341 matches
-
Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
liota iudeo-creștină. Făcătura provine din cercul lui Filon și a urmașilor lui întru plăsmuiri care au născocit cu nerușinare că filozofia greacă își are rădăcinile conceptuale în învățăturile lui Moșe iar acest ,,adevăr” infailibil trebuie să-l respecte toată lumea inclusiv țîfnoșii eleniști elitiști! Haida de îmbrîncaților! Scrisoarea lui Aristeas spune că au fost aleși cîte 6 rabini din fiecare trib ivrit adică un ciopor de 72 de învățați(6 x 12 = 72) venind cu mare alai la Alexandria unde regele Ptolomeu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a face ca mai multe milioane de români să citească pentru prima dată de bunăvoie un ziar, și în genere să citească din proprie inițiativă), eroii comunicării publice au fost „moderatorul” logoreic care ocupă microfonul și ecranul, precum și opusul său țâfnos, zidit în tăceri posace - unica lui elocvență -, ambii urmându-și imperturbabil „desfășurătorul”, obsedați să atingă cote maxime de audiență prin cele mai „pragmatice” abateri de la toate regulile jocului - minciună și corupție, populism și manipulare, agresivitate zoologică și mitocănie -, coborând chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cap, dar încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut fi mai fudulă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
om care a făcut proba calităților sale manageriale și care este capabil să țină în echilibru găștile literare și să discearnă grâul de neghină, care să stăvilească impostura, dar care să fie generos și deschis cu masa cotizanților. Nu vedete țâfnoase și autosuficiente, nu tirani orgolioși și leneși, ci manager harnic, pus pe trebă, accesibil și deschis dialogului. Cin' să fie? 10 octombrie 2009 Duminica trecută, pe 4 octombrie, în deschiderea "Sărbătorilor Iașului", a fost înregistrată o premieră: la deschiderea "Festivalului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca la Zâna Zorilor adecă... Unde va fi doară frumos, dacă nu aicea!.." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (b) " Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
provincia Gotia din Scandinavia care au format un regat împreună cu geții din estul Carpaților ce a dăinuit peste 300 de ani. Dar regiunea respectivă era locuită și de frații geților - sciții - iar dacă amintesc zicerea lui Ovidiu că grecii cei țîfnoși din Dobrogea vorbeau o limbă care suna mai mult a getică atunci sîntem obligați de logica adevărului să acceptăm că zisa lui Iordanes este adevărată, adică toți ,,s-au dat la brazdă” după leges bellagines. Afirmația episcopului get este întărită
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
dintre oameni. Tabloul etnografic corespunzător ar rezulta și mai bine dacă am compara Fata babei și fata moșneagului cu Cendrillon de Ch. Perrault. În locul mediului luxos din basmul francez, aci mecanica vieții unui sat de munte. Fata babei e "slută", "țîfnoasă" și s-alintă "ca cioara-n laț". Ea e "sora cea de scoarță". Fata moșului muncește de "nu-și mai strânge picioarele". E "piatra de moară în casă", iar soră-sa "busuioc de pus la icoane". Fata babei iese gătită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poziția de santinelă. Văzând că nu are de gând să plece, l-am Întrebat pe cel cu care vorbeam dacă pot reveni cu un telefon. După ce am Închis, l-am Întrebat pe individ pe un ton cât se poate de țâfnos: „Pot să te ajut cu ceva?”. Omul a străbătut camera și a Început să-și despăturească din nou broșura. „Nu doriți să cumpărați niște oale și tigăi?”, a repetat el. M-am uitat În ochii lui cu asprime și i-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă, la un moment dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un suspans greu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a cincea soție a marelui mandarin. I s-au amenajat noii venite trei încăperi, i s-a dat o slujnică, pe Prunișor de Primăvară, o bucătăreasă, pe Crizantema de Toamnă. Aflată în acest rang familial, Lotus de Aur, din fire țâfnoasă, cu toane, tulbura liniștea celorlalți, asculta pe la uși, le discredita pe celelalte soții și pe slujnicele lor în fața soțului râvnit. Dominatoare, aprigă, geloasă și răutăcioasă, a cincea soție crea conflicte, țesea intrigi pentru a-și păstra poziția de favorită în raport cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
așa cum vedea Iorga lucrurile), "în cadrul facultății, toate posturile urmau să fie ocupate de studenții lui, unul după altul, și, la urma urmei, îi pregătise personal din punct de vedere filosofic pentru îndeplinirea sarcinii respective". Iorga vedea o "lipsă de politețe țîfnoasă a sufletului care se ascunde în spatele acestui fost elev al Theresianum-ului vienez"87. Dar esența divergenței dintre Maiorescu și Iorga consta într-un conflict între două personalități. În ultimii treizeci de ani, Maiorescu fusese personalitatea dominantă din Universitatea de la București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]