1,267 matches
-
puținele șuvițe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleșuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbați ce stăteau înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre ușa din față a mașinii, ridica firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele țintuite pe partea stângă a mașinii și provoca mai apoi o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
Se produsese cumva, pe nesimțite și negândite, acel flash de licăriri ascunse ce așteptau să irumpă lumină clară și nețărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” și să-i expunem dedesubturile și întunericul ungherelor care ne țintuia într-un șir consistent de interogații și răspunsuri. Auzind eu că pot da de necaz cu o astfel de carte „la vedere”, am „chitit-o”-n pod, era scrisă în germană și engleză, limbi socotite „imperialiste”(!) și găseam scuze când
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
o lăsase în grija familiei sale, ce se milostivise de ea și o acceptase. „Păi, nu vezi ce neagră ești tu și ce piele albă au părinții tăi?” - își întinsese ea într-un zâmbet slinos, buzele vineții - suferea de inimă - țintuind-o cu privirile înghețate, precum își fixează șarpele victima. Și în plină zi fierbinte de vară, fiorul acela rece, care îi cuprinsese cu repeziciune tot corpul, înghețându-l... și mama, care fără să observe nimic, râdea... Arina se simți brusc
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
blocului, strălucea de curățenie. Ușa era deschisă și imediat lângă perete, în patul larg, cu lenjeria proaspăt schimbată, neînvelită și îmbrăcată în haine de casă, nu cu pijamaua care de obicei devine ca o a doua piele, pentru bolnavii îndelung țintuiți la pat, observă silueta împuținată de vârstă, a bătrânei. Bolnava fusese astfel așezată, încât să poată vedea în permanență fereastra, însă, datorită nivelului la care era situat apartamentul, prin ea nu se mai putea zări nimic altceva în afara unui petec
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
trecut de optzeci! Dar tu? De ce nu te cauți?! Să tot fii cu două cincinale mai pionieră decât el?! Tre’ să te tratezi, altfel riști să dea vreo mașină peste tine! Ajunsă la momentul ăsta, aruncă spre mine o privire, țintuindu-mă amenințător. Impulsionată de o politețe minimală față de însoțitoarea mea, îi precizez, ca s-o răpesc presupunerilor încercate: -Dar, chėrie, n-am încă hipoacuzie, mulțumesc Domnului! Doar cu ochii și coloana stau mai rău. -Bine, bine! Ochelaristă te știu din
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
de-asta dată din Soare și Lumina ! -Cât de frumoasă ești ! i-a spus timid un Nor Mă uit uimit la tine și sunt cuprins de dor Am fost cândva un înger , dar soarta mi-a fost grea M-a țintuit aici , pierdut de steaua mea ! - Te rog să nu fii trist , tristețea ta mă doare Din îngeri m-am născut și am ajuns la Soare ! Tu esti mereu aici și astrului zâmbești Ești norocos , să știi , și simt cât îl
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
da explicații. Din momentul acesta să răspunzi foarte clar și precis la orice întrebare. Fără să bați câmpii. Te avertizez că libertatea dumitale ține de sinceritatea manifestată pe tot parcursul cercetărilor... - Da, domnule... - Iar mă întrerupi? a ridicat comisarul vocea, țintuindu‑l pe cel din fața sa cu o privire cruntă care l‑a înlemnit. Pe drum ai timp să te gândești bine de tot la ce ai la activ, ca să poți declara în scris cum se explică faptul că amprentele tale
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
că aș putea sta atât de curând în fața „unui monument” astfel, la taclale. Un „monument” viu și necunoscut și care chiar era, dar asta aveam să aflu mult mai târziu ... Ascundea în spate o istorie pe care vremurile i-au țintuit-o la zidul infamiei, i-o răscoliseră și tălmăciseră cum convenea liniei oficiale. Îi luase numele (sau renumele?) în acuzator și apărător la o adică, după cum dictau interesele „majore” ale patriei și „centrului său vital”. Nu ne-a spus nimic
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
himere de plumb voci se fac auzite în foișoare și ziduri la banchetul fantastic țurțuri atârn-apretați la Poarta de la Răsărit în Turnul de Veghe turniruri de sărbători la fântana cântătoare, înghețată în curtea castelului, se văd tufe împletite în noduri țintuite de pereți coșcoviți. Referință Bibliografică: BAGATELLE - poezii / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Zavati Gardner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
cadre de gheață și fum - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Ce-a rămas din ce-a fost Eclipsa se cumpănea-n grădină Lume la amurg în prognoză pe web Taifas sau plimbare prin colivii, Chei de țintuit oameni în cușcă Simțiri înecate în spumă, Se hotăra viața artificială sterilă Decizii istețe în laboratoare Pe sub pământ, pe sub ocean Să nu se știe, să nu se vadă De departe oglinda cu vise chema pe Julia May O viziune avusese
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
gol. M-am îndreptat spre celălalt pupitru, pe care era așezată icoana Maicii Domnului cu Iisus în brațe. M-am uitat în fugă la ea, pentru a o ține să nu cadă când urma să ridic broderia și am rămas țintuit pe loc: femeia care tocmai îmi vorbise era Maica Domnului. Același chip trist, aceiași ochi mari și negri, aceiași rochie albastră cu un pieptar alb și cu cusături fine, aceiași pelerină vișinie cu model auriu pe margini. A fost un
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
pe Iustin Dobrescu. Și pe cât de confuză e realitatea în care de curând s-a ancorat fără voie, pe atât mai limpede se arată trecutul acut, dureros, acel fatidic ceas al primului accident, din pricina căruia a rămas fără vedere. Deși țintuit între aparate, inconștientul lui hălăduiește liber, retrăind totul până în cel mai mic amănunt. Și prozatorul știe perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga poveste. Iscusința cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situații, întâmplări
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
m-am abținut să nu scuip în fața ei. -- Poți să bei liniștit! E ceai de sunătoare! Am înghițit cu noduri câteva guri și i-am înapoiat ceaiul, ocazie cu care i-am prins degetele într-o strânsoare ușoară, foarte grăitoare, țintuind-o cu privirea. Trebuia să înțeleagă mesajul! -- Putem pleca! Strigătul ei se sparse în ecouri de-a lungul pădurii de sub noi. Abia atunci mi-am dat seama cât urcasem și ce imagine fabuloasă ratasem până atunci. Am rămas cu adevărat
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
teleghidat spre nicăieri-ul dictat de șeful departamentului Destine. Am devenit una cu verdele băncilor din parcul dendrologic. Sunt o specie rară de prost care se întărâtă să meargă circular prin inimile altor nefericiți de viață. Rădăcini de metal îmi țintuiesc tălpile pline de negru, în grozăvia pământului. Aș protesta, dar mi-au smuls buzele ciclopii care fac de serviciu la poarta parcului. Drept urmare veghez sferturile de veșnicie la fiecare jumătate de oră și încerc să îmi aduc aminte cum arăta
VIAŢA CA UN JOC DE NOROC de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348194_a_349523]
-
cu crengile sănătoase, zilnic mângâie cerul, zilnic atinge cu tandrețe norii albi și pufoși. Și eu? Florile grădinii mele și ale universului vorbesc în limbile lor și fără știre de dialecte, tu, înțelegi totul sau poate nu! Ceva m-a țintuit în loc, dar nu în acela cu stejari și flori. Au dispărut păsările și nu mai este cântec. Nu mai curge izvorul și se moare de sete. Cumplit! Parcă răsfoiesc o carte plină cu amintiri dureroase. Ating un obraz catifelat și-
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
cu cârpele murdare în mâinile pline de praf alb. Îmbrăcămintea, lipită de pielea transpirată, îi etala trupul și toate formele păreau a fi modelate de cel mai iscusit sculptor. Sânii i se lipiseră de bluza umedă și ochii băiatului au țintuit mameloanele micuțe, atât de închise la culoare încât păreau două dude negre, micuțe și coapte, gata să cadă de pe crenguțele lor. Îl privea tăcută, cu ochii larg deschiși sub sprâncenele-i stufoase, neștiind ce să facă. Nu-i trecuse sperietura
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
Tău cel întins pe lemnul Crucii, să ridice către Tine mintea mea, pe care dracii au tras-o în jos. Capul Tău, care pe Cruce s-a plecat, să înalțe capul meu cel pălmuit de vrăjmași. Preasfintele Mâinile Tale, cele țintuite pe Cruce de necredincioși, să mă ridice pe mine din prăpastia pierzării, precum preasfânta Gura Ta a făgăduit. Fața Ta, care a primit pălmuire și scuipare, să strălucească fața mea cea pângărită cu fărădelegile. Sufletul Tău, pe care pe Cruce
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
eu vestea și abia apoi să se apropie durerii mele. Ședeam pe canapea cu capul căzut într-o parte când soneria de la intrare mă vesti că cineva voia să fie alături de mine. Am dat să mă ridic și ceva mă țintuia de locul unde șezusem speriat că nu voi mai avea părinți. M-am ridicat și abia atunci am observat că sunt gol, că eu, de fapt, ieșisem din baie. Am rămas în picioare, nemișcat. Soneria suna cu mici intermitențe. Nu
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
dubios, pantaloni și vestonul din postav gros, roase de instrucția celor de dinaintea lor, bonete militare cu stema țării în frunte, veste kaki, centuri din piele învechite și grele îngreunate de catarame din fier și bocanci și mai grei cu talpa țintuită în potcoave soldățești menite să oblige soldatul român la un pas ferm, energic, astfel încât inamicul să se înfioare încă înainte de a avea intenții războinice, atunci când va spiona parăzile militare. Hainele civile și le îndeasă în saci de hârtie pe care
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
puținele șuvițe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleșuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbați ce stăteau înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre ușa din față a mașinii, ridica firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele țintuite pe partea stângă și provoca, mai apoi, o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi, întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce încheia anul școlar. Sandu își furișa privirile spre banca a doua, asupra Mihaelei, țintuind-o încruntat, încă supărat că l-a înfruntat în fața grupului. „Hm! Da’ ce se crede ea? Că e cea mai deșteaptă? Știe ea mai bine ca mine cum arată marea la Constanța sau la Eforie? Fac prinsoare că nici n-
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
abținându-se cu greu să nu izbucnească, de dragul celui ce urma să fie făcut răspunzător pentru accidentul de muncă. Nu s-a putut abține pe deplin. În privirea sa, îndreptată către femeie, a pus ură și dispreț cât s-o țintuiască locului doar că, fără să realizeze, totul avea să se întoarcă împotriva lui. * * * Nu putea decât să fie total nedumerit. Cum de acceptase invitația ?! Întrebarea a devenit chinuitoare, torturându-l, sfredelindu-i creierul. Ba încă, nu numai că se înțolise
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
de haine dezbrăcat. O vulpe care-adoarme prin lanuri, pe câmpii O, nu ucideți încă măgarul neadăpat! Iubirea-i harpa mea și deseori am rupt-o, Din pulberi, vise-amare, s-o înviez am vrut... Dar ploaia, vântul, bruma pe loc au țintuit-o... Precum un fir de pir într-un cartof crescut. Iubirea e magie terestră și stelară, Liană dulce, blândă, o trestie de zahăr. Nu-ncremenesc minunea, ci vreau să o răscumpăr... Aduce-va speranța-mi o nouă primăvară? Iubirea-i
IUBIREA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365516_a_366845]
-
prof. Ana Dumitrescu, Iași) Era perioada începutului de corespondență între cei doi profesori de limba și literatura română, Alexandru Mânăstireanu din Bârlad pregătindu-se pentru cel de-al IV-lea tom al ciclului Călătoriilor sale, doamna Ana Dumitrescu din Iași, țintuită între patru pereți din cauze care o țineau departe de lumea fizică de circa 30 de ani, fără să bată din mândrie cetățenească la poarta autorităților care fac protecție unor asemenea oameni, dar o literată foarte activă. Era perioada când
ECOURI LA... COPIILOR MEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365055_a_366384]