364 matches
-
poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să i‑l transmită Sophiei. Sophie stă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vin, că nu vă răspund. Am devenit așa deodată abstinent. Cât privește cartea aceasta, pot să vă dau unele relații, doar așa la ureche, ca să nu audă și ceilalți. Năucit de o politică dezastruoasă, miam cam ieșit un pic din țâțâni și atunci, deși cunosc la perfecție să trag cu pușca și mitraliera, dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilă manifestare, am ales ca să trag așa cum pot, cu pamfletul. Până la urmă, așa cum zicea și nea Grigore, filosoful oficial
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
va rămâne, indiferent cine va veni la putere, misterul sistemului piramidal de corupție și contrabandă de la frontiere. Degeaba v-ați revoltat dumneavoastră, între pereții apartamentului dumneavoastră, sau la coadă la ulei de promoție, degeaba mi-am ieșit eu binișor din țâțâni, fiindcă totul este așa cum se stabilește de sus. Degeaba aș fi protestat eu chiar la ministrul de resort, printr-o scrisoare, că până la urmă ar fi trebuit să folosesc și eu o vorbă intrată în patrimoniul național și care sună
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spre țara Canaan. Și cu complicitatea directă a lui Dumnezeu, a trimis pe capul egiptenilor o mulțime de necazuri, dar egiptenii tot nu-i lăsau să plece. Atunci chiar Dumnezeu, cât de răbdător este, și-a ieșit al naibii din țâțâni, i s-au injectat ochii, i-a crescut pulsul și tensiunea sa dumnezeiască, și a simțit prin ceața divinei sale mânii, că așa nu mai merge, trebuie vărsat neapărat sânge, bineînțeles, sânge de egiptean. De fapt pentru o înțelegere mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de calculator, necesar gestionării link-urilor. Ce m-a apucat musai să fac un asemenea lucru, când sunt diferite programe gata făcute care pot rezolva acest aspect, dar ce are unul, nu are celălalt și asta mă scoate uneori din țâțâni. Până seara, am reușit să fac programul și în felul acesta să-mi eliberez și eu mintea pentru gânduri mult mai generale care nu presupune funcții, vectori, sau matrici matematice complicate și precise. Am avut în continuare ocazia, să cad
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
plecase la atelierul de tâmplărie. Am înțeles că Gogoașă se caftise cu Muianu și ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu țeasta placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie. Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi pricăjiți scutiți de sport. Au fluierat admirativ - fiuuu! ce cravată galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița scârțâi din țâțâni și o contesă din aluminiu îl pupă drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fiind teoria lui Tristram Shandy asupra legăturii dintre forma nasului și cea a destinului. Or, atât Tristram, cât și profesorul de engleză aveau nasurile bușite, coroiate și strâmbe, primul din cauza extragerii din placentă cu forcepsul, al doilea pentru că scosese din țâțâni cu septul o chiuvetă din fontă, în timp ce încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele moarte căzute prin curte și 110 s-a repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu se vedea nici o mișcare. „Doamne! Focul poate ajunge la casă!” - i-a trecut prin minte fulgerător! A trecut podețul de la poartă și a început să strige din toate puterile... Nici un răspuns. În cele din urmă, a smuls poarta din țâțâni și a intrat în curte. Dochițăăă! Dochițăăă! Ardeee! Până să iasă Dochița din casă, a găsit un măturoi prin apropiere, a alergat la căpiță și a început să adune omătul moale din jur, aruncându-l peste foc. Între timp, smulgându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să fi fost în locul tău, întâi trăgeam și pe urmă îi spuneam povestea cu dracul - a pus paie pe foc moș Dumitru, în hazul tuturor. Adică cum, măi Dumitre? Trag eu un foc de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă. Mai du-te și pe-acasă, și lasă-mă să răsuflu, că destul mi-ați mâncat sufletul toată vara cu celălalt smintit dimpreună! Ori tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de dureroasă, că vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind grăbit în vestibul. Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru un țăran tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se spală pe mâini, că nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu mă scoateți pe mine din țâțâni, că pe urmă vă împușc pe toți ca ciorile, mama voastră de țopîrlani! Boiangiu își făcea curaj în afară, dar în sineși era pierit rău. Deocamdată socotea să se mai odihnească puțin, fiindcă azi-noapte de-abia apucase a ațipi când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
v-ajunge că I-ați omorât, nici să se odihnească nu vreți să-l lăsați în gace? În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou ale cărui uși fuseseră smulse din țâțâni. Îi trecu prin gând că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. Și se repezi într-acolo, strigând speriat: ― Nu stricați, oameni buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că n-aveți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea. Spune, banditule, criminalule, noi știm tot, dar vrem să auzim din gura ta spurcată, nu poți să ne minți, spune ce n-ai spus la anchetă, da, sunt vinovat de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
icnetele ei, atunci când trebuia să-l îndrepte sau să-l mute de colo colo, îi rupeau inima. Moțăia așadar doar pe jumătate, ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni și strigătele înfundate ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât să-i bage fierul toporului sub bărbie. Bărbatul întoarse lama și apăsă, de data asta cu latul, pe gâtul fetei, care, eliberată de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
venind din casa scărilor, dar și din stradă, unde vociferările se însoțeau cu lătrăturile câinilor vagabonzi. Vacarmul se apro pia, așa că, sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru o clipă, impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar damblaua peste el ! Smulse cearșaful pe care fata îl strângea peste piept să-și acopere sânii zburătăciți de dezmeticirea bruscă a bărbatului. Și-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
N-am mai fi plecat la facultate. N-ar mai fi murit Luca. Nu mai era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
convenții din ce În ce mai bine stăpînite și diversificate de autori tot mai vizibili pe scena socială, iar romanul pe o retorică a persuasiunii, politicoasă odată, tot mai perversă În vremea din urmă cu intenția vădită, azi, de a-și scoate cititorul din țîțÎni. Mi se pare de aceea absurd să separăm fără rest autobiografia - atunci cînd face parte dintr-un patrimoniu literar - de ficțiune. Pentru că, pe măsură ce criza identității sporește printre indivizii unei societăți, e normal ca textele literare apărute s-o ilustreze mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aprins) Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele și onoarea familiei sale... (cu un gest colosal.) D-ta! Trahanache: (trântind clopoțelul pe masă în culmea indignării) Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile! Mă scoți din țâțâni... Eu falsificator?... Pe mine, cetățean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator... cine? (rumoare mare. Tipătescu și Zoe ascultă palpitând) Cine? (cu energie.) Un plastograf patentat! Cațavencu: (sărind din loc) Plastograf! Toți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
opera lui Tiron B. (I-II, 1980-1982; Premiul Uniunii Scriitorilor). Funcția literei titulare e aceea de a preveni cititorul, asemenea unui semn pe o poartă, că, deschizând cartea, pătrunde într-o lume bizară, tulbure, întoarsă pe dos, răscolită, scoasă din țâțâni. Un țăran și-a instalat culcușul într-un plop, profesorul de desen de la o școală oarecare umblă desculț și nu răspunde oamenilor la salut, în schimb salută vitele și câinii, un alt personaj, fără să aibă înclinațiile zoofile ale băiatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
atît făcăturile grecilor care se pretindeau cel mai civilizat și primul popor din istoria lumii de la care au pornit toate cele, dar și făcăturile ivriților de mai tîrziu care încercau să ,,dovedească” prin minciună și ho-ție că ei ar fi țîțîna neamului omenesc și a glagoriei străluce. Preotul egiptean Manethon a scris Aegiptica, o istorie a Egiptului acceptată de toți istoricii ca cea mai sigură sursă de informare în acest domeniu și confirmată de săpăturile arheologice. Rabinul iudeu J. Flavius a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]