4,216 matches
-
școala și cum un coleg de-al său a căzut într-o băltoacă umplîndu-se de noroi din cap pînă-n picioare. Povestirea lui fu însă întreruptă de alt liliac, care trecu fulgerător pe lîngă grup, făcînd-o pe Ilinca să scoată un țipăt de spaimă. Undeva, nu departe de ei, se auziră căzînd mai multe pietre trezind ecouri bizare. Hai să ieșim de-aici! se rugă din nou Ilinca. Eu nu mai rămîn nici dacă mă omoară cineva! Voi nu vedeți? Puse amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Răgălie. Sssst! îl făcu atent Nicanor ducînd un deget la buze. Și numaidecît apoi, tot din acea întunecată și fioroasă parte pădurii, unde nu puteai distinge nimic din cauza ramurilor încîlcite, începu să se audă iar un freamăt surd de strigăte, țipete, urlete și zbierete, cum nu mai auzise nimeni decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv mare, strălucind în bătaia razelor. Ilinca scoase un țipăt de plăcere, iar ceilalți holbară ochii ca la ceva cu totul ieșit din comun. Bărzăunul aruncă păstrăvul spre Ilinca și intră iar în apă. În mai puțin de un sfert de oră reuși să prindă 8 păstrăvi mari și cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea să-i taie gâtul, plictisit de atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nouă zi, nu-l auzise. Ratase deșteptarea dată de natură, dar se trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu mâna caldă, lama foarte ascuțită și rece a cuțitului. Scoase un țipăt scurt când acesta îi crestă pielea subțire. Nu era o tăietură adâncă, dar sângele țâșni imediat prin rană. „- Mi-ai vrut sângele și nu te-ai lăsat până nu l-ai obținut, chiar și foarte puțin. Îți eram datoare, nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cealaltă parte, simți cum pământul îi tremură sub picioare. Se opriră amândoi. Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își dorise mereu să ajungă. Nimic rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
blestemi pe tine și nu te alegi cu nimic! Să ne-aducem aminte de cei care credeau că e bine să ne bucurăm de fiecare clipă ca și când ar fi clipa de pe urmă!... Arme și... arme: a copilului plânsul, al femeii țipătul, a bărbatului paharul. De asta avem o inimă: pentru a hotărî pe cine să iubim și pe cine să urâm. Cu cât iubim mai mult viața, cu atât simțim că trăim mai intens. Să fim totuși atenți să nu trăim
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
clipa, scoate capul viitorul geniu pentru a privi lumea, intră în scenariu și începe să răcnească. Este singurul lucru pe care îl face, căci ce are altceva de făcut decât să intre în scenă? Se joacă cu aerul, scoate un țipăt din străfundul gâtlejului său. Avito privește ceasul; ora 18 și 58 de minute. Acest cap... , zice cu leșin mama. Se va reface singură, răspunde medicul. Dar ce urât e, săracul! și surâde. Eh! zice Avito, a fost travaliul nașterii. Sau
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ce lume e asta, Sfântă Fecioară! Și recade în vis. Îi mai rămâne de văzut altceva, cum făcând pe Apolodorin să prindă cu ambele mâini bățul măturii și cum tatăl său îl ridică în sus. Mama întinde brațele scoțând un țipăt, iar tatăl cu un surâs enigmatic, zice: Această forță de presiune o va pierde apoi. Stră-străbunicul nostru, antropopitecul și vărul de-al doilea, cimpanzeul.... Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă! Și se retrage mai mult în somn. Alte dăți îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mângâierile sale pentru că nu se vede Logica, Logica goală și nu îmbrăcată, supusă și nu tiranică, expansivă și nu rezervată, în toate aventurile nemuritorului nostru ingenios hidalgo? Eu am lansat acum ceva timp strigătul "să moară don Quijote!", și acest țipăt a găsit o oarecare rezonanță și am vrut să explic spunând că aș vrea să zic "trăiască Alonso cel Bun!"; asta e, când am strigat "să moară rebelul!", vrând să zic: "trăiască sclavul!", dar acum îmi pare rău de el
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El intră în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci strigă: „Dacă poți, lovește încă o dată!”2 - strigăt ce concentrează întrega ei ură și sete de răzbunare. Întocmai ca în piesa lui Sofocle, în tragedia lui Euripide, după bucuria reîntâlnirii dintre frați, se
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a întreprinde nimic, urcând treaptă cu treaptă spre moarte. În acest fel, eroina lui Iorga apare într-o nouă ipostază față de modelul antic. În 1939, la premiera piesei lui Victor Eftimiu, Mihail Sebastian sublinia abundența de „flamuri, stindarde, pumnale, otrăvuri, țipete, un întreg arsenal de atrocități și splendori” în maniera „răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
spală orice urmă de dragoste sau vio lență, și apa își modifică neîncetat transparența. Îngerul meu. Sophia întinde mâna spre robinetul de alamă, și apa care țâșnește prin orificiile metalului devine brusc rece ca gheața. Primește șocul cu un mic țipăt. Pielea ei se contractă și fiecare por se închide cu o mică încordare, și miile de încordări simultane o fac să res pire zgomotos, iar pielea ei respiră tinerețe. Soția mea. Sophia rămâne un timp sub ploaia care-i biciuiește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se trage într-un colț al camerei și fixează ușa care stă să crape și nebuna se uită la miile de chipuri strâmbe care se întind spre ea urlând nimicul și ușa explodează sărind din balamale, iar nebuna țipă și țipătul ei se aude în tot hotelul în clipa în care ea se trezește și și simte trupul ud de transpirație, și transpirația ei miroase a frică, și prin pereți aude plânsul unui bebeluș trezit de țipătul ei neomenesc și imediat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iar nebuna țipă și țipătul ei se aude în tot hotelul în clipa în care ea se trezește și și simte trupul ud de transpirație, și transpirația ei miroase a frică, și prin pereți aude plânsul unui bebeluș trezit de țipătul ei neomenesc și imediat ochii ei văd fereastra luminată și mintea ei înțelege. E dimineață. Coboară din pat și pășește cu atenție pe covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și să-i rănească tălpile. Merge
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în mișcări necontrolate pe marcaj. Unii alergau în fața automobilului fără să se asigure.Alții alergau spre mijlocul carosabilului. Trecătorii erau cuprinși de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și țipetele femeilor. Acum oamenii alergau îngroziți pe aleile din parcul teatrului.Din când în când se opreau și priveau în urmă șocați. Groaza pusese stăpânire pe ei. -E cutremur! exclama speriat Bazil. -A fost cutremur,îl linisti Miki.S a terminat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
In colțul de jos al scării se află o plantă decorativă,o canapea,un lampadar,o servantă,un fotoliu,o măsuță și un taburet. Opus acestora,dar în lateral se conturează două uși. Din fundal se aude zgomotul valurilor și țipetele pescărușilor. Costel și Nelu joacă șah la masuță centrală.Alături e un frigider auto. Costel:Bem ceva?Ceai de osul iepurelui? Nelu:Iar ceai? Vreau un lichior.De banane. Costel(Mută nebunul):Bine,un lichior mic cu gheață . Nelu(se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
26:34 ...iar acolo, ho! un înger ca un cocoș uriaș, cu părul pe umeri, sta cu capul pe tronul lui Dumnezeu și la cântarea lui răspundeau toți cocoșii de pe pământ. Liber scalae Machometis Îînălțarea la cer a lui Mahomet) țipătul obscen al cocoșului aduce cu un răget de înjunghiat. Georges Bataille — Săru’mâna, părinte. — Bună ziua, mă. Popa stătu în cumpănă, privind cu ochii mijiți la cel din drum. Da’ tu cine ești? — Io? Nae! făcu omul, adăugând în rostirea numelui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bine, ciclopul auzise că omul Îl Încalecase pe Pegas. -Eu zic că cel mai cuminte ar fi să ne facem frați de cruce, sp rămânem prieteni toata viața și să ne lasăm ochii acolo unde sunt. Baiatul zeului slobozi un țipăt de bucurie când văzu ce jucarie inteligentă are. Totuși, vru să vadă ce va face omul În preajma unui centaur.Cum Îl simți centaurul prin preajmă, se și repezi asupra omului, care abia reuși să se ferească. -Frumoasă săritură,dar cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Amurg de Osamu Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a întors privirile spre cireșul înflorit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale și mă întreb dacă mama nu se numără cumva printre ultimele aristocrate veritabile. Revin la supa de dimineață. Mama a dat un țipăt scurt la un moment dat. Când am întrebat-o dacă a găsit un fir de păr, a negat. — Poate am sărat-o prea tare, am zis eu. Dimineață am pregătit consommé de mazăre dintr-o conservă americană pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din pricina unei afecțiuni pulmonare, deși am fost perfect conștientă că mi-o făcusem cu mâna mea. A trecut. Recenta boală a mamei, însă, a fost un adevărat supliciu. Și totuși, ea nu se gândea decât la mine. Am dat un țipăt scurt. Ce s-a întâmplat? mă întrebă mama, de data asta. Am schimbat câteva priviri, dar nici nu ne trebuia prea mult ca să ne înțelegem. Am chicotit ușor și chipul mamei s-a destins într-un zâmbet. De câte ori mă apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mama, de data asta. Am schimbat câteva priviri, dar nici nu ne trebuia prea mult ca să ne înțelegem. Am chicotit ușor și chipul mamei s-a destins într-un zâmbet. De câte ori mă apăsa vreun gând tulburător, îmi ieșea de pe buze țipătul acela ciudat. Îmi amintisem, fără să vreau, evenimente legate de divorțul meu de acum șase ani. Oare de ce țipase mama? Imposibil să-și fi amintit și ea ceva penibil din trecutul ei. Și totuși era ceva... — De ce ți-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]