1,612 matches
-
picioare și nu știa nici el de unde, dar veni cu alte două farfurii pline cu sarmale aburinde și atunci, el lăsă ciorba, simțind pofta de ele. Dar când luă în mână lingura, pentru a mânca din prima sarma, apăruse un țânțar, care îl bâzâia pe la ureche. Cu mâna stângă îl alungă, dar el se-ndepărta, după care revenea. Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistența țânțarului îl deranjă la culme și tot încercând să
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
pentru a mânca din prima sarma, apăruse un țânțar, care îl bâzâia pe la ureche. Cu mâna stângă îl alungă, dar el se-ndepărta, după care revenea. Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistența țânțarului îl deranjă la culme și tot încercând să-l prindă, înjură cu foc: - Paștele mamii tale de țânțar! Că... și își trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii și se
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
alungă, dar el se-ndepărta, după care revenea. Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistența țânțarului îl deranjă la culme și tot încercând să-l prindă, înjură cu foc: - Paștele mamii tale de țânțar! Că... și își trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii și se ridică în șezut, continuând să spună, auu!Fi al dracului să fii tu de țânțar! Maamă, ce mai
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
mamii tale de țânțar! Că... și își trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii și se ridică în șezut, continuând să spună, auu!Fi al dracului să fii tu de țânțar! Maamă, ce mai îmi trăsăi una-n față, și ce mă doare! Înjură de mama-focului, dar văzându-se în șezut și înjurând, tăcu. Privi în jurul său, neînțelegând prima oară de ce era încă pe saltea, când adineaori era cu Marioara lui
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
brusc că voise să-l ia cu el, dar îl strigase Pepsi de afară și-l uitase. Apoi privi spre geamul vechi și spart într-un colț. Era liniște în jurul lui. Marioara nu era, nici ciorba, nici sarmalele și nici țânțarul pe care îl prinsese, atunci când își pălmuise zdravăn obrazul. - Marioară! Marioarăăă! Da pe unde te-ascuns? Și sarmalele, și ciorba? Dar după ce strigă, înțelese. Fusese un vis, nimic nu fusese adevărat. Lacrimile începură să i se prelingă pe obraji, apoi
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
mă pretene? Îîîî, mai ales că acum ceva timp fu Marioara mea la mine, îîîî, îmi găti o ciorbă de perișoare și niște sarmale așa de bune! Îîîî, miroseau așa frumos, da n-apucai să le gust, îîî, din cauza unui țânțar tâmpit, care mă tot bâzâi pe față, îîîîî! - Ceee?! Căpitaneee, cum să fi venit Marioara la tine, să-ți gătească? Vasileee, mă Vasile mă, chiar începi s-o iei razna, ce-ai? Mă omule, ce-ai? Mă omule, revino-ți
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
îi spuse tare, zâmbind: - Hooo, mă Miță mă, ho! Că nu înnebunii de tot! Nici chiar așa! Stai să-ți spun, să-ți explic mai bine! Tu n-auziși că nu apucai să gust din sarmalele alea bune, din cauza unui țânțar tâmpit care mă bâzâi și eu îmi dădui o palmă tare de tot, de mă duru așa de tare și-atunci mă trezii din somn? - Ptiu, draceee, ptiu! Căpitaneee, du-te dracului, auzi tu? Cu vorba bună, zău așa! Se
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
visai? - Nuuu, nu mi-ai zis c-ai visat, mi-ai zis numai că a venit Marioara la tine și că ți-a gătit ciorbă de perișoare și sarmale, și că n-ai apucat să guști din sarmale, din cauza unui țânțar tâmpit, că ți-ai tras una peste față, că te-a durut, atâta tot! - Iartă-mă, Miță! Iartă-mă dragul meu preten, nu am vrut să te sperii, nu am vrut asta, dar tu știi că de multe ori nu
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
și cu sarmalele, cu dorința fetei sale de a deveni avocată, cu tot ce-i spusese despre vecina ,,piticoata bombată'' și despre grija ei față de el. Și cum o întrebase unde stă în oraș și ce-i răspunsese ea, cu țânțarul la urmă și tânguindu-se în timp ce povestea. Miță îl ascultă și începu să plângă din nou, alături de el. După un timp îi spuse: - Căpitane, trebuie să fii tare, dragul meu! Nu te mai chinui atâta. Eu știu că poate mie
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram, mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur, m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream. Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea, sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-mi port albastre oasetot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni,să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase,de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram,mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur,m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream.Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea,sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
doare capul, nici nu mai vezi bine, s-au adunat multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În contraplonjon, de jos În sus, și din această cauză, imaginea pe care și-o formează este distorsionată. Dacă sunt critici, Înlocuiesc judecățile cu adjective (de regulă, la superlativ), iar dacă sunt istorici, augmentează otova dimensiunile evenimentelor - bref, fac din țânțar armăsar. A doua categorie o alcătuiesc cei care sunt egalii obiectului de studiu și se situează la Înălțimea lui. Sunt buni analiști, Înțeleg ce trebuie, pătrund lucrurile În profunzime, dar au probleme În așezarea lor În contexte generale, nu dispun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă va întreba: „Te-ai rugat, Vasea?”. „Nu m-am rugat, Doamne, că n-am avut timp”. „Dar ce-ai făcut pentru mine, Vasea?”. „Multe, Milostive. Am luat Tighina și Camenița de la păgâni, i-am împins la gurile Dunării, la țânțari, am dus crucea la dracu-n praznic la tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul. Ia escadronul ăsta de îngeri și du-l la instrucție. Ești liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că ați putea să dormiți sub cerul liber - răspunse cuviincios spătarul Vulture. — Totodată - urmă Barzovie - m-aș îndoi eu însumi de propria-mi înzestrare de domn dacă, nesimțitor din pricina rangului meu, aș lăsa-o afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea nopții și pișcăturile țânțarilor pe prispă, o vei chema înăuntru în colibă, iar domnia ta, ca om serios și trecut de mult de vârsta zburdălniciilor, vei ieși să dormi cu noi afară. Nu asta am vrut să sugerez! - zise nervos Barzovie-Vodă. Episodul 139 DOAMNA ȘTIUCÎ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pește? Episodul 141 VA URMA O NOAPTE DE POMINĂ După îndestulătoarea cină, cum era și firesc, veni vremea să meargă cu toții să se culce. în cuvinte puține, dar simțite, Covaliov le sugeră că date fiind lucrarea insistentă și inclementă a țânțarilor, cât și temperatura îndeobște scăzută a nopții, el nu i-ar sfătui pe îngrijorații săi oaspeți să doarmă afară, ci îi rugă să vină înăuntru în. colibă, căci se va găsi un colțișor și pentru ostenitele lor ciolane, colțișor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din cutele hainelor numai la mirosul parfumului de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar ei sunt atât de transpirați, obosiți, nervoși și asaltați de nori de țânțari, că nici cel mai bun țintaș nu e în stare să nimerească un elefant de la zece metri. Niciodată n-am dat atenție acestor amănunte. Ar fi momentul să începi s-o faci, întrucât prima obligație a unui imohag este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est și veneau atrași de mirosul sângelui ce plutea de trei zile ca o mantie invizibilă deasupra bătrânilor munți. Niciodată, în mii de ani, nu avusese loc un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să coincidă atâtea vieți... Și atâtea morți. Sute de vulturi, zeci de hiene și șacali și aproape douăzeci de oameni își împărțeau un spațiu rezervat dintotdeauna câtorva antilope famelice și capre sălbatice. Și hoiturile puțeau. O grămadă de hoituri! Pentru țânțarii din uitata salină, acela era, fără îndoială, minunatul ospăț pe care-l așteptau de secole. Pentru eternele muște, o inimaginabilă orgie. Bruno Serafian își scoase ochelarii care nu-i mai erau de trebuință, se frecă la ochi de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul. Țânțarii se îmbuibau din fiecare centimetru de piele rămasă neacoperită. Ca prin minune, ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi folosind și parapsihologia un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era îmbrăcat, moșul strâmbase din nas dar nu făcuse nici un comentariu. Un firicel de vânt se stârnise din senin răsfirându-i părul. Își ridică fruntea în sus, cu ochii închiși, lăsându-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]