2,335 matches
-
în următorii ani, dar ulterior a stagnat atunci cand conducerea ei conservatoare a favorizat interesele muncitorilor calificați, ca de exemplu operatorii tăietori. Această linie nu a convenit majorității muncitoarelor imigrante, mai ales celor evreice, cu trecut de activități bundiste în Rusia țarista, si acelora poloneze și italiene, cu inclinații socialiste și anarhiste. Creșterea bruscă în afilierea la ILGWU a fost urmărea a doua greve de masă de succes la New York. Cea dintâi, în 1909, a devenit cunoscută că Răscoală celor 20,000
International Ladies' Garment Workers' Union () [Corola-website/Science/335807_a_337136]
-
românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în instituțiile basarabene, alături de limba rusă. Treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
română: "Basarabia" (1906), "Viața Basarabiei" (1907), "Moldovanul" (1907), "Luminătorul" (1908), "Cuvînt moldovenesc" (1913), "Glasul Basarabiei" (1913). Din 1913, Sfântul Sinod a permis „bisericilor din Basarabia să folosească limba română”. "Limbă moldovenească" a fost o inveție a acestor timpuri, scopul statului țarist fiind acela al creării unei limbi care să se deosebească cel puțin prin nume de limba română. Cu toate acestea, Ștefan Margeală, care publica în 1827 un dicționar biligv, afirma în prefață că lucrarea sa dorește „să ofere celor 800
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
pe care o vorbesc în mod curent”. Deși anumiți oficiali, asemeni lui Arțimovici, și-au dat seama că dezvoltarea unui dialect diferit de limba vorbită în Principatele Unite nu va fi niciodată o încercare încununată de succes, cei mai mulți funcționari guvernamentali țariști, „urmărind țelul îndeplinirii politicii guvernului, au numit în mod tendențios limba majoritară "moldovenească", chiar și in contextele în care "română" se folosise întotdeauna până atunci”. Teritoriul Basarabiei, care formează cea mai mare parte a Republicii Moldova din zilele noastre, și care
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
fi schimbat; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul”. Karl Marx a arătat mecanismele economice și sociale prin care religiile domină conștiința popoarelor, cui folosește acest drog. După Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă, care a răsturnat monarhia , a urmat în Octombrie puciul comunist („bolșevic”), numit ulterior „Revoluția din Octombrie”), care a produs un regim inspirat de marxism (și de diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului) și de tradițiile politice ruse
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
în industrie și comerț. Tradiția politică rusă reprezintă unul din factorii care au influențat în mod decisiv practica noului regim postrevoluționar rus: există o aproape perfectă continuitate de metodă și practică în materie de politici represive și antidemocratice între autocrația țaristă pe de-o parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristocratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete, toate au existat în Rusia țaristă înainte de a fi
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
decât cele aristocratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete, toate au existat în Rusia țaristă înainte de a fi folosite de regimul bolșevic. Tot parte a influenței tradiției politice ruse asupra practicii comunismului bolșevic este și terorismul aplicat ca metodă de luptă politică de către opoziția clandestină la țarism, această opoziție clandestină apărută fiind ca reacție disperată
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu un regim comunist, ulterior, sub influența ideilor marxiste răspândite de Plehanov aflat în exilul occidental, Lenin renunță temporar atât la ideea loviturii de stat cât și la aceea că teroarea este dezirabilă sau măcar necesară. Întru convertirea rușilor la
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
în definitiv contra tuturor celor care i se opun, și care să exprime ură prin orice por al ființei lui: istoria individuală și a familiei lui sunt suficiente, acesta născut fiind într-o familie de iobagi și mort în pușcăriile țariste, ajunge să muncească într-o fabrică de copil (de la 9 ani), se dovdește autodidact și învăță singur să scrie și ajunge chiar instructor de religie, fără a renunța însă la ura tipică clasei din care provenea pentru toate celelalte clase
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
intelectuale al "intelighenției". Morala partidului bolșevic datorează tot atât de mult unui individ precum Neceaiev pe cât datorează și lui Marx, Neceaiev urmărit de poliție și în exil fiind la un moment dat, și copleșit de distrugerea organizației lui secrete de către poliția secretă țaristă, va ajunge la concluzia că o astfel de organizație inevitabil clandestină în Rusia vremii, pentru a supraviețui, trebuie să se bazeze pe principiile lui Machiaveli și să urmeze moto-ul iezuiților: "violență pentru trup, minciună pentru minte".
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
aceste două teritorii au avut aceeași soartă cu restul republicilor, dar chiar și atunci a fost păstrat statutul lor special, fiind transformate în „Republici Populare Sovietice”. În ciuda eforturilor și victoriilor în regiune a lui Mihail Frunze, conflictele începute în perioada țaristă în această zonă au continuat până în 1922. Pentru rezolvarea tuturor problemelor și în conformitate cu politica de indigenizare, bolșevicii au lansat un program amplu delimitare a frontierelor etnice în Asia Centrală. Pe 27 octombrie, ȚIK a emis un decret prin care republicile populare
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
guvernare reprezentativă și de nemulțumire provocată de o lege de abolire a iobăgiei nefavorabilă majorității populației, unii membrii ai intelighenției au concluzionat că o reformă justă ca și o veritabilă modernizare a țării nu poate avea loc decât răsturnând regimul țarist; dintre acești blazați s-au recrutat viitorii revoluționari. Ultimii doi țari care au urmat - Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea - au încercat să mențină intactă arhaica autocrație: după asasinarea țarului Alexandru al II-lea, prost sfătuiți fiind
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
pe de cealaltă, s-a acutizat cu ocazia foametei din 1891, când guvernul s-a arătat incapabil să organizeze eficient ajutorarea țăranilor muritori de foame și când societatea civilă însăși s-a organizat pentru ajutorarea țăranilor calamitați. Faptul că guvernul țarist a pus interesul de clasă al membrilor lui (moșierimea) mai presus de supraviețuirea milioanelor de țărani victime ale foamei și holerei, atunci când a amânat în plină criză alimentară pentru o lună interdicția exporturilor de cereale (oferind astfel ocazia proprietarilor de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
reformă. Acestea cuprindeau facilitarea împrumuturilor pentru populația săracă de la sate, pentru a le permite să cumpere pământ, cu intenția de a forma o clasă socială de agricultori loiali coroanei. Deși scopul ultim al reformelor lui Stolîpin era să întărească autocrația țaristă și nu să democratizeze țara, planurile sale au fost împiedicate de conservatorii de la curte care aveau mai multă influență pe lângă împărat. În preajma momentului asasinării lui Stolîpin de către un anarhist (și informator al poliției totodată) în 1911, premierul și împăratul de-
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și nici nu presupunea măcar vreun tratament mai uman al minorităților naționale: între 1906 și 1909 mai mult de 5000 de deținuți politici vor fi condamnați la moarte, iar în Baltica, într-o campanie de teroare de șase luni, armata țaristă execută mai mult de 1200 de oameni, distrugând cu aceeași ocazie zeci de mii de clădiri. Țarul Nicolae al II-lea s-a arătat încântat de modul în care a fost dusă la îndeplinire operațiunea, lăudând ofițerii pentru modul "splendid
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Nicolae al II-lea s-a arătat încântat de modul în care a fost dusă la îndeplinire operațiunea, lăudând ofițerii pentru modul "splendid" în care au acționat. Nici populația Rusiei n-a cunoscut o ameliorare a tratamentului din partea autorităților: regimul țarist al lui Nicolae al II-lea nu va ezita să ducă un război de teroare chiar împotriva propriului popor: în zonele în care țăranii s-au revoltat, sate întregi au fost distruse de armată. În total, de la publicarea Manifestului la mijlocul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de la publicarea Manifestului la mijlocul lui Octombrie 1905 și aprilie 1906, când s-a reunit prima Dumă, regimul țarului Nicolae al II-lea a executat 15 000 de oameni, a împușcat sau rănit cel puțin alți 20 000, iar poliția politică țaristă a deportat sau exilat alți 45 000, fapt care reprezintă cu greu un debut promițător pentru un regim parlamentar. În lupta lor contra revoluției și născândului regim liberal, țarul Nicolae al II-lea și curtea sa au decis să folosească
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
liberal, țarul Nicolae al II-lea și curtea sa au decis să folosească antisemitismul drept armă de predilecție, încurajând numeroase pogromuri. De asemenea, ca și în perioada autocrației dinaintea revoluției din 1905, muncitorii au continuat să fie masacrați de regimul țarist și în noua perioadă așa-zis "constituțională", dacă aceștia protestau în mod pașnic contra condițiilor inumane de muncă și salarizare, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu ocazia masacrării în Siberia pe data de 4 aprilie 1912 a 230 de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și fostul ministrul al comerțului și industriei Timiriazev, fostul ministru al comerțului și industriei Timașev, directorul Băncii de stat Boianovski) ca și membrii ai familiei imperiale, cum era de exemplu chiar mama lui Nicolae al II-lea, împărăteasa-mamă Maria-Feodorovna. Forțele țariste de represiune n-au tras nici măcar foc de avertisment, înainte de a trage în plin, în masa pașnică de muncitori. În 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade în care armata țaristă trage în muncitori, la Kostroma și Ivanovo, acest
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
lui Nicolae al II-lea, împărăteasa-mamă Maria-Feodorovna. Forțele țariste de represiune n-au tras nici măcar foc de avertisment, înainte de a trage în plin, în masa pașnică de muncitori. În 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade în care armata țaristă trage în muncitori, la Kostroma și Ivanovo, acest șir tragic de episoade din perioada așa-zis constituțională ruinând și ultimele speranțe ale populației într-o eventuală evoluție graduală a regimului. În opinia unor istorici, printre care se află și faimosul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de câțiva ani înaintea canonizării. Unii istorici cunoscători avizați ai Rusiei adesea subliniază influența exercitată de practicile regimului țarist asupra modului cum guvernul comunist postrevoluționar a înțeles să conducă Rusia în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Acești istorici văd o legătură directă între modul de guvernare în general despotic, criminal, brutal și arbitrar al regimurilor
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
asupra modului cum guvernul comunist postrevoluționar a înțeles să conducă Rusia în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Acești istorici văd o legătură directă între modul de guvernare în general despotic, criminal, brutal și arbitrar al regimurilor țariste (și în primul rând acela al ultimului țar, Nicolae al II-lea, care șoca în epocă observatorii din Occident) și modul asemănător în care și regimul-moștenitor, postrevoluționar, condus de bolșevici, a înțeles să guverneze țara timp de mai bine de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la "Albina românească" și "Dacia literară". El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler. A fost membru al "Societății de
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
Basarabia. A colaborat la "Albina românească" și "Dacia literară". El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler. A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști" din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități" din Odesa. Era un
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]