1,198 matches
-
Nürnberg. Mai mult, obsesia lui Der Stürmer pentru crima rituală mă determină să fac comparații cu modus operandi folosit de criminal. Adaugi toate astea la reputația lui Streicher și începe să se lege. Heydrich mări pasul în fața mea, cu brațele țepene pe lângă corp ca și cum ar fi călărit la Școala de Echitație din Viena, și apoi se întoarse cu fața la mine. Zâmbea înflăcărat: — Știu o persoană care ar fi încântată să vadă căderea lui Streicher. Nemernicul ăla prost a rostit discursuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
clopoțel. Apoi lovi din nou din călcâie și dispăru înapoi în jos pe scări. Mi-am turnat un brandy mare și l-am dat pe gât. Eram obosit după atâta șofat. Cu un alt pahar în mână m-am așezat țeapăn într-un fotoliu și am închis ochii. Încă mai puteam să văd expresia uimită de pe chipul lui Kindermann când primul glonte l-a lovit între ochi. Weisthor îi duce dorul rău de tot și lui, și genții sale cu droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se îndeamnă la joc este adus în rezervă și un viorist bun și cu voce. Reprezentantul de la regiune vrea un concurs de dans. Un tangou, interpretat cu patos de viorist, pare să mă îndemne la dans. Secretarul U.T.C. dansează țeapăn cu pontatoarea, nou venită pe șantier, la recomandarea unor tovarăși de la organizația județeană. Se dorește ca dansul lor să fie un bun exemplu pentru ceilalți. Au privirile crunte și mișcările bățoase, brațele ... Citește mai mult Astă seară mergem la balul
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
se îndeamnă la joc este adus în rezervă și un viorist bun și cu voce. Reprezentantul de la regiune vrea un concurs de dans. Un tangou, interpretat cu patos de viorist, pare să mă îndemne la dans. Secretarul U.T.C. dansează țeapăn cu pontatoarea, nou venită pe șantier, la recomandarea unor tovarăși de la organizația județeană. Se dorește ca dansul lor să fie un bun exemplu pentru ceilalți. Au privirile crunte și mișcările bățoase, brațele ... XIII. MÂNA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
mustăciosul de pe salvare. Deschide, rogu-te, geamul, îi zice unuia dintre brancardieri, că ne sufocăm de la parfumul ăsta răsturnat! Poti să duci de-aicea și covorul? “Parfum și miros de oaie udă!!!!!” îmi vine să glumesc, dar limba uscată și țeapănă nu mă ascultă...îmi zgârie doar dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât... În mâna stângă, strâng, cu putere, carnețelul în care am scris. -Pare o criză de diabet. Cu Sărbătorile, toți fac abuz...mormăie
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul de partid, Galiț. Trofeul era extraordinar de bine realizat, culorile păsării fiind frumos conservate, iar poziția trufașă, cu capul dat pe spate, ciocul ridicat și coada țeapănă, aminteau ușor de poziția lui Mihai Man când intrase prima dată în fermă. Directorul refuză cadoul, dar nu avu nimic împotrivă ca pasărea să împodobească peretele din fața biroului său, spre entuziasmul gălăgios al celor patru studenți care își petreceau mare
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
răsunau cocoșii, în nori pieriră dansatorii - umbre-n răsărituri roșii... Diblașii-n somn căzură frânți și se treziră-n grajd pe paie... în săcui nu galbeni și arginti, bălegar doar și gunoaie... Vuia vânt prin geamuri sparte, ei de spate erau țepeni; de păcăleală-avură parte și-au rămas pe viață dreveni. Azi hanu-i moloz în câmpie, guzgani, șerpi, ciuvici furnică... istoria-i nima n-o mai știe... drumeți când trec, privesc cu frica părăginite ziduri, arse porți sub tidva ce-n vânt
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
flamande, se răzbuna Pe viii ce lipsesc din zidul mortuar. Întreaga omenire deplânge neagră frunte A fiecărui zeu din jilțul de cărbuni, În fiecare om sădește câte-un munte, Pe care urcă hoarda proscrișilor nebuni. Optzeci și patru cruci stau țepene, piroane În muchii de pământ, dospit din cărămizi, Optzeci și patru voci se tânguie-n canoane - Copii orfani de mame, părinții apatrizi. Din crucile nălțate, cu mâna tremurânda, Un demon dezvelește, ca-ntr-o ceremonie, Doar zece cruci mai mici
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
Din câte îmi pot da seama, ordinea și disciplina, dublate de politețe, pare să fie elementul comun care le caracterizează. Femeia jokeu, care preluase caii, dispăruse undeva, în direcția grajdurilor, lăsând în urmă o adieră fină de parfum. Majordomul, la fel de țeapăn și politicos ca David, ne conduce în „Salonul albastru”, după ce ne anunță, în prealabil, o sală imensă, dreptunghiulară, îmbrăcată în catifea de culoare albastru turcoaz, ca și draperiile înalte ( cât înălțimea salonului! ), cu ciucuri aurii ( probabil de aur! ), cu marginile
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
Predeal ! Monica i-a angajat un monitor timp de o oră. Acesta i-a arătat câteva mișcări, i-a dat un butoi pe care trebuia să-l împingă pe gheață, dar nu a ajutat prea mult, Gabi rămânea în continuare țeapănă. Lipsa de curaj era evidentă. În schimb a ajutat ambiția. Când au sosit pe gheață alte câteva fetițe de vârsta ei, Gabi n-a vrut să rămână de rușine și și-a dat drumul. După o oră străbătea patinoarul fără
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
pășiri năclăite - și un gând de îngenunchere cu totul - între noroaiele fără fund ale apei *** TEATRUL LUI DUMNEZEU soarele-aprinzi - zilnic - conștiincios dar miasma sălii la fel de rea-i - mereu - și-l stingi - pe seară - economicos: a mai trecut o zi - în țeapănul muzeu... sub becul rece - sunt butaforie copacii - păsările putrezite-n zbor: și-au supt într-înșii muguri - euforie cum sugi măsele-n care carii dor de plictiseală - câte un strigoi mai mută un decor spre nevăzut: dar - zău - nu merită
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
careuri de la casa de-alături și de lăzile cu gunoi menajer pline vârf din săptămâna trecută Stai în picioare Stampă rigidă, așteptând Negreșit în gânduri albastre Autobuzul lunar să deschidă Uși cauciucate spre centru Sau spre marea cu rime Pionier țeapăn al orarelor bățoase Știi cine ești, știi cine ești? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Șanțuri... plâns de frunze...în canionul albastru Păstrătorul Salbei își asuma stăpânirea prin cingători brodate în curcubeu de fecioare Cascade cu bolovani
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Nu ești la fel ca noi... E clar, nu ești la fel ca noi... Spuse funcționarul cu jilț cu inițiale aprobat de-o funcționară ofilită care, alături, adaugă cu-un surâs diafan: Mai sunt și alte detalii - Dreptatea le stătea țeapănă pe birou; Avea creierul umflat de griji, de necazuri În zori, ochii-i jeleau după somn Abătuți, peste zare, i se aflau părinții, Copiii fără tată, soața bolnavă, Emigrantul însă ... nu era la fel ca și ei... Sta cu alți
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
și o țigăncușă...curățică (nu știu dacă avea 13 ani...o copilă, care se juca pe telefon, ceva cu un șarpe care fugea să-și prindă coada). În salonul vecin, se plimba agitată, o femeie frumoasă și înaltă, o maramureșeancă țeapănă, cu vreo 8 copii acasă și încă vreo 3 lăsați la maternitate. Toți medicii, când o vedeau, se luau de ea: “măi, femeie, eu îți leg trompele...mai glumea câte unul cu ea!”. “Doamne, ferește, dom’ doctor! Mă lasă Vasile
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
sau vesele, nesătule de râs în petrecerea sărbătorilor. Alergarea mea înspre ele nu se pune, intențiile bune fac bradul verde, împodobit, dăruit. Un pui de viforniță, o buclă și-o întoarcere pe dos, o întindere la perete cu brațele întinse, țepene ca ale vitruvianului atins de săgețile dartsului între clavicule după ce, golindu-mi cămările sufletului, chibzuisem să mi-o umplu pe-a mea. Un zid, un stop, un scop nedefinit, o lehamite neștiută îmi lipește visurile, bariere mi-s puse, din
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
spunea. Ea se luase a doua oară cu unchiul meu, Nicolae Pătrașcu, zis Laie Chircuț sau Șchio- pu, fiindcă șchiopăta - se întorsese din răz¬boi rănit la piciorul stâng pe care-l ducea puțin la¬teral, călca pe vârful labei țepene și întinse și se sprijinea într-un baston gros, căci era un om înalt și solid, avea peste 120 de kilograme. Tata Laie - așa-i spuneam eu, era cel mai mare dintre frații tatălui meu, între ei fiind Mihai Chircuț
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
te-am făcut să plângi, Am fost și rău cu tine, am fost nesuferit . Nu-ți mai aduce aminte, ce mult eu te-am iubit ! . . . ,, Din teiul sfânt și dulce, o ramură să frângi ” . . . Și când ești lângă mine, eu țeapăn și tăcut, Mă arde-atunci cu sete, să simți că . . m-a durut . . . Când? Când așteptam, o clipă în brațe să mă strângi ! . . . ,, La capul meu cu grijă, tu ramura s-o-ngropi ” . Doar știi, că niciodată, ea nu va fi
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
se zvârcolea de durere ținând degetele-n gură, iar cocoșul se zvârcolea urmând să însemneze cu sângele său locul viitoarei fântâni, așa cu le spusese sacerdotul încă nerecunoscut Lică, devenit acum, „cel beteag”. Într-un târziu cocoșul se potoli, rămânând țeapăn în ușa bucătăriei de vară, iar Lică reuși performanța de a bea cu degetele-n gură, încă o ulcică de vin, pentru a împlini tot ritualul magic al nașterii unei fântâni. Se despărțiră, când luna era sus pe cer, cu
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
maiestate, hai bă, o dată, că să termină treaba și ne pleacă mosafirii... Îl găsi pe Rege prăvălit lângă un trunchi scorburos cu privirea pierdută undeva către infinit, cum a stabilit mai târziu Marele Savant, cu gura strâmbă și cu trupul țeapăn. Marele Doctor stabili diagnosticul exact: fandaxie! A doua zi, Marele Rege pleca definitiv după privire, fără să lase vreo vorbă de duh pentru posteritate. O compuse ceva mai târziu Marele Poet, mândru că astfel intră și el în istorie. Cam
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
apucă de la stomac de-odatʼ Și-abia mai apucă mai la o parte să se tragă ca să nu verse pe monsieur ministru Iar delegații se întoarseră cu spatele de-așa dezgust, ce nu văzuseră vre-odatʼ Și-un funcționar al primăriei, tot țeapăn, veni cu-n toc, stimabilul să se semneze în registru. Răspunse-apoi primarul după ce-și mai reveni: -Tocmai vomit poșirca dumneavoastră de onoare monsieur ministru dragă De-i zice vin să știți că e casat și-i îndoit cu apă
ROMULUS VULPESCU 1933-2012 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351671_a_353000]
-
nu le comentează/judecă. Cu bună știință, rămâne captiva condiției umane și nu își permite nici o privire din afară: „Eu am crezut că mecanismul acesta are un joc/ un spațiu de libertate între piesele componente/ când colo totul e intricat țeapăn/ nu doar moartea aduce rigoarea de neabătut/ rigor mortis/ limitări ale gradelor de libertate hiene/ aferente traiului în comun pe planetă// nu doar tu ești prins de viu în urzeala asta/ în bătătura de cânepă aspră/ cât de flexibilă e
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
Drept e ca să ducă ei în doi Ce n-a putut să ducă fiecare? Multora sacoșele le-atârnă pe sub haine. Nu mă mai surprinde Câte bancuri spune aia cârnă Și la care nimeni nu se prinde Mirii stau pe scaun țepeni Mai blazați decât acum un ceas Parcă-s niște hoți de pepeni, Ea, își vâră degetul în nas Cântă muzica și, strâmbă Cum deschide soacra sârba Un gitan cântă din drâmbă Iar un altul dintr-un hârb, a Meșterit vreo
NUNTA de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355333_a_356662]
-
ar fi vrut s-o strivească, și, întărîtat, și-a înfipt dinții în buzele ei umede de emoție. Surprinsă, Gabriela a gemut, dar s-a aruncat în el cu frenezie, descoperind brusc că bărbatul din brațele ei reacționase și era țeapăn acolo unde se înghesuia ea cu pisicuța ei pofticioasă ... Trei dansuri la rînd nu s-au mai descleștat. Gabriela se simțea ca un fulg. Nu mai plutise parcă niciodată în brațele unui bărbat ca acesta. Ce avea acesta “special”?! Lipeala
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
treacă direct în cercuri din necorespunzătorul colț unde se năștea în fiecare zi, la mereu aceeași oră, prunc. Ar fi dat orice să mai guste noaptea cu vârful degetelor ca niște aripi din care țipă zborul drept, mereu drept de țeapăn. Dar trecerea minutelor nu-i mai respira prin umeri, cum odinioară platanul cel tânăr închina răcoare frunzei. Atunci nu ar fi auzit nicicând zvârcolirea nopților pe la colțurile patului așa cum le implora acum să își spargă nălucirea în pieptul aproape viu
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]