887 matches
-
de cât apropiată de realitatea terifiantă trăită de cei doi ostași din Miroslovești. * Maranda Pintilii era o femeie simplă și evlavioasă. Înainte de a se declanșa cel mai crunt război al omenirii, care a provocat peste cincizeci de milioane de victime, țărăncii din Miroslovești îi răpiseră deja cinci copii bolile copilăriei - un alt fel de război, poate mai crud decât cel propriu-zis, căci victimele lui erau copiii. Durerea pierderii celor doi prunci gemeni, amândoi băieți, apoi a celui ce părea că a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
ales față de intelectualitatea comunei. Doar nu eram numai eu venit la școală ca profesor. Sunt trei școli, plus o seamă de intelectuali la C.A.P. și I.A.S. - Și nu ți-ai găsit acolo nicio profesoară sau, eu știu, vreo țărancă mai drăguță să-ți faci și tu o prietenă? - Mamă, dar orașul era la douăzeci de minute cu autobuzul. Acolo era și marea, plaja, lume din toată Europa, mai ales venită la tratament în tot timpul anului. Erau cele mai
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după alt bărbat; se uscase ca o sfânta de pe cruce. Deci, nu l-a uitat?... Amantul i-a rămas
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cer umbra salvatoare, ochii reveniră la pașii zeflemitori și plutitori din față.Pe deasupra cărării din lanul de grâu:aur pierdut în verde coclit. Rochia ușoară și transparentă se lipea la fiecare mișcare de trupul bolovănos al fetei.Picioare sănătoase de țărancă școlită în târgul Ieșilor. -Dio, mai trăiești ori ți-a luat căldura piuitul? Vocea ironică a Lizei, în loc să-l trezească din canicula anesteziantă, dimpotrivă, îi spori doza de visare. Privirea ar fi înghițit-o pe fată, bucățică, Doamne, cu bucățică
DEŞERTUL DE CATIFEA (9) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345419_a_346748]
-
și citise multe la viața lui. A venit la mine (eram la un festival de teatru) și m-a întrebat foarte intrigat cum e posibil ca cineva care s-a născut în București să scrie atât de veridic despre o țărancă, să folosească un limbaj atât de specific, din sfera rurală. L-am liniștit, să nu mă creadă vreun geniu, explicându-i adevărul, anume că doar m-am născut în București, dar primii mei ani i-am petrecut la sat. L-
FEBRUARIE 2013 de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345439_a_346768]
-
lexicul și cu alte cuvinte turcești precum: borangic (biuriunciuk), maramă (mahrama), ciorbă (ciorba), ciorap (kiurab), burlan (boru), covată (kuvata), dovleac (devlek). Ce să zic? Probabil că niște turci veniți în Moldova, în vizită de lucru, au făcut popas la o țărancă în vârstă, care i-a servit cu borș de ștevie. După ce au mâncat, turcii s-au supărat și i-au zis: bre, cadâna cu mahrama de biuriungiuk, asta ciurba la tine? De ce nu dai devlek din cuvata de lângă boru unde
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
dezveli coapsele. Aiuto! Aiuto! (Ajutor!) - țipa Florica și se zbătea neputincioasă fiindcă italianul era vânjos. În disperarea sa femeia îl trase de păr și-l apucă cu dinții de ureche. Mimo tresări de durere și o slăbi din strânsoare. Femeia, țărancă zdravănă, se eliberă și sări în picioare. - Sei un animale, mi volevi violentare! (Ești un animal, vroiai să mă violezi!) - și-i dădu o palmă. Mimo rămase câteva clipe buimac. Nu știa cum să reacționeze la furia româncei. În cele
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
care purta o rochie dintr-un material moale și lucios, l-am pipăit și i-am spus mamei: „Tu dece n-ai din asta? Vreau să ai și tu din asta!" Apoi, tot în basmul acela cu muzică, am fost țărancă și am purtat o fotă roșie... Într -alt an, într-o fabulă de Grigore Alexandrescu, eu l-am jucat pe Curcanul cel frumos, țanțoș și... fricos! Și-mi amintesc ce costume grozave ne-a furnizat atunci unul din teatrele bucureștene
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
Splendid este tabloul intitulat bine cunoscut „Angelus- Rugăciune pe câmp”, în care artistul a dorit să zugrăvească pioșenia țăranilor vremii sale. Menționez și celebrul tablou „Culegătoarele de spice” (1857), în care a redat cu un real talent oboseala fizică a țărăncilor. Lucrare fascinantă este și „Lecția de tricotat” (1868-1869) în care demonstrează calitatea sa de colorist, nuanțele de albastru se potrivesc cu galbenul unei parți a veșmintelor, iluminarea este echilibrată de razele de lumină care cad pe mâinile sârguincioase ale copilei
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
îi extaziază Tezaurul portului popular Căci pe femei parcă dansează (Păcat că e-mbrăcată-atât de rar). Cusută în culoare senină, Creând nenumărate povești, Miroase a miere și lumină: “E valoarea culturii românești”. Iie ! Ești vedeta înflorată, Grigorescu te-a imortalizat În țăranca din Muscel pictată Extrem de clasic și rafinat ... În poezia lui, -Alecsandri- “Rodica,”cum ne sugerează Că... și ea îmbracată ar fi Cu iia ce acum “excelează”. Iată ! Sărbătorim o piesă-cult Din borangic, bumbac sau in topit Cusută cu arnici , stilată
IIA ROMÂNEASCĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374247_a_375576]
-
îmbrăcați în ii, așa cum le vine bine puilor de români! Iile erau expuse pe peretele unei încăperi largi, de unde intrai intr-un amfiteatru. O doamnă muzeolog descria exponatele donate muzeului, precizând anul în care au fost ele cusute, precum și numele țărăncilor care au creat frumusețea. Explicațiile muzeologului, deși sumare, dădeau voce iilor care parcă vorbeau singure. Fiecare ie își are povestea ei, a spus Doamna Victoria Bularda. Costumele naționale cu care erau îmbrăcate diversele persoane prezente la aceasta sărbătoare îți luau
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
scapă azi frisonului general, consecutiv prăbușirii comunismului. Scriitura cvasipoematică a cărții, dar și cu inserții de un realism savuros și perspicace în natura ființei românești, pune în lumină, din perspectiva acestei prințese franceze de viță muntenească, siluetele realmente frumoase ale țărăncilor și țăranilor de la noi, atît de simpatetic gelozite de cea care își consuma existența în saloanele de prim rang ale Europei și se bucura de compania spiritelor prime ale începutului de secol. E un model încîntător felul în care Martha
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se bucura de compania spiritelor prime ale începutului de secol. E un model încîntător felul în care Martha, din statutul ei privilegiat (bogăție și inteligență), a rîvnit cu autentică sinceritate și nobilă umilitate la condiția nu mai puțin nobilă a țărăncii frumoase și agere la minte, pe care și-o făcuse prietenă, de a-și duce traiul în modestie, fără să conștientizeze, mai ales arogant, harurile cu care o lăsase Dumnezeu pe pămînt. De altfel, e vorba de aceeași modestie consensual
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de aceeași modestie consensual nutrită, o viață, de geniala prințesă pe traseul ei strălucitor. Ce s-o fi petrecut cu nația asta, de i s-a alterat în atare hal fibra ce a dat-o și pe prințesă, și pe țărancă? Se bate calpă monedă pe scuza că, mde, apucăturile noastre ancestrale, cu osebire cele balcanic-fanariote, au complicat, și ele, comportamentul actual al românului, de nu mai sîntem în stare a-l prinde într-o formulă clar definitorie. Dar oare "tarele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descendentă dintr-o familie boierească din Moldova. Ce demnă ținută și-a menținut, în ora cît am stat de vorbă, această ființă totuși îngrijorată de accidentul bărbatului ei! Gîndul m-a dus, imediat, la Martha Bibescu (și la prietena ei țărancă). De-acum un secol. 16 octombrie Intențiile mele încăpățînate (dar și oarecum sceptice) de-a lungul anilor, privind monstruozitățile sculpturale de pe clădirea Universității, pot fi rezumate în ultima din ele, apărută, în ziar, acum vreo doi ani: În ce ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Victor și Simionescu Nicolae i-au spus să meargă acasă și „să nu spună la nimeni ce i s-a întâmplat, că în caz contrar îl omoară”. Asemenea procedee au fost folosite și cu Cristache Marin, țăran sărac, Udubașca Dumitra, țărancă săracă, Nicolae T. Dumitru, țăran mijlocaș și alți cetățeni din comuna Pitaru. În comunele Corbii Mari și Petrești s-a procedat și mai grav, deoarece au fost ridicați de la domiciliu în jurul orelor 1 noaptea cetățenii: Burlănescu Mihai, țăran mijlocaș, Tudor
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
vrut, de dragul unei eventuale tehnicizări dezirabilă în principiu ("intruziunea auctorială" pentru "intruziunea/inserția autorului", nu-i așa?) dacă nu-i atinsă de snobism, ca în "enunțiator" pentru "enunțător" să ocultez textul mai mult decît este necesar. Îmi amintesc aici de țăranca lui Cehov (pomenită de I. Lotman), pentru care sacralizarea slujbei bisericești nu funcționa cîtă vreme ea se derula în limba rusă; de îndată însă ce apăreau pasaje în limba slavonă "de neînțeles", țăranca înceta să mai asculte impasibilă, cădea în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
decît este necesar. Îmi amintesc aici de țăranca lui Cehov (pomenită de I. Lotman), pentru care sacralizarea slujbei bisericești nu funcționa cîtă vreme ea se derula în limba rusă; de îndată însă ce apăreau pasaje în limba slavonă "de neînțeles", țăranca înceta să mai asculte impasibilă, cădea în genunchi și începea să plîngă... limba ininteligibilă fiind receptată ca semnal al trecerii de la mesajul cotidian la mesajul sacru. Îmi mai amintesc de locotenentul lui Hemingway (citat de Maurice Blanchot) pentru care cuvintele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
compuși: neadevăr, nebun, necopt, negreșit, necioplit, nenorocire; apoi răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre femeile rămase fără soț după măcelul din ultimul război. Chiar și Glașa, singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea, acel zâmbet miraculos. Mai era, în fine, un roi de tinere verișoare care-și umflau buzele încercând să țină în loc, preț de câteva interminabile clipe de pozat, acel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de un strigăt ce răsuna în mijlocul curții: - Hai după lapte! Printre vise, recunoșteam vocea și mai ales intonația inimitabilă a Avdotiei, lăptăreasa, care venea din satul vecin. Gospodinele coborau cu bidoanele lor către două enorme recipiente din aluminiu pe care țăranca aceea vânjoasă le căra de la o casă la alta. Într-o zi, trezit de chemarea ei, nu am mai adormit la loc... Am auzit ușa noastră pocnind ușor și voci înăbușite pătrunzând în sufragerie. În clipa următoare, una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
își relua drumul care o ducea printre holde nesfârșite, sub soarele stepei, într-o căruță înecată în oceanul de ierburi înalte și de flori... De data aceasta, când ieșea din încăpere, am văzut-o atingând cu degetele ei butucănoase de țărancă, cu o grijă șovăielnică, statueta delicată de pe comoda din antreul nostru: o nimfă cu trupul mlădios pe care îl înlănțuiau lujeri întortocheați, figurina aceea de la începutul secolului, una dintre rarele splendori de odinioară păstrate printr-o minune... Oricât ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ajuns în iad. De departe, semăna cu pașnicele sate rusești - izbe, puțuri, garduri vii - cufundate în ceața marelui fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea acum vagoanele, confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându-i colțurile sub bărbie, cum fac țărăncile bătrâne. Apoi, zâmbind încă la amintirea visului său, și-a aranjat pe genunchi un sac burdușit cu cârpe vechi înfășurate în jurul unui pietroi... Și dacă a fost cruțată în cele două luni de călătorie, e pentru că imensul continent pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să se rezeme, lăsându-se în jos, pe dușumea. De pe treptele izbei, a zărit, sub un măr chircit, o bătrână, cu capul înfofolit întrbroboadă neagră. Încovoiată, femeia trăgea o creangă groasă cufundată în zăpadă. Charlotte a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de moină. Nu s-a simțit în stare să mai strige o dată. A împins ușa cu umărul. În antreul întunecos și rece, a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]