2,322 matches
-
a Imperiului Otoman. Pe de altă parte, date fiind așezarea geografică și statutul lor juridico-politic, ele au dobândit un loc aparte și bine definit în evoluția chestiunii orientale. Principatele Române erau situate între cele trei mari Imperii: otoman, habsburgic și țarist. Acestea două din urmă se aflau, de la sfârșitul secolului al XVII-lea (Rusia de la începutul celui de al XVIII-lea) în plină ofensivă contra Imperiului Otoman, devenit obiect al expansiunii lor. Or, Principatele Române se interpuneau în calea axelor de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa și Asia. Pătrunzând în esența chestiunii orientale, unul din specialiștii cei mai autorizați, J. A. Mariott, spunea că Europa a fost confruntată cu o problemă orientală din timpuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nici începutului decăderii ei, ci în cea a declanșării procesului descompunerii. Așadar, începuturile chestiunii orientale în sensul modern și strict al noțiunii pot fi plasate în perioada fixării definitive a partenerilor rivali (Imperiul Otoman în declin, Imperiile Habsburgic și Țarist în plină expansiune, Anglia, Franța) și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare națională, toate fiind circumscrise problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acestea sunt laturile fundamentale (care formează un tot unitar) ale chestiunii orientale. Se știe că răscoalele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
etc. rezultate în propria lor experiență de viață ori științifică, influențată de formația lor filosofică și de crezurile sau înclinările politice. 1. Istoricii ruși, de pildă, au acordat o mare atenție acestei teme din motive ușor de bănuit: rolul Rusiei țariste în chestiunea orientală, credința mesianică în atingerea țelurilor “pravoslavnice”, în practică foarte “pământene”. Istoricul S. M. Soloviev considera că problema sau chestiunea orientală s-ar fi ivit atunci când omul european a pătruns deosebirea între Europa și Asia, între spiritul european și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
loc cu totul particular în politica Rusiei l-a jucat lozinca eliberării popoarelor creștine din Imperiul Otoman, datorită comunității religioase între ruși și popoarele oprimate, a relațiilor spirituale în general. Or, istoricii, inclusiv cei sovietici, sunt de acord că politica țaristă a fost agresivă și expansionistă, deși în mod obiectiv ea a contribuit la eliberarea popoarelor aflate sub jugul otoman, prin subminarea și slăbirea dominației sau stăpânirii turcești. Concluzia la care au ajuns istoricii noștri este aceea că Rusia a jucat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflate sub jugul otoman, prin subminarea și slăbirea dominației sau stăpânirii turcești. Concluzia la care au ajuns istoricii noștri este aceea că Rusia a jucat un rol important în eliberarea popoarelor, dar numai de sub jugul Porții și în interesul politicii țariste. Așadar, factorul religios nu poate fi considerat ca fiind determinant în stabilirea începuturilor chestiunii orientale, ceea ce nu înseamnă că el ar trebui eliminat din cunoașterea evoluției acestei mari și importante probleme. 3. Nu puțini istorici au tras un semn de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politica reprezentanților luptei popoarelor pentru înlăturarea jugului otoman. Dar țelurile politice în Orientul european ale marilor Puteri europene prinseseră contur înainte de 1792, ca și obiectivele luptei popoarelor. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, Imperiile Habsburgic și Țarist și-au trasat căile avansului lor în posesiunile Imperiului Otoman. Proiecte de cuceriri, de împărțiri ale Imperiului Otoman, sub forma de anexări sau vasalități și autonomii, s-au încheiat programatic. Ce-i drept, Anglia își va limpezi conduita ceva mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ruși și încheierea alianței, „eventualitatea eliberării țării fiind prea apropiată și prea atrăgătoare. Dar alternativa victoriei făcea loc altor două, ceea ce Cantemir nu ignora. Moldova putea deveni o țară mai liberă sau putea trece într-o nouă servitute politică, aceea țaristă. Ca și oamenii politici de mai târziu, Cantemir era deci atent la condițiile și prețul cu care Moldova putea scutura jugul otoman”. Se știe că, după înseși spusele țarului și, în general, ale contemporanilor inițiați, textul așa-zisului tratat de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
apropiată a Petersburgului rămânea Crimeea, poarta nordică, zăvorâtă, a Mării Negre, regiunea de unde tătarii crimeoți loveau cu regularitate, din flanc, avansul Rusiei în sud-estul Europei. Cauzele și pretextele războiului declarat Rusiei, în octombrie 1768, de Poartă sunt cunoscute: imixtiunile și infiltrările țariste în Polonia, a cărei integritate teritorială fusese garantată de Rusia și Turcia, construcția de ruși a unei fortărețe în Noua Serbie, violarea teritoriului Cabarda, subsidiile trimise Muntenegrului, asistența acordată prințului Georgiei, relațiile insidioase cu ortodocși din Imperiul Otoman etc. Limitându
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte așa-zisul testament al lui Petru I, previziunile interesate și deliberate ale lui Potocki au început treptat să prindă viață însoțite de riposta otomană care s-a abătut, mai întâi, asupra Principatelor și nu a inamicului. Planul de război țarist pornea de la ideea că otomanii se vor strădui să se unească cu confederații polonezi pentru a lovi Rusia din Polonia; în consecință, armata I-a, de sub comanda lui A. M. Golițân, a fost dirijată spre Hotin, iar armata a II-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
românilor sunt lesne de înțeles. Ei au fost pur și simplu aruncați în brațele rușilor. Și, totuși, n-a lipsit o partidă boierească filoturcă, națională cum a numit-o Pompiliu Eliade, din motive care vor rezulta din examinarea obiectivelor politice țariste și a relațiilor româno-ruso-turce. Speranța românilor în abolirea dominației otomane, ca urmare a unui război fericit al Rusiei, nu se stinsese după campaniile militare din 1737-1739, ceea ce explică audiența pe care o aflau emisarii ruși în Principate. Cazul lt.-col
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fie primit de însuși domnitorul. Cu ajutorul decisiv al fraților Mihai și Pârvu Cantacuzino, „va pune mâna” și pe București, și pe domnitorul Grigore al III-lea Ghica, „pregătit” să cadă prizonier cu o minimă garanție în raport cu susceptibilitățile Porții. Pentru trupele țariste, ca și pentru oricare armată angajată în război, problema aprovizionării era fundamentală. Cum vistieria Rusiei nu putea face față ceririlor - nota istoricul S. M. Soloviev -, oamenii de stat și Ecaterina a II-a erau preocupați să stoarcă cât mai mult din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de unde și opțiunea pentru un obiectiv minimal (în contul indemnizațiilor de război Principatele „să fie date” Rusiei pe timp de 25 ani) și altul maximal (independența Principatelor, care presupunea graniță turcă la Dunăre și intrarea Principatelor în sfera de influență țaristă). Așadar, pentru guvernul de la Petersburg anexarea Principatelor nu era un țel la care n-ar fi râvnit, ci unul foarte dificil de realizat, dacă nu imposibil din pricina opoziției puterilor <europene> îngrijorate de o eventuală modificare primejdioasă a echilibrului internațional de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țel la care n-ar fi râvnit, ci unul foarte dificil de realizat, dacă nu imposibil din pricina opoziției puterilor <europene> îngrijorate de o eventuală modificare primejdioasă a echilibrului internațional de forțe. Aceasta nu putea însă împiedica autoritățile politice și militare țariste, nu numai să sprijine, ci chiar să dirijeze tendințele de „alipire”. Aceste tendințe, cereri exprese chiar, înfățișate ca venind din partea „locuitorilor” Moldovei și Munteniei, dispensau Petersburgul de învinuiri anexioniste și ridicau prețul concesiilor sale, inevitabile în negocierile care au însoțit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ai ei. Așadar, între acest rescript (din decembrie 1769) și manifestul din ianuarie același an, deosebirile în conținut sunt relevante și agravante pentru Principate, iar principala explicație constă în aceea că rescriptul pornește de la o stare de fapt: prezența trupelor țariste pe teritoriul Moldovei și Munteniei, un teritoriu cucerit. Neîndoielnic că s-a produs o substituire de suzeranitate fără un statut clar și în detaliu precizat, ca în 1711. În practică, războiul victorios al Rusiei îi îngăduia instituirea propriei administrații și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
jefuire a populației”, baterea la Sadagura a monezilor de aramă, de 2 și 3 parale, care „aveau imprimate pe una din fețe stemele unite ale Moldovei și Țării Românești”, simbolul unității naționale. Care a fost însă reacția românilor față de politica țaristă și desfășurările generale? Majoritatea covârșitoare a populației suferea de pe urma războiului mai mult decât oricând înainte. Grupări fanariote și o mică parte a boierimii autohtone au adoptat, din motive diferite, o conduită filootomană. Cei dintâi își vedeau amenințate privilegiile unui regim
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de fortificare a poziției ruse în sud-estul continentului și de obținere prin supralicitare a unor clauze favorabile în eventualitatea încheierii păcii, era, la rându-i, o alternativă a altei condiții rusești, și anume sechestrarea Principatelor sau menținerea lor sub ocupație țaristă timp de 25 de ani. Cum acea condiție era sistematic respinsă, guvernul rus a declarat că țarina ar renunța la Principate dacă ele ar fi „recunoscute ca state libere și independente și absolut sustrase dominației Porții, și ea [țarina] dorește
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nici pentru istoricul de astăzi nimic șocant în ele, în condițiile unor inextricabile complicații politice, când dorința supremă era abolirea dominației otomane. Față de soliditatea și amplitudinea revendicărilor de independență și unire (un singur prinț pentru ambele principate), cererile de „stăpânire țaristă” apar ca un pandant, ca o reverență, ce se pierde în șirul de invocații ale drepturilor istorice la neatârnare sau numai ocrotire (protecție) „prea înaltă”. Este exclus ca delegații munteni să nu fi știut că rușii se prezentaseră la Focșani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de emancipare a popoarelor făceau caduce proiectele de anexiuni teritoriale. Planurile sau sugestiile lui Pastel, în 1821, Dibici, în 1827, Jeltuhin și Polignac, în 1829, de anexare totală sau parțială a Principatelor Române au rămas fără ecou, în vreme ce cârmuitorii Rusiei țariste au eliminat din politica lor proiectele de creare a unui imperiu grecesc în sud-estul Europei și de anexări, preferând calea reorganizării statale în această parte a continentului. Aceeași soartă au avut-o și planurile lui Pozzo di Borgo din 1821
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
4/16 septembrie 1829, dezbaterii Consiliului Imperial secret rus, căruia i s-a înaintat un memorandum lucrat de țar și Nesselrode, în care se recomanda însă menținerea Imperiului Otoman și prevenirea mișcărilor de eliberare națională, ceea ce înseamnă că cercurile conducătoare țariste înțelegeau independența prezumtivelor state într-o manieră proprie. Cât de mult dorită era independența reală în Principatele Române și cât de bine era cunoscută această dorință la Petersburg, rezultă fie și numai din faptul că, în noiembrie 1828, [feldmareșalul P.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dacă Moldova continua să fie un focar de intrigi și comploturi, nu se va sta la îndoială deloc să fie tratată cum a fost tratată Cracovia”. Istoricul V. Ja. Grosul a avansat chiar ideea potrivit căreia între cauzele intrării trupelor țariste la 1848 în Principatele Române ar fi fost și aceea a activității emigrației polone aici, Nicolae I declarând că „nu va îngădui ca Moldova să devină un focar polonez”. Fapt este că, încă în 1846, austriecii și rușii au trimis
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moruzi, Lățescu și Bașotă”. Eisenbach a izbutit să alcătuiască o listă a polonezilor suspecți, pe care intenționa s-o remită domnitorului și să-i „aducă aminte de promisiunea dată pentru îndepărtarea acestor indivizi din Moldova”. La începutul anului 1848, guvernul țarist a trimis un alt agent special însărcinat cu catagrafierea polonezilor din Moldova, iar autoritățile moldovene au fost constrânse să efectueze un nou recensământ al lor, rămas însă și acesta neîmplinit. În mai 1848, P. Butkiewicz pretindea că numai la Iași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
emisarilor lui Adam Czartoryski, trimiși în Principatele, începând cu 1846: Mihail Budzynski, P. Butkiewicz etc. În mai 1847, Budzynski elaborase și un memoriu privitor la români, avansând idei interesante și realizabile: scoaterea Principatelor Române de sub suzeranitatea Porții și a protectoratului țarist, plasarea lor sub protecția celor cinci mari puteri, unirea Moldovei cu Țara Românească sub un singur prinț ereditar, o constituție etc. În vara aceluiași an, partida lui Czartoryski a elaborat un voluminos raport politic, cuprinzând și programul de acțiune a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înăbușirea mișcării din martie 1848 la Iași, reacția poloneză s-a făcut de îndată simțită. Michal Czajkowski (agentul principal polonez la Constantinopol) a intervenit prompt pentru salvarea fruntașilor moldoveni arestați și evadați, în vreme ce Adam Czartoryski se străduia să împiedice ocupația țaristă a Principatelor Române, apărând personal cauza lor la Paris, prin Zamoyski la Poartă, prin Dudley Stuart la Londra, punându-i pe români, prin acesta din urmă, în legătură cu Palmerston, apoi cu Thiers. Principalul sens al strădaniilor rămânea însă fortificarea legăturilor cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
între Ion Ghica și M. Czajkowski și angajamentul lui Pulawski, care indicau misiunea acestuia din urmă de a organiza miliția munteană, a stabili locurile de fortificat, mijloacele de fabricare a pulberei și a armelor, de a conduce lupta împotriva armatei țariste și de a fi folosit în negocierile cu turcii. Până la fixarea lefii, Pulawski urma să fie plătit cu 1.000 de piaștri pe lună. O condiție expresă a angajării sale prevedea că el va servi atât timp cât politica guvernului provizoriu de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]