circulara cu condei albastru. Ezistă canari trosnitori dă nu pierd nici o iotă și care, cu arșini dă grijă și brașoave, te soilesc pân la urmă, da io nu pun pizma pă spinarea la nimeni pencă pescuiește vorbe coapte și șugubețe. Într-o marți, am tăiat dân foarfeci niște inimi dân hârtie, fincă-mi suflase o păsărică În urechi că Josefa Mamberto, aia dă ie nepoata lu merceria, umbla cu Fainberg decât să-i poată cere tișortu ăla cu bonu-cupon. Cu gându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poalele cetății, la apa Ozanei, o făcea și pe ghidul. Numai că omul nu se juca. El citise ceva cărți de istorie și știa destule despre obiectivul care îi asigura un loc de muncă. Fiind el și isteț, implicit și șugubăț, acel om ne-a povestit o întâmplare mai deosebită. Venise să viziteze cetatea o delegație de turci. - După ce le-am povestit eu o mulțime de lucruri din câte le știam, aveam, nu știu cum să vă spun, un fel de nemulțumire. Turcii
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dar unde se duceau toate cele pe care le slobozea omul? îl întreb pe... ghiduș. - Jos. Mai ales în capul oaspeților nepoftiți - râde cu poftă omul. Deasupra porții de intrare în fortăreață se află o ferestruică în formă de cruce. Șugubățul ghid ne explică: - La această cruce nu se închina nimeni, prin ea se trăgea asu- pra invadatorilor. Interiorul, compartimentat, masiv și auster, te duce cu imaginația până în depărtatul timp al Evului Mediu. Cu toate încercările, reușite de altfel, de racordare
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]