996 matches
-
spectacole în oraș și în alte localități. Se organizează concursuri de dans și muzică populară. Aici își desfășoară activitatea ansamblul de cântece și dansuri "Hora Carașului" care promovează suite de dansuri tradiționale din mai multe zone ale țării, în timp ce ansamblul țigănesc "Porumbeii de aur" promovează folclorul și datinile etniei romilor. În cadrul Casei de Cultură, funcționeză cenaclul literar "Pană cărășană", al cărui nume a fost sugerat de poetul Gheorghe Azap. Membrii acestui cenaclu își aduc contribuția la revista "Confluențe". Nu este lipsită
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
tânăr cioban „și-a întors fața de la viață” într-o acută depresiune. El izbutește să răpună ursul a cărui privire crede că i-a adus nenorocirea. Adaptare a nuvelei omonime de Mihail Sadoveanu, cu exces de ritualuri ezoterice și farmece țigănești. Lipsesc „doar” aura poetică, fabulosul și miticul. Nici un fior de parfum moldav, numai lentoare pustie cu pretenții de „atmosferă” și „interesante” compoziții în dominantă albă ale operatorului Florin Mihăilescu. Personajele se exprimă în cel mai curent idiom dâmbovițean. Singura care
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
al orașului, creație a arhitectului Alexandru Iotzu, a fost inaugurată în 1973. Teatrul Național din Craiova s-a înființat în anul 1850. În primele decenii de existență a realizat numai spectacole muzicale și vodeviluri precum "Muză de la Burdujeni", "Carantină", "Nuntă țigăneasca", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic". În perioada 1888-1911, teatrul craiovean a avut o valoroasă trupa de opereta, care a realizat spectacole cu creații ale compozitorilor vienezi , Strauss în primis. După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice
Teatrul Național Marin Sorescu Craiova () [Corola-website/Science/313475_a_314804]
-
(n. 16 octombrie 1938, Vărbilău, România), este o cunoscută solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). Persoana publică, politician, cetățean de onoare, misionar creștin, filantrop. S-a născut la data de 16 octombrie 1938 în comuna Vărbilău, județul Prahova, într-o familie cu șase copii. Când avea doar trei ani și jumătate, mama ei a murit
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
dat. Romică Munteanu 17 este acum noul director al Editurii „Univers”, iar Poghirc 18 - directorul general din ministerul nostru, p[en]t[ru] învățământul superior. Și, din păcate, o veste tristă - poate că o știi deja - a murit Poetul Cânticelor țigănești 19. Azi, când îți scriu aceste rânduri, va fi „ascuns“ acolo unde și-a petrecut ultimii ani într-o studiată izolare și uitare, la Vălenii de Munte. Îmi pare rău că nu m-am putut repede, dar criza de sciatică
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
Flamenco . Există dezbatere în ceea ce privește orașul în care s-a născut flamenco: Sevilla, Jerez de la Frontera sau Granada. Oricare ar fi adevărul un lucru este sigur că flameco a apărut în Andalucia și în Granada, mai ales în districtul Sacomonte, cartierul țigănesc al orașului, a fost identificat ca o formă de artă. Există numeroase locuri unde se practică flamenco adică “tabalos” cum sunt numite în această regiunii : Zambra de María La Canastera, Zambra Gitana La Rocio, Zambra Gitana de Los Tarantos, Bar
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
impostori, care i-au "înnobilat" printre alții și pe actorul Jean Constantin și pe prințul Dimitrie Sturdza . În anul 1996, "Regele" Ion Cioabă a fost botezat de pastori penticostali americani în apele Oceanului Pacific. El a renunțat astfel la multe tradiții țigănești. Ion Cioabă a murit în Spitalul de Urgență Floreasca din București la data de 23 februarie 1997, în urma unui infarct miocardic. Ceremonia sa de înmormântare, de la Sibiu, a fost condusă de un pastor penticostal român, la fel ca și încoronarea
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
fantomă, din cauza mișcărilor sale rapide + "krameri" = în onoarea lui Wilhelm Heinrich Kramer, care a descris în 1777 peștele ca Umbra chiar înainte de Linné. Sinonimul "Umbra canina" (Marsigli, 1726) din latină "Umbra" = umbră + "canina" = câinesc. Țigănuș, Pietroșel, Bătrân, Pește negru, Pește țigănesc, Țăgănuș. Ceh.: Blatňák tmavý; Ger.: Europäische Hundsfisch; Rus.: Умбра; Ung.: Lápi póc. Spatele este aproape negru, flancurile (laturile) cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Norvegiei, Oystein Hovdkinn și al Suediei, Mats Aberg. Au mai fost prezenți la eveniment Marele Rabin al Comunităților Evreiești din România Menachem Hacohen, Primul Rabin Shlomo Sorin Rosen, președintele Asociației Evreilor Români Victime ale Holocaustului (AERVH) Liviu Beriș, reprezentantul comunității țigănești Dumitru Tranca, presedintele Fundației "Lauder" în România Tova Ben-Nun Cherbis, directorul fondator al MCA România - Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România, Marco M Katz (inițiatorul proiectului " Holocaust Memorial") cât și mai mulți reprezentanți ai comunității evreiești din țară
Memorialul Holocaustului (București) () [Corola-website/Science/323014_a_324343]
-
Civil Rus de partea forțelor contrarevoluționare, în calitate de ofițer într-un regiment al Cazacilor din Kuban. După înfrângerea armatei albe ar fi fost evacuat din Crimeea și s-ar fi refugiat în insula Rhodos unde s-ar fi familiarizat cu muzica țigănească. Nu există dovezi care să confirme aceste relatări. Familia lui Petre Leșcenco rămâne la Chișinău. În 1917 se naște sora lui Valentina, iar în 1920 a doua soră, Ecaterina. Având cetățenia română în calitate de locuitor al Basarabiei Leșcenco revine în România
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
49%), 7.558 greco-catolici (0,39%), 5.452 penticostali, 4.381 adventiști ș.a. De asemenea 1068 persoane s-au declarat fără religie și 2.590 atei. Cea mai numeroasă comunitate minoritară in București la recensământul din 2002 a fost comunitatea țigănească (27.322 persoane, adică 1,4% din populație). În cursul anilor '90 mulți țigani au emigrat în Occident sau s-au întors în localitățile din provincie din care emigraseră în anii 1970-1989. La recensământul din 1992 au fost numărați 32
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastitate și prin diversitatea stilistică. Cântărețul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz țigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guță îmbină elemente de muzică lăutărească cu influențe
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
muzica populară. Astfel, după modelele aplicate de folcloristica românească, muzica aparține genului lăutăresc (în fapt, muzică populară a romilor din România). Însă puternica asemănare ritmică dintre unele dansuri românești rapide și swing jazz a permis o paralelă cu subgenul jazz țigănesc, venită din partea criticilor occidentali. În plus, acompaniamentul de chitară electrică (sau sintetizator ce sugerează o chitară) amintește îndeaproape de execuția "la pompe" din același subgen; există și alte elemente care legitimează această încadrare stilistică. De aceea, convenim ca în toate
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
chitară) amintește îndeaproape de execuția "la pompe" din același subgen; există și alte elemente care legitimează această încadrare stilistică. De aceea, convenim ca în toate articolele despre Nicolae Guță să facem referire la acele dansuri rapide, contratimpate, prin eticheta „jazz țigănesc”; celelalte piese vor fi numite „lăutărești”. Textele pieselor păstrează influențe mari din muzică populară (tematica: dificultățile vieții, dragostea problematică, munca asiduă). Uneori, se cântă și în limba romani (țigănește). Videoclipurile sunt realizate cu puține tăieturi de montaj, muzicienii mimând cântatul
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
strofe). Melodica lui Guță este aproape neschimbată din momentul lansării în lumea muzicală (ornamentație încărcată, improvizații melodice frecvente). Piese recente precum „Sunt țigan european” sugerează o tendință de întoarcere la stilul de început al cântărețului, mai apropiat de jazz-ul țigănesc (aici auzim și "scat"-ul prin care a câștigat aprecierea criticilor din afară în anii 1990). Nicolae Guță a descoperit în mod întâmplător atracția față de muzică a fiicei sale, Nicoleta, căreia i-a sprijinit debutul mai întâi în formula unui
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
apariția mustății la micul actor este un detaliu umoristic). Cântărețul își exprimă în interviuri opinia și interesul față de producțiile altor muzicieni, atât din genul manele, cât și din alte genuri. De asemenea, ține să sublinieze anumite aspecte legate de muzica țigănească și să rectifice păreri eronate încetățenite privitoare la funcționarea industriei muzicale. Cel puțin în privința muzicii de manele, Guță este convins de superioritatea interpreților romi față de români. El consideră că manelele se află într-o permanentă căutare de noi mijloace de
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
nume (1996). Repertoriul de manele al cântărețului este mult mai puțin cunoscut decât muzica lăutărească abordată în anii 1990. Guță a primit comentarii critice din partea a numeroși specialiști interesați de „world music” (muzică folclorică și populară non-anglofone) și de muzică țigănească. Numele său este citat în primul volum al cărții "World Music: The Rough Guide" (1999), care tratează fenomenul muzicilor folclorice în Africa, Europa și Orientul Apropiat: „"un cântăreț foarte apreciat, [Guță] cântă muzică populară într-un stil contemporan (...) vocea este
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Neville. "Site"-ul CDRoots apreciază: „"Guță e un cântăreț îndrăzneț, un interpret cu vână care este capabil să o imprime unei înregistrări. Este un rom dintr-un oraș minier din Transilvania, iar vocea lui pare să acopere ruptura dintre folclorul țigănesc de la sat și sonoritatea orășenească, mai apropiată de jazz. În fapt, unele dintre piese sună de parcă ar fi desprinse din repertoriul lui Django Reinhardt. (...) Poetic, pasionat și modern: Guță merită cu siguranță să fie apreciat printre cei mai buni."” Tonul
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
de origine latină și greacă, ajunse în limbă indirect prin intermediul limbii franceze sau engleze. Cam una sau două sute de cuvinte sunt împrumutate din dialectul "scandic" al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc "tjej" („fată”) este câteodată folosit. Alfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific suedeze: "Å"/"å" (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) "Ä"/"ä
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
a ediției din 2009. În 2010, concursul a fost prezentat de Adriana Bahmuțeanu, vedetă a postului de televiziune Kanal D. În cursul unui an, Miss Piranda este cea mai însemnată manifestare pentru cântăreții și formațiile de acompaniament din zona muzicii țigănești de divertisment. Numele și prestația muzicienilor ce participă la Miss Piranda de la un an la altul au valoarea unor indicatori pentru evoluția acestui tip de muzică, în special pentru tânărul gen al muzicii de manele. Ediția a nouăsprezecea a concursului
Miss Piranda () [Corola-website/Science/314582_a_315911]
-
secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot în Europa Estică (prima epocă a stilului respectiv avusese loc în Franța și Belgia perioadei interbelice). În perioada proletcultismului (din anii cincizeci, în majoritatea țărilor până la finele anilor optzeci), muzica populară a fost puternic expusă Kitschului prin acomodarea poeziei
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
cu cuie de lemn în părete și se zice că acolo e îngropat un preot. A fost acoperită totdeauna cu șindilă, mai de mult cu șindila lată de fag de un metru lungă, bătută cu lețuri de plop cu cuie țigănești cu ciapsă (De acestea sunt câteva și azi în podul bisericei). Profesorul Fetzer călugăr minorit din Șimleul Silvaniei, zicea că e zidită după forma bisericei celei vechi din Bănișor, care la 1241 deja a existat când a venit tătarii. Așa
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
Antonescu.[1] „Pe noi ne-a urmărit înainte cu un an de zile, în ’41, să ne ducă în Rusia.” (Mihai Istrate, deportat că rom nomad, Poiana Mare, Dolj, decedat) “<i>Așa a dat ordin Antonescu să strângă toată nația țigăneasca. Și ne-a strâns pe toți. N-a rămas niciunul niciunul. Dar ei ne-au păcălit pe noi când ne-au dus: că ne dă, că ne face case, că ne instalează că lumea...dar de unde! Ne-au băgat în
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
of Marshall Ion Antonescu.[1] „Pe noi ne-a urmărit înainte cu un an de zile, în ’41, să ne ducă în Rusia.” (Mihai Istrate, deported aș nomad Romă, deceased) “Așa a dat ordin Antonescu să strângă toată nația țigăneasca. Și ne-a strâns pe toți. N-a rămas niciunul niciunul. Dar ei ne-au păcălit pe noi când ne-au dus: că ne dă, că ne face case, că ne instalează că lumea...dar de unde! Ne-au băgat în
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la țambal de fratele său, Sterică Vișan. În 1958 înregistrează un disc vinil mic, împărțit cu Dona Dumitru Siminică, pe care apare una din puținele piese în limba țigănească înregistrate în perioada comunistă ("Caman te jau ando parcu"). Moare la sfârșitul anilor 1960 la București, fiind înmormântat la cimitirul „Reînvierea” din Colentina. Fiul său, Sile Vișan, a devenit un pianist desăvârșit, cântând cu formația sa multă vreme în Germania
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]