1,293 matches
-
La câteva săptămâni de la funerariile copilului, Victoria a fost înfuriată de refuzul Țarului de a-i permite surorii sale mai mici, Beatrice să se căsătorească cu verișorul lor, Marele Duce Mihail al Rusiei. După divorțul Victoriei de Ernst, sora acestuia, țarina Alexandra Fiodorovna, și-a convins soțul, Nicolae al II-lea să-l exileze pe Kirill în Extremul Orient. Părinții lui Kirill, Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna), au încercat, de asemenea să descurajeze relația
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
la 8 octombrie 1905 la Tegernsee. A fost o ceremonie simplă la care au participat mama Victoriei, sora ei Beatrice și un prieten Contele Adlerburg. Ca răspuns la căsătorie, țarul Nicolae al II-lea l-a expulzat din Marina Rusă. Țarina a declarat că niciodată nu-i va mai primi pe Victoria "o femeie care s-a comportat așa de rușinos" sau pe Kirill. Cuplul s-a retras la Paris, unde au cumpărat o casă pe Champs-Élysées și au trăit din
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
iar Victoriei i s-a acordat titlul de Mare Ducesă a Rusiei. În timpul primului război mondial, Victoria a lucrat la Crucea Roșie ca asistentă și a organizat ambulanțe mobile. Kirill și Victoria au privit întotdeauna cu antipatie prietenia țarului și țarinei cu Grigori Rasputin. Cân Rasputin a fost asasinat în decembrie 1916, Kirill și Victoria au semnat o scrisoare împreună cu alte rude cerându-i țarului să arate clemență față de Marele Duce Dmitri Pavlovici al Rusiei, unul dintre cei implicați în crimă
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
cinstea bunicului său patern, împăratul Nicolae I, fiind primul fiu al Marelui duce Nicolai Nicolaevici (1831 - 1891) și al Alexandrei Petrovna de Oldenburg (1838 - 1900). Tatăl său era al șaselea copil (al treilea fiu) al țarului Nicolae I și a țarinei Alexandra Fedorovna (1798 - 1860). Alexandra Fedorovna era fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei și al Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Marele duce Nicolai era văr primar al țarului Nicolae II al Rusiei. Pentru a-i deosebi, deseori Marele duce
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
sinucide dacă nu sunt acceptate reformele lui Witte. Refuzul marelui duce a fost se pare decisiv pentru Nicolae al II-lea, care a acceptat să promulge reformele. Din păcate pentru țar și pentru Rusia, el nu și-a respectat promisiunile. Țarina, un autocrat convins, nu l-a iertat nicioadată pe marele duce. Marele duce Nicolai a fost din 1905 până la izbucnirea primului război mondial comandantul districului militar Sankt Peterburg. El și-a câștigat un bun renume numind oameni de origine modestă
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
tuturor armatelor ruse. În cartierul său general domnea o atmosferă cât se poate de relaxată, în ciuda repetatelor înfrângeri și uriașului număr de soldați morți. Marele duce a reușit să câștige dușmănia lui Rasputin, călugărul care avea o uriașă influența asupra țarinei. Nicolai îl amenințase pe Rasputin că îl va spânzura dacă îl va prinde în apropierea frontului. În schimb, Rasputin a prezis că armatele ruse vor continua să fie înfrânte atâta vreme cât marele duce se afla în funcția de comandant suprem, iar
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
a satului este sistematizata, străzile formează unghiuri drepte și sunt paralele. În apropierea satului există două situri arheologice: unul în locul numit la Movila, la 2 km V de sat, pe malul stâng al Șiretului și un al doilea situat în "Țarina de Jos", la cca. 300 m SE de sat, la confluenta pârâului Țiganca (în stânga) cu Șiretul prezentând, urme de locuire succesiva din perioadele: sec. XVII - XVIII, sec. XV epoca medievală, sec. IV epoca daco-romană și sec. ÎI - I î.Hr. Latène
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
comuna Alexandru I. Cuza sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași că monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl din punctul „la Movila” (la 2 km vest de satul Alexandru I. Cuza); situl de la „Țarina de Jos” aflat la sud-est de acelasi sat, la vărsarea pârâului Țiganca în Siret, sit format din patru așezări corespunzătoare secolelor al II-lea-I î.e.n. (perioadă Latène, cultura geto-dacă), secolului al IV-lea (epoca daco-romană), secolului al XV-lea
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
erau prieteni și se jucau împreună în anii 1880. La vârsta de 15 ani, Xenia și Alexandru au vrut să se căsătorească însă părinții ei erau reticenți deoarece Xenia era prea tânără și nu erau siguri de caracterul lui Alexandru. Țarina Maria Feodorovna se plângea de aroganța și mojicia lui Alexandru. După intervenția tatălui lui Alexandru, Marele Duce Mihail Nicolaievici, părinții Xeniei au fost de acord cu logodna în 1894. În cele din urmă, la 6 august 1894, la Palatul Peterhof
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]
-
omul din argilă răsunătoare asemenea vaselor, si a creat Djinni din flacăra focului fără fum “ 55, 14-15), așezând aceste entități alături de creaturi, cu mențiunea că au o consistentă diferită față de celelalte entități care posedă intelect, respectiv” lumină pentru îngeri și țarina pentru om”. Djinnii au și puterea de a posedă omul, asadar Djinnii ar fi îngeri(entități spirituale) inferiori. Există și unele neprecizări referitoare la Djinni. Coranul este ambiguu față de esență lui Iblis, fiind în același timp considerat unul dintre îngeri
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
de înfrângerea aliatului său bulgar. Sub pretextul răzbunării surorii sale Theodora, el cucerea mai multe teritorii la frontiera bizantino bulgară și porturile Mesembria și Anchialos. Un nou reviriment se producea astfel în Bulgaria și, apoi, în Serbia. Bulgarii alungau pe țarina Anna și pe fiul său și așezau pe tron pe nepotul lui Mihail Șișman, Ioan Alexandru (1331-1371). În Serbia, nobilimea se ridica contra regelui Ștefan Decianski și acorda puterea fiului său, Ștefan Dușan (1331-1335). Cei doi suverani încheiau pace și
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
în afara zonei de reședință a evreilor din vestul Imperiului Rus. El a avansat ulterior ideea că familia sa era de fapt de origine "Subotnik", un grup de evrei care descindeau din țărani creștini care au renunțat la creștinism sub domnia țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei, la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru a se converti la iudaism. Revista israeliană "Hadassah" scria în anul 2006 că « Iosef Trumpeldor, eroul bătăliei de la Tel Hai, era aproape sigur un "Subotnik" ». În ciuda formației
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
al II-lea și Maria Alexandrovna au avut opt copii: Alexandru a avut mai multe metrese în timpul căsătoriei și a fost tatăl a 7 copii nelegitimi. Printre aceștia: La 6 iulie 1880, la mai puțin de o lună de la moartea țarinei Maria, Alexandru a făcut o căsătorie morganatică cu metresa sa prințesa Catherine Dolgorukov cu care avea deja patru copii: A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
care să-l ajute a rezista în fața atacului unei armate austriece, comandată de căpitanul François (Ferentz) Ernaut. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, pe acel loc a existat o mănăstire numită „de la greci” sau „mănăstirea grecească din țarina Iașilor”, cu hramul "Sf. Nicolae", care data din timpul celei de-a doua domnii (1564-1568) a lui Alexandru Lăpușneanu (al cărui fiu natural era Aron Vodă), când acesta și-a stabilit scaunul domnesc la Iași. Acest lucru a fost constatat
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
următoarele: "„însă întăi socoti că, după atâtea răutăți ce făcuse, să să apuce să facă și vreun lucru bun, ca să nu-i vie cu osândă. Și s-au apucatu în anii 7102 (=1593 sau 1594), de au făcutu mănăstire în țarina Iașiloru, carea să chiamă Aron vodă, pre numele domnului, unde este hramul svetii Nicolae”". Printr-un hrisov din 12 decembrie 1594, domnitorul ctitor a înzestrat mănăstirea ""nou zidită numită „în țarină”"" cu două sate. El a încredințat călugărilor români biserica
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
7102 (=1593 sau 1594), de au făcutu mănăstire în țarina Iașiloru, carea să chiamă Aron vodă, pre numele domnului, unde este hramul svetii Nicolae”". Printr-un hrisov din 12 decembrie 1594, domnitorul ctitor a înzestrat mănăstirea ""nou zidită numită „în țarină”"" cu două sate. El a încredințat călugărilor români biserica construită de el. Biserica avea inițial o pisanie deasupra intrării, dar aceasta a dispărut în secolul al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan consemna afirmația unui
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Recoltelor"" din sezonul în care are loc - “Sărbătoarea celei de-a 7-a luni” - și din textul explicit al poruncii biblice: "Să ții apoi "Sărbătoarea Secerișului" și a strângerii celor dintâi roade ale tale, pe care le-ai semănat în țarina ta, și "sărbătoarea Recoltelor" roadelor toamna, când aduni de pe câmp munca ta." (Exodul 23:16); "Sărbătoarea Corturilor s-o săvârșești în șapte zile, după ce vei aduna din aria ta și din teascul tău." (Deut. 16:13). A fost o recunoștință
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
de 3,5 metri decorează fațada exterioară a palatului. Micul Ermitaj, construit într-un stil clasicist de către Jean Baptiste Vallin de la Mothe, este cel mai mic edificiu al complexului și a servit între anii 1764 și 1775 ca refugiu pentru țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei. În acest imobil, Ecaterina a depozitat primele picturi achiziționate de ea. Vechiul Ermitaj, numit, de asemenea, și Marele Ermitaj a fost construit în 1787 de către Georg Falten pentru a adăposti o colecție care a crescut
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
practice ci și ca o garanție a fidelității, căci imașul era plin de hăndrălăi, care puteau atenta la pudiciate femeilor. În cazul fetelor situația devenea uneori dramatică, nu o dată întâmplându-se să se nască aici copii din flori... Ieșitul din țarină la colibă se făcea de obicei după sfinții Constantin și Elena și era însoțit de un adevărat ritual. Mai înâi se ducea acolo la colibă bărbatul, care repara coliba, refăcea vatra, punea polițe, băga mușchi printre crăpaturile dintre bârne, ducea
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Nicolae Stoica de Hațeg, în "Istoria Banatului de Severin" și în "Cronica" părintelui Elisei Dragalina. În aceste documente se arată că satul Borlova a fost răsfirat, până în 1770, pe lângă râul Borlova și râul Sebeșel, așa cum se află astăzi sălașurile prin țarina borlovenilor. Dovadă pentru aceasta stau obiectele găsite cu ani în urmă și păstrate: o piatră de moară la Cheia apei Borlova, temelia bisericii din valea apei Borlova, iar pe Sebeșel și acum se mai păstrează o fântână zidită, „fântâna din
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
înființarea Academiei Regale, este ales în unanimitate primul ei director. A ocupat această funcție vreme de peste 20 de ani. Pe 21 iulie 1769 este înobilat, devine Sir Joshua Reynolds. În 1784 este numit pictorul oficial al curții regale. În 1786, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei îi comandă un tablou istoric. Reynolds are libertate totală în alegerea temei și a dimensiunilor tabloului; pictează "Hercules sugrumând șerpii trimiși de Hera". Face câteva călătorii pe continent, studiază operele maeștrilor olandezi și flamanzi
Joshua Reynolds () [Corola-website/Science/317657_a_318986]
-
fost construită o biserică de lemn la sfârșitul secolului al XIV-lea, în perioada domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Aceasta era ctitoria unui boier moldovean numit Iațco. Mănăstirea de maici a fost numită „a lui Iațco din țarina Sucevei” sau Mănăstirea Ițcani, ea beneficiind de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 2 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Roșia Montană (în maghiară: "Verspatak", în germană: "Goldbach, Rotseifen") este o comună în județul Albă, Transilvania, România, formată din satele Bălmoșești, Blidești, Bunta, Cărpiniș, Coasta Henții, Corna, Curături, Dăroaia, Gârda-Bărbulești, Gura Roșiei, Iacobești, Ignățești, Roșia Montană (reședința), Șoal, Țarina și Vârtop. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Roșia Montană se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,3%), cu o minoritate de romi (12
Comuna Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/310096_a_311425]
-
prima oară atenția publicului. Majoritatea rudelor și a cunoștințelor ducesei Anastasia, inclusiv tutorele Pierre Gilliard, au susținut că Anderson era o impostoare, însă alții au fost convinși că ea este Anastasia. În 1927, în urma unor cercetări făcute la comanda fratelui țarinei Alexandra, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, s-a descoperit că Anderson este de fapt Franziska Schanzkowska, o muncitoare poloneză ce suferea de boli mintale. După un proces ce a durat mulți ani, justiția germană a hotărât că Anderson nu
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
cel mai iubit excentric din Charlottesville”. După moartea ei, în 1984, trupul i-a fost incinerat, iar cenușa ei a fost îngropată în cimitirul castelului Seeon din Germania. După căderea comunismului în Uniunea Sovietică, au fost găsite rămășițele țarului, ale țarinei și ale tuturor celor 5 copii ai lor, iar mai multe laboratore din diverse țări le-au confirmat identitatea după testele ADN. În schimb, testele ADN efectuate pe un fir de păr al Annei Anderson și pe o mostră de
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]