795 matches
-
mitului nu apare numele zeului care, învingându-l pe Zu, reinstaurează ordinea, dar se pare că în perioada akkadiană această victorie a fost atribuită zeului Bel-Marduk, pentru că într-o Invocare către Marduk acesta este slăvit ca fiind „cel care sparge țeasta capului lui Zu” (1, p. 245). Într-un mit hitit, balaurul Illuyanka îi răpește zeului furtunii Teshub ochii (și inima, într-o altă versiune), provocând astfel seceta. Printr-un șiretlic, Teshub își recapătă vederea și îl învinge pe monstrul ofidian
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe termen lung în lucrarea noastră și afirmând că, dacă sfatul meu are vreo importanță, el ar fi unul care îndeamnă la o discreție totală în ceea ce privește lucrurile pe care dorim să le întreprindem." Vassur închise micul înregistrator și simți în țeastă vibrațiile vagi ale cornului. Ca întotdeauna când îl folosea, avea o senzație neplăcută. Știa că Bella nu îi va da ascultare și se va grăbi să se confrunte cu tatăl său, într-o scenă de coșmar pe care omenirea o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cum ai făcut? îngăimă Durdrin. - Știi că sunt mai îndemînatică decât tine cu laserii. M-am gândit că până la urmă nu sunt decât niște animale, chit că arată ca un păianjen de-al nostru dar cu tot cu pânză. Le-am despicat țestele și au murit. Durdrin privi lung la hainele femeii. - Ești udă... - Și tu. Una a vrut să sară în barcă dar n-a reușit decât să creeze un val care a dat peste bord. Femeia bătu din palme fericită. - Doamne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nu, prietene. Cu metoda asta barbară reușesc ca, în ani lungi de antrenamente și operații, să transform mintea unor oameni în așa fel încît să devină cei mai temuți soldați ai Universului. - Vrei să spui că înfigi metalul ăla în țeasta lor și nu mor? - Da. La vârf, firele sunt atât de subțiri încît pătrund în mod natural, printre celule. - Celule? - N-are importanță, zâmbi N'Gai Loon ușor amuzat. Cu multă răbdare, reușesc să-i fac să se miște mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
i se perindau valuri nesfârșite dintr-o materie vâscoasă verde în care înota ținîndu-și în mâini capul, care nu mai era legat de corp. Mirosul și gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă în ceva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
peșteră au primit ordin de retragere; unii dintre ei au considerat că era prea târziu, alții au murit luptând. Învățătorul Constantin Văduva a încercat să se sinucidă, dar probabil datorită faptului că i-a tremurat mâna glontele a alunecat pe țeastă, provocându-i o rană care a fost vizibilă mulți ani după aceea 45. Ion Huțan, Nicolae Angheluș, Nicolae Bencescu și Ion Bănică au fost împușcați după ce se predaseră 46. Documentele Securității dezvăluie că partizanii au înregistrat șapte morți: Petre Banu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unghii, / femeile care fug după mine au toți / ogarii în picioare, / femeile care se învârtesc în mine / au numai ceasornice în sânge, / femeile care-mi sparg capul cu / ciocane / sunt femeile care-mi beau creierii / și-mi culeg bucățile de țeastă / ca bucățile de pâine”. Poemul are valoarea unui test: el pune la încercare cuvintele pentru a se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
văzând, cum au putut și el dosul au dat. Și ajungându-l turcii, rău l-au tăiat, și l-au fărâmat; al căruia cap la Constandin Vodă aducându-l, tocma în țară la București, în vederea tuturor [Anonimul Brâncovenesc spune că țeasta a fost înfiptă „într-o suliță în zioa de Sfânta Mărirea mare”] l-au trimis...”228. Și opresc aici înșiruirea. Au fost numeroși și dușmanii lui Alexandru al II-lea Mircea. Și i-a lichidat în maniera cunoscută. I-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adus mari satisfacții. Dar cazul care a făcut senzație a fost cel preluat la rugămintea ministrului, rajahul Dhian Singh. Acesta Îmi Încredință spre Îngrijire medicală un bărbat originar din Kashmir, Abu Ibrahim, comandantul jesaililor săi (artileria pe cămile), a cărui țeastă fusese străpunsă de un glonte cu zece ani În urmă, În timpul unui conflict cu afganii. Nici un chirurg din partea locului nu reușise să i-l extragă, iar din această cauză omul era paralizat pe o parte. I-am făcut trepanații și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
spațiul mitologiilor consacrate (Troia, Ahile, Aiax, William Blake, Shakespeare etc.) sau personale. Iată modalitatea în care un mit acreditat virează într-unul personal: „William Blake a fost un om bolnav, / Nebun, lovit de streche și turbare, / Ciumat, lepros și-n țeastă cu-o tumoare / De ne-nțeles, cu bube pe picioare, / În sânge-având cristale mari de sare, / Ochiul uscat și spatele jilav / [...] / William Blake o dată s-a trezit / De dimineață cu un sloi de gheață, / Cu grijă pus pe pieptu-i și
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt. / - Am fost? Mai sunt? Doar El mă știe. Pace! / Aceeași clipă-n cer
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
ști că-n noaptea asta/ Vom veni în sală iar// Carnea albă-n noapte o să cânte/ Mușchii-or să se-ntindă lin/ Ca un cor de suflete ce-s gata/ Să-și ia zborul lor deplin// Marmora tăcută o să sune/ Țeasta când ne-o vom izbi -/ Nu te teme,-i noaptea-n care sânge/ Sânge nu se va ivi -// [...] Sala de gimnastică ne-așteaptă/ Trupul cere zi de zi/ Mai frumos să facem Trupul Morții/ Și ușor ca-n prima zi
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
uneori o trădare a faptelor.” Omul trebuie să fie un Oedip etern, mistuit de patosul conștiinței, orgolios în actul său până la hybris: „Vieții îndemn de adio i-aș da / De-ar fi să îți ucizi nu tatăl / ci propria ta țeastă zdrobind-o zi cu zi / Sau fiicei tale-n pântec să-i otrăvești odorul, / Tot să te naști, pentru a fi, a fi. / Chiar dacă drumul duce nicăieri, / Chiar de nu-i drum ci numai o eroare. / Eroarea însăși e un
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
a mai avut supărare. Omul care povestea era somnoros, dar, povestind, își alungase amorțeala. Pe sub pielea lipită de oase îi ieșeau vinele groase iar sub pleoape i se rotunjeau globii, ca la sfinții din icoane. Avea părul sărac, lipit de țeastă, iar ochii ca apa luată în pumn : nu li se vedea culoarea deși, de departe, păreau albaștri. între urechile-i cu marginea mâncată și cu pete albe sclipea pielos și mare nasul. - Pe omul dintăi al ei, zise el iarăși
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri lungi de mese și băncile lor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și el se ducea pe la Rusoaia. Numa-ntr-o dimineață l-au găsit cu crierii scurși pe poartă. S-a așezat cu mânurile pe poartă, la măsa, cu capul pe ele, ș-așa a murit, liță ! Se uita lumea la țeasta lui, da’ el țeastă nu mai avea. - Ia lasă, mătușă, nu mai grăiți, zise moale nevasta, care era însărcinată. - Ei, ce-a fost a fost, fie la dânsul, renunță Butiloaia. - Ia, amu a dat el peste calul vatavului. Ibovnică la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe la Rusoaia. Numa-ntr-o dimineață l-au găsit cu crierii scurși pe poartă. S-a așezat cu mânurile pe poartă, la măsa, cu capul pe ele, ș-așa a murit, liță ! Se uita lumea la țeasta lui, da’ el țeastă nu mai avea. - Ia lasă, mătușă, nu mai grăiți, zise moale nevasta, care era însărcinată. - Ei, ce-a fost a fost, fie la dânsul, renunță Butiloaia. - Ia, amu a dat el peste calul vatavului. Ibovnică la bătrânețe i-a trebuit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
țâșnit pe sub ochelari părea o bufniță cu basma. Un om voinic cu buza suptă și ochi sclipitori mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mă asculta la plămâni cu un pahar de vin. Când Își apleca urechea să-mi asculte inima, mi se oferea o viziune aeriană a Galapagosului de cruste de pe creștetul său chel. (Arhipelagul Își schimba poziția an de an pe globul țestei sale, ca În deriva continentelor, dar nu se vindeca niciodată.) Doctorul Philobosian mirosea ca o canapea veche: a ulei de păr, a supă vărsată și a moțăieli neprogramate. Diploma lui În Medicină arăta de parcă ar fi fost scrisă pe pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ruptul capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu mare greutate, a acceptat să primească neînsemnate oferte de bani de la câțiva regi vasali și de la unele populații supuse. Își netezește cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mariamne chiar mi-a apărut în vis... Deși nu chipul Mariamnei îl bântuie de când s-a trezit, ci cel al lui Varus. Dar asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul păsării Phoenix; un maldăr de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni miraculoase; un relicvar conținând boabele Sfântului Ignatius și clavicula doctorului fără de arginți Talaleu; un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
definitive! Alegeri de neînlăturat! Ce vorbe mari! Gogoșile astea să le vinzi țărănoilor de prin părțile voastre, babă neghioabă! Malaberga se aprinse și șuieră spre el ca o viperă: — Mânca-ți-ar furnicile creierul! Tu-mi spui mie babă? Neghioabă? Țeastă de hun! Porni să se ridice, dar își pierdu echilibrul și căzu greoi, înapoi, pe bancă. Râseră cu toții, iar la urmă, ea mai tare decât toți. — Câți ani ai, vrăjitoareo? o întrebă Odolgan, pe un ton de batjocură. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu, spuse sentențios Odolgan, care știa câteva vorbe în dialectul germanic al burgundului. — E pentru prima oară când aud că scapă cineva de trăsnet. — în schimb, observă Gualfard cu un ton insinuant, bietul Rutger nu a avut același noroc; are țeasta sfărâmată. — E trăsnetul: ne-a izbit de copaci și l-a adus în halul ăsta. — Și caii cum de n-au pățit nimic? Tonul burgundului devenise în mod vizibil inchizitoriu, mult dincolo de ceea Balamber ar fi tolerat în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]