595 matches
-
el pînă nu-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape șorțul pe ea și părînd gata să strige din nou, fără mînie, ce-i drept, fiindcă Țanțoșa, cînd țipa, alunga mînia, făcînd loc calmului ei de ființă care are Întotdeauna dreptate. Juan Lucas le propuse să meargă la golf cu toții În dimineața aceea, dar Julius dispăru chiar În clipa cînd trebuiau să plece. Din fericire nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Din fericire nu l-au căutat prea mult și pînă la urmă au plecat fără el, fiindcă dușul rece Îl stimulase să făurească proiecte mari. Datorită unui vis Înțelesese o mulțime de lucruri despre Cano. Nu totul, din nefericire, fiindcă Țanțoșa Îl Întrerupsese, trezindu-l chiar În clipa cînd era gata să ajungă acasă. Bineînțeles că era să se producă o Încurcătură Îngrozitoare, fiindcă el visa și tot el era Cano În vis, dar n-avea importanță. Julius era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
somn lung, profund și odihnitor. Exact ce avea nevoie. Luă două pastile ca să fie sigur că somnul va fi cu adevărat lung și profund, mai ales profund, ca să-l cunoască profund pe Cano. Coborî În fugă s-o caute pe Țanțoșa și-i spuse că o să Învețe toată dimineața În camera lui și să nu-l cheme decît dacă era ceva foarte urgent. Așa spunea mămica și Întotdeauna efectul era sigur, fiindcă niciodată nu veneau să-i tulbure somnul de după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin urmare trebuia să mănînce singur și devreme. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin urmare trebuia să mănînce singur și devreme. După o jumătate de oră Țanțoșa năvăli din nou pe ușă cu pieptul Înainte, dar de data asta avu grijă să se uite Înăuntru și văzu că Julius nu era la măsuța lui de lucru. Ce se Întîmplase cu domnișorul? Poate că stăpînii Îl luaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înștiințeze că rămîne În camera lui să Învețe. Nu putea, prin urmare, să fi plecat cu stăpînii. Oricum, e o lipsă de considerație din partea stăpînilor să plece fără să anunțe că-l iau și pe băiat. Unde-o fi Julius? Țanțoșa ieși țipînd cu un tremur În glas fiindcă nu era complet sigură că avusese dreptate ultima dată cînd se stîrnise o discuție cu stăpînii... Care stăpîni?... Ce discuție?... Unde e Juliuuuuusss! Strigătul acesta. Îl trezi fără să fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cap Însoțită de o poftă grozavă de a se culca din nou Îl făcură să se Îndoiască de reușita operației. „Am făcut-o de oaie“, se gîndea bietul Julius și era gata să adoarmă iarăși, cînd un nou strigăt al Țanțoșei Îl sili să se dea jos din pat și să meargă s-o caute. Unde fusese! De un ceas trebuia să fi stat la masă! Cum era cu putință! Asta era lipsă de considerație pentru părinții lui!... Nu!... Pentru servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drepturile, care includeau un scurt răgaz după masă, Îl siliră să facă un efort supraomenesc ca să termine fructele și să ceară cafea În loc de prăjitură. Cafea În nici un caz! de cînd beau cafea copiii de vîrsta lui! Julius se uită la Țanțoșa și-i spuse că nu se simțea prea bine și că o să se mai odihnească puțin după masă. „Te rog, spune-i lui Carlos că trebuie să mă ducă la un prieten la patru, adăugă. Trezește-mă la trei“. Țanțoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa și-i spuse că nu se simțea prea bine și că o să se mai odihnească puțin după masă. „Te rog, spune-i lui Carlos că trebuie să mă ducă la un prieten la patru, adăugă. Trezește-mă la trei“. Țanțoșa acceptă, din fericire. L-au trezit la trei fix și o oră mai tîrziu, foarte elegant și mort de somn, plecă spre Cano. Pe drum Începu să moțăie, capul i se izbea de geamul camionetei și era din ce În ce mai greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebîndu-l În același timp cine venise. Încă nu știa, era un domn foarte ciudat, dar nu știa cum Îl cheamă, știa numai că don Juan Lucas Îi spusese că după masă o să vină un prieten. Julius Îl Întrebă unde-i Țanțoșa, chiar În clipa cînd țipetele ei năvăliră În acea zonă a palatului, aflase de sosirea lui și venea să-l certe că iar are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă lecțiile, Începu să-l boscorodească pe Julius de cum intră În aripa asta a palatului, dar deodată el o văzu că-și pierde avîntul, Țanțoșa Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă amuțise, după ce murmurase un firav bună ziua și Își plecase imediat capul În pămînt. — Bună ziua, sau mai bine zis bună seara, fiindcă aici s-au aprins luminile. Bietul Julius, aflat Încă În căutarea fetei care nu o apucase pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
castrat, ce copii a adoptat și Juan Lucas, fapt e că Al Capone se limită să-i strîngă mîna cu putere și zîmbetul lui Julius se izbi de aceiași ochi care cu o clipă mai Înainte o dăduseră gata pe Țanțoșa. Julius nu știa ce să facă și Al Capone continua să stea pe taburet, fără să se arate curios să afle ce cărți ținea subțioară. Ar fi fost firesc să-l Întrebe: la ce școală Înveți? sau: ce cărți sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voia putea să treacă să-i aștepte În salon, dar Al Capone Îl țintui cu privirea, parcă mai văzuse privirea asta undeva. — Ești așteptat, tinere. Își umflă și mai mult pieptul și-și schimbă victima, o alese din nou pe Țanțoșa, care Între timp Își recuperase Întrucîtva rotunjimea, dar acum se micșora iar văzînd cu ochii În fața unei forțe cu mult superioare. — Grăbește-te, Julius. Trebuie să-ți curăț uniforma și e timpul să te duci să-ți faci lecțiile. Țanțoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa, care Între timp Își recuperase Întrucîtva rotunjimea, dar acum se micșora iar văzînd cu ochii În fața unei forțe cu mult superioare. — Grăbește-te, Julius. Trebuie să-ți curăț uniforma și e timpul să te duci să-ți faci lecțiile. Țanțoșa simți că i se sparge glasul, dar de Îndată ce termină fraza, cu un efort suprem, se Întoarse pe jumătate, privirea străinului nu mai era Îndreptată asupra ei și plecă redobîndindu-și rotunjimea pe măsură ce Înainta, recăpătîndu-și strălucirea În timp ce părăsea această aripă a palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se sparge glasul, dar de Îndată ce termină fraza, cu un efort suprem, se Întoarse pe jumătate, privirea străinului nu mai era Îndreptată asupra ei și plecă redobîndindu-și rotunjimea pe măsură ce Înainta, recăpătîndu-și strălucirea În timp ce părăsea această aripă a palatului. Era din nou Țanțoșa cînd ajunse În sala de mese de lîngă bucătărie, plină de drepturi și conștientă de Îndatoririle ei, din nou trupeșă și anunțîndu-și sosirea cu pieptul enorm și provocator făcîndu-i să ridice ochii pe Arminda, care stătea pe scaun și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care stătea pe scaun și pe Carlos, care pusese pe foc un ceai ca să-l bea Împreună cu celălalt șofer. „Nu-i rea de loc țîțoasa, pe cinstea mea“, exclamă abia șoptit șoferul automobilului La Salle, punîndu-și și scoțîndu-și chipiul, dar Țanțoșa Îi Întoarse imediat spatele și el avu impresia că Arminda Îl auzise, să-mi fie cu iertare, doamnă, cu tot respectul și Arminda, cînd auzi cuvîntul iertare, Înălță capul, fiindcă, cine știe, poate i se Întorsese fata. Nu se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Lolo, Lolin, Lololo... Dar mai Întîi venea la rînd Julius, care se pregătise de ieri pentru clipa asia. Cu o seară Înainte, toată lumea adunată În bucătărie contribuise la redactarea compoziției. Era isteț Julius, nimic de zis; se așeză lîngă Țanțoșa, care-și bea ceaiul și-i puse cîteva Întrebări despre domnul care a venit atunci cînd au adus caleașca, ăla Îmbrăcat În negru, ăla cu limuzina neagră, adu-ți aminte, Țanți... Țanțoșa și-a amintit Îndată și ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
isteț Julius, nimic de zis; se așeză lîngă Țanțoșa, care-și bea ceaiul și-i puse cîteva Întrebări despre domnul care a venit atunci cînd au adus caleașca, ăla Îmbrăcat În negru, ăla cu limuzina neagră, adu-ți aminte, Țanți... Țanțoșa și-a amintit Îndată și ăsta a fost Începutul unei sporovăieli care nu se mai termina; la timpul cuvenit, fiecare și-a spus părerea despre straniul personaj. Partea proastă e că straniul personaj și-a pierdut Încetul cu Încetul misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uita la picioarele scaunelor, probabil că voia să i se aducă taburetul În sufragerie. Arminda se amestecă atunci și ea În vorbă, dar nu reuși decît să-i facă pe ceilalți să-și dea seama cît e de ramolită. Țanțoșa se gîndi că sosise momentul să iasă la pensie, doamna Arminda nu mai putea face treabă, pe toate le Încurca și cînd ei au crezut că rîdea de ultima glumă a lui Carlos ea le-a spus să vorbească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzu trecînd prin bar, dar el nu-l auzi spunînd: ce-i cu tine, băiete?; Daniel Îl văzu urcînd pe scara de servici și dădu fuga să-l anunțe pe Celso. CÎteva clipe mai tîrziu, la etaj, pe un coridor, Țanțoșa dădu nas În nas cu domnișorul Bobby care țipa ca un nebun și vru să țipe și ea, dar Își dădu seama că țipetele nu i se adresau ei, nu-i știrbeau prin urmare nici unul din drepturi, În schimb o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curat, se repezi spre balansoar, Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În curînd Împlinea șaptesprezece ani și uite că nu se putea stăpîni. Daniel, Celso, Țanțoșa, Julius și Universo, care stropea florile În grădină, au apărut În clipa cînd Juan Lucas se Îndrepta spre bar ca să umple trei pahare; le-a făcut un semn cu rnîna și ei au dispărut cu toții automat. Dar au rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta. Și de Îndată ce plecă Susan Începură din nou, Carlos cu comentariile lui ironice, Celso și Daniel cu ale lor, respectuoase. Abraham ținînd-o Într-una cu placa lui, v-am spus eu, v-am spus eu, femeile nu plătesc niciodată și Țanțoșa repetînd pentru a nu știu cîta oară: se Întîmplă și În cele mai bune familii. Mai spuse o dată și Julius se uită la ea, amintindu-și deodată că nimeni n-a strîns sticlele și că Bobby putea să se Îmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd Celso și Daniel se pregăteau să pună masa pentru Julius. În schimb, pentru Carlos ziua se terminase, nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să bage mașinile În garaj și să plece. Grupul se Împrăștie cu totul cînd Țanțoșa urcă la etaj să facă paturile, urmată de Julius, care voia să se uite cîteva minute la televizor Înainte de masă. „La masa asta lipsește o sticlă“, Își spuse Julius, În timp ce Înainta pe coridorul unde erau dormitoarele și camerele de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăcere, gîndindu-se că Bobby ar fi putut să se omoare gonind pe șosea și că numai Juan Lucas era de vină. Celso povesti În bucătărie cum Îl văzuse plecînd, conducînd cu o mînă și cu cealaltă bînd direct din sticlă. Țanțoșa hotărî să-i cheme pe stăpîni și căută mult timp numărul familiei Pratollini În cartea de telefon. CÎnd reuși În sfîrșit să obțină legătura, stăpînii plecaseră și nu știau să-i spună unde. Singura soluție era să aștepte, Carlos plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]