424 matches
-
Două Dacii cu câte-o junioară dezbrăcățică pe capotă trec claxonând, fetele împart mere din coșulețe, golanii se benoclează pentru că vântul le ridică fustițele. - Sănătaaate, oameni buni! Sănătaaate... e generos candidatul. - Băi, da-s cam viermănoase merele astea, comentează un țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de libertate. Nu era deloc lesne să te trezești, dintr-odată, slobod. Fără nevastă și prunci pe cap; fără bărbat, În cazul femeilor. Acestea ar fi fost În dezavantaj; unele, din simț matern; altele, de frică, și-ar fi agățat țîncii de poale. Acrite, cu trupurile, deseori, lăbărțate de nașteri, simțeau pericolul: nu era prea lesne de găsit alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să fii liberă, considerau unele femei. Dar tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
introdusă-n ea de om. Arta supremă e cea a hazardului. Să mai dormim, așadar, un pic.“ Și se-ntoarse pe-o parte în pat. La Correspondencia!... Vânzătorul de oțet! Apoi o trăsură, și apoi un automobil, și după-aceea niște țânci. „Imposibil! - își spuse din nou Augusto -. Se-ntoarce viața. Și odată cu ea, dragostea... Și ce-i dragostea? Nu-i oare distilarea tuturor acestora? Nu-i oare secreția plictisului? Să ne gândim la Eugenia: ora e propice.“ Și închise ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-adevăratelea? - Dacă vrei să știi adevărul, vino la mine acasă. Acolo ți-l spun. Adevărul devenise ceva cu circuit domestic. Lecția duplicității i-a fost servită de mine, de mic. Copilul meu m-a urmat la cozi. Când era țânc, trebuia să dovedesc cu corpul delict că există ca membru al familiei. Certificatul de naștere nu ajungea. Mai târziu, în ’88-’89, ne țineam rândul în ture, ca îngerii tăi din Turda. O Todea am avut și eu. Foarte diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei, mai mult decât trebuia? Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Asta mă face să-i admir voința, deși rezultatul e mai degrabă neatrăgător. Când am plecat, mi-am pus valiza sub patul pe care-l ocupasem și trebuia să fie clar pentru oricine că patul era luat. Până și un țânc de cinci ani ar fi fost în stare să interpreteze gestul și, mai mult ca sigur, ar fi dovedit mai mult bun-simț decât Domnișoara Extraterestră de pe Planeta Sparanghelului. Acum, pe patul de lângă fereastra cu vedere spre grădină zac mormanele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
faptul că ești un elev... perpetuu! Până când, întrebai tu? Mereu! Îți răspundeam eu. Dar tu cum de ai absolvit școala vieții? Eu îți răspundeam, derutat, că te obosești să judeci tocmai tu, cel mai încet în această activitate firească și țâncilor. Dragul meu, acum vagabondez privind curios pe geamuri la școlari neterminați ca tine. Și ai tăcut (Gustav a tăcut), convins că aveam nu numai dreptate, dar și un grad superior pe treapta învățăturii, din moment ce renunțasem de bună voie la stereotipia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
din colegii mei de clasă, mi-a spus: Puteam să am și eu un copil când eram mai tânără. Imediat m-am gândit la colegii mult mai mari din ultimele clase de liceu, față de care noi nu eram decât niște țânci și pe care îi priveam ca pe niște tineri zei în timp ce se întreceau în partide de volei pe terenul școlii, cu menirea clară să sucească mințile fetelor, la rândul lor mai mari decât noi. I-am spus mamei, încântat: Asta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el la această vârstă, asta i se părea pur și simplu o batjocură din partea universului, a galaxiei, a sorții, asta în cazul în care mai putea fi vorba de vreo soartă din clipa în care îi apăruse în cale acest țânc. Ce era, deci, de făcut? Mircea Cârpenișteanu se ridică din fața oglinzii și făcu vreo câțiva pași prin încăpere, aproape distrus. Să se lase de scris nu putea, deși luase în calcul de mai multe ori această variantă. Dar altceva pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiare. Când sunt la club fac golf, tenis, schi nautic, înot subacvatic, badminton și polo. Știi, John, uneori ies pe plajă și alerg ca un copil. Fetele, gagicuțele de la club, când alerg seara, mă dojenesc, John, de parcă aș fi un țânc. După care, jumătate de noapte stau călare. Ieri, de exemplu... Și mă jur că a ținut-o așa preț de o oră și jumătate. După un timp n-am mai spus nimic. Ceea ce nu a avut nici un efect. Așa că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e așa căci eu plâng după jucăria stricată din buzunarul tot mai ros de moliile ucigașe iar tu plângi după mica mea lume ciudată cu ieri prin care treceau călăreți în goană
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mari șanse să se sfîrșească prost, face pe deșteptul gîndindu-se la Legile lui Murphy. — Cum ai făcut? nu-i vine lui Roja să-și creadă ochilor, doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți plîng țîncii acasă, zice Curistul ridicîndu-se greoi de pe scaunul său, îndreptîndu-se de șale. Mă scoate din minți cînd trebuie să aștept pe cineva, mai ales atunci cînd nu știu exact cînd o să apară, zice Roja. Poți fuma dacă ai chef, plăcuța aia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un țînc pentru că n-ai de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii în fiecare zi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui s-a adunat și a început să bată din palme în timp ce bunica râdea la fiul ei și-l săruta pe nas. Hori avea o casă plină de copii, cinci cu toții, care se înșirau de la fata gata de măritiș până la țâncul în pielea goală care stătea la pândă. Familia s-a revărsat în stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră modestă cu ferestre înalte care lăsau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cultiva zarzavat. Dar 41 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Apoi, rând pe rând, și-au demonstrat puterile și restul tinerilor maeștri. Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tău ciuruit de coșuri, Fiorosule. Însă au părut exact ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din copaci, de la Universitate. Nu băgăm și cîte-un metraj de cîrnați?! Să te curețe pe gâtlej și să ții minte cum ți-am curățat noi, îngerii din Ferentari, mahmureala, căpătată noaptea trecută?!... - De văzut, nu-i pot vedea decât țâncii pe îngeri, că doar ei îi privesc cu inimile despăduchiate... Dar ai putea să-i simți și tu, hoarcă Chiose. Dar numai de-ți îndeși, pe grisine, ghetele ortopedice ale tușei Raclița și treci așa, cu palma ridicată, cât mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre femei mințile?! Păi, ce să-nțelegi tu la niște muieri?! Astea sânt născute direct bete. Și, în plus, sânt în lipsă și cu niște piese. Că mereu ia natura de la ele și bagă de la ele, în burtă, la cîte-un țânc. N-ai văzut ce sunet de bidon gol scot, când te întorci de dimineață acasă și le găsești, tot pe ele, bocite și îmbufnate. Fără vreun chef să-ți încălzească cea mai mică bucățică de ciorbă. De trebuie să-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot încremenită rămăsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe nesimțite, ceac-pac, se apropiase, prin băltoaca foșnitoare, la numai jumătate de metru de puști. - A doua zi, Fuzzy, poreclit de la un timp Mercenarul, mi-a convocat toți băieții. Erau niște țânci înfumurați și au ținut neapărat ca mai întîi să le destăinui cât porți tu la picioare. La tălpi sau în înălțime? I-am făcut un semn și păcătosul de Fuzzy a apărut, după zece minute, c-o pereche de sandale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]