414 matches
-
Nimic. Odată cu capul pus de mămaia pe prispa casei, totul înceta să mai existe. Uneori adia ușor vântul, ca o cântare. Fața senină a mamei, îmbrățișată de razele dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat avea nevoie de țânc, iar el avea nevoie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat avea nevoie de țânc, iar el avea nevoie de ea pentru a exista. Pentru a avea și el cu cine vorbi. După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
avea și el cu cine vorbi. După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz. Când venea la oraș, mămaia nu vorbea cu țâncul. Stătea ca pe ace, mereu cu gândul la “ce o fi acolo”. Nu putea vorbi cu el, de parcă pietrele orașului îi îngreunau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz. Când venea la oraș, mămaia nu vorbea cu țâncul. Stătea ca pe ace, mereu cu gândul la “ce o fi acolo”. Nu putea vorbi cu el, de parcă pietrele orașului îi îngreunau comunicarea. Pentru ea, lumea cea mare, departe de sat, era prea mică, o strângea, se sufoca. Nu avea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de înțeleaptă și de pură. Lua deciziile corecte cu o rapiditate uimitoare, rezolva totul cu o simplă vorbă și se mișca sprintenă pentru a termina cât mai repede ce avea de făcut și pentru a se întoarce acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai asculți țâncul pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai asculți țâncul pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai asculți țâncul pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de frumoasă și mirosea a flori de câmp. M-am lăsat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de frumoasă și mirosea a flori de câmp. M-am lăsat mângâiat, iar mâna ei de cocă moale mirosea a pâine caldă. O lăsam să-și revină. Seara, când țâncul dormea, noi îl căutam. Încercam să-l trezim ca să vorbim cu el, să-l rugăm să vină iar, să nu o părăsească și el. Îl căutam prin curți, prin livezi, pe deal la nisipărie, toată râpa era scormonită. Îl vroiam
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
așa cum o știam. Gata să știe răspunsul la orice întrebare, gata să ajungă oriunde într-o clipită, gata de muncă. Cu viața noastră în viața ei. Avea mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii. Soarele îi mângâia lin fața. Nu clipea, nu schița nici un gest. Mânile ei se mângâiau una pe alta, iar lumea... lumea se oprise în loc. Doar pentru ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însoară cu o femeie de două ori, ba a doua oară chiar fără să știe cine e ea, nu poate fi decât dragostea la mijloc... Doamne, Dumnezeule, mai sunt trei minute până la miezul nopții. Trebuie să mă duc să hrănesc țâncul. Și Joan sări în picioare și dispăru în direcția holului. După vreun minut de la plecarea ei, un bărbat rupse tăcerea: - Măi, să fie! Deci, nu numai că ești propriul tău bunic... Pe deasupra, te-ai mai și căsătorit cu propria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gâfâind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întâmplat Bruce? Ești ok? Scâncești ca un țânc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plâng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lui, dar care era propietatea altcuiva 0000000000000 Stevie 00000000000000000Tu erai mai mare. Se presupunea că tu trebuie să ai grijă de Stevie, asta era de la sine-nțeles. Așa ar fi trebuit să stea mereu lucrurile. Voi doi erați doar niște țânci și amândurora asta vi s-a părut ca o mare aventură. Pentru tine exista În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fi nevoită să renunțe la aceste condiții de călătorie când avea să fie mamă? Gândul acesta o fulgerase dintr-odată. Dacă nu voia să mai zboare la clasa a doua, cum să aibă tupeul de a băga pe gât un țânc oamenilor care plătiseră în plus pentru liniștea unui spațiu lipsit de copii? Odată, când se afla în avion spre Chicago, dăduse peste un tată care își luase cu el fiul de numai cinci anișori. Își amintea și acum groaza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
maroniu din pricina nicotinei.Chestia cu șunca e că tre' s-o tai frumos și subțire. Nu... Logan Încercă disperat să se rostogolească din nou. — Vai, păi n-ai de gând să plângi acum, domnule Porc, nu? O să faci ca un țânc? La naiba, n-o să dau vina pe tine. O să doară ca dracu'! — Nu... te rog! Nu trebuie să faci asta... — Nu? râse Doug, iar sunetele se transformară Într-o tuse gravă, răsunătoare și un șuvoi de flegmă roșie și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
voise să iasă așa, dar În clipa aia nu-i păsa. Era obosit, frustrat, și voia pe cineva la care să strige.A răpit alt puști pentru că a trebuit ca tu să spui lumii Întregi că am găsit un biet țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
introdusă-n ea de om. Arta supremă e cea a hazardului. Să mai dormim, așadar, un pic.“ Și se-ntoarse pe-o parte în pat. La Correspondencia!... Vânzătorul de oțet! Apoi o trăsură, și apoi un automobil, și după-aceea niște țânci. „Imposibil! - își spuse din nou Augusto -. Se-ntoarce viața. Și odată cu ea, dragostea... Și ce-i dragostea? Nu-i oare distilarea tuturor acestora? Nu-i oare secreția plictisului? Să ne gândim la Eugenia: ora e propice.“ Și închise ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum nu se putea mai bine. Călătoria cu autobuzul mi s-a părut interminabilă și, ajunsă acasă, a trebuit să mă grăbesc să-mi adun toate lucrurile care-mi trebuiau la filmare. Mătușa Lynn se ținea după mine ca un țânc enervant, punându-mi tot felul de întrebări incomode, când eu aș fi vrut să se ducă să se uite la Teletubbies și să mănânce legume pasate ca un copil cuminte. Cum a fost? Ce a zis de bani? V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
jurnalul săptămânal, Reich-ul german strălucea în lumina concentrată a proiectoarelor. Încă din ultimii ani ai orașului liber - eu împlinisem zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]