1,028 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > ORGA NEBUNĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Orga nebună Se ridică nebunia în două picioare, , țopăie , plânge cu lacrimi de crocodil, e plină de sânge, poartă mănuși albe, , par niște aripi de rechin. Nu este clipă de pierdut, Se clatină zidurile, orga tot cântă, Orgolioasa orgă de lut, O furie de undeva, de lângă. La-li-lo-la, do-fa-mi-sol, Mă
ORGA NEBUNĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353339_a_354668]
-
tulbura, nu merită nici respect, nici îngăduință (Rene Char). • Și critica alternativă este bună, o zi da, o zi nu... • Cine nu rezistă ispitei riscă să cedeze tentației. Înainte de lovești câinele, află cine e stăpânul lui... În viață nu poți țopăi fericit tot timpul. Nu înțelegi un lucru pe deplin decât dacă poți să-l explici bunicii (Albert Einstein). • Uneori ești îmbrățișat de un zâmbet, alte ori ești doborât de o privire. • Păcat că cei care reproșează mereu nu vin și
BUNUL SIMŢ & O UŞĂ DESCHISĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352959_a_354288]
-
și se așeză și el la volan. În câteva minute erau deja în teritoriul de competență, liniștiți, cel puțin aparent. În zona Centrului Cultural era îmbulzeală pe trotuar și câteva persoane, tineri - băieți și fete - ocupaseră prima bandă a carosabilului, țopăind și vociferând. Mititelu opri mașina lângă bordură, la vreo cincisprezece pași distanță, lăsând farurile aprinse, cu lumina îndreptată spre grup. - Domnule agent-șef principal, dați-mi voie, vă rog, să cobor doar eu. Sunteți supărați amândoi și..., știți cum este
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
din argintul izvorului...” (un altfel de „mistreț cu colți de argint” ionaugustindoinașian). Spiritul creștin al poemul se regăsește și prin „bobul de strugure greu”, „sângele Meu”. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii./ - Pe aici a trecut fiara,/ îmi spui/ și zâmbești.../ Țopăie arlechini albaștri/ fără Dumnezeu/ zgâindu-se la ferești./ Din apa cea neagră,/ precum Orpheu,/ doar cântecul l-am păstrat.” (Poezia „Între oglinzi”) Orpheu este un arhetip al artistului. Nu știu dacă acest Orpheu este „Cântărețul”, cel mut și năucit de
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
din Piață s-a mutat la Căminul Cultural, cu bibleoteca, cinematograful și balurile sale nocturne. La baluri, rareori se mai jucau hore și sârbe. Și, din ce în ce mai prost. Acolo, tinerii „dansau” tangouri cu pași leșinați de horă și rumbe în pași țopăiți de sârbe. Zeul Fotbal a lovit și el hora din Piață, înghesuind-o în trunchiurile duzilor. A mai venit și o lege stupidă care obliga lăutarii să plătească „taxa de compozitor”. Parcă horele și sârbele lor erau operele unor compozitori
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
zărești trecând pe autostrăzi. Este ceva sălbatec, dar fascinant! Casa în care locuiesc are o grădină, nu prea mare, cu copaci - brazi, stejari, ziua ascult uneori cântul păsărilor, diferit de cel al păsărilor noastre, văd poposind pe crengi, dar și țopăind prin iarbă, Pasărea Colibri, Pasărea Cardinal pictată în roșu - simbolul statului Carolina de Nord -, alte păsări colorate în albastru și galben, fluturi de toate culorile, câte o broască țestoasă rătăcită își găsește loc printre ulucile gardului, veverițele escaladează copacii în
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
camera de „tinere” de la drum, pline de importanță, dar cu frica în sân ce-i drept, așteptâmd clipa în care mamaie îmi va observa lipsa. Nenorocirea a fost că, în același timp, pe drum trecea un taraf de țigani, care țopăia în ritmul muzicii cu o căciulă în gură în care trecătorii aruncau bani. După el, la mică distanță, mergeau copiii din sat, cu gurile căscate și nu-și credeau ochilor cum ursul nu obosise de atâta țopăială. Mamaie știa că
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al Egiptului model. Atunci, cuprins de grea mânie, pe toți ai vrut să-i prăpădești! Dar i-ai iertat la ruga mea, făcând astfel dovada că
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
opusă. Însă era tare distractiv acest moment al zilei, mai ales că celelalte animale ale familiei asistau curioase la tot acest spectacol. Și era cățelul Bobiță, motanul Negrișor și pisica birmaneză, Pițișor. Cu fiecare zi cei doi iepurași creșteau minunat, țopăiau prin locul îngrădit cu plasă de stăpână, iar blănița lor avea o strălucire aparte. Erau permanent puși pe joacă, se curățau cu lăbuțele în cap, își roteau urechiușele când în față, când în spate, ca niște antene, boticurile le mișcau
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
Și asta fosta scrisa mea, Să fiu mereu cel folosit, Să rabd când n-am și, urgisit, Să fiu de-a pururea manta De vreme rea Hora paiaței - păreri personale - versuri În hora nebună, m-au prins fără voie Să țopăi dement și năuc! Și joc pe jăratec, biet urs, de nevoie Că-s prins și legat de butuc! Îmi bâțâie capul de jocul cretin Și brațele-mi saltă tâmpite... Iar gura, mi-e plină de foc și venin... Privirile - ape
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
nevoie Că-s prins și legat de butuc! Îmi bâțâie capul de jocul cretin Și brațele-mi saltă tâmpite... Iar gura, mi-e plină de foc și venin... Privirile - ape prostite... Că-n hora nebună mă puse pe ață, Să țopăi pe muzica lor! Și lor nu le pasă că-s om nu paiață Și lor nu le pasă că... mor!!! Și pierd sensul vieții în ritmul grotesc Și-n goană, îmi pierd răsuflarea Și-mi caut scăparea, dar nu o
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
șobolan, câine, pisică, cal, lup, urs, oaie, berbec, bou, vacă, leu, veveriță, porc, iepure, nurcă și lucruri cu dinți: ferăstrău, furcă, pieptene etc. • a lovi, a izbi, a merge, picior, cracă, Crăciun, talpă, pulpă, drum, uliță, călător, a sări, a țopăi, hop!, purice, lăcustă, broască, a veni. • a râde, a zâmbi, bucuros, a spera, speranță, a salva, a ajuta, a munci, rob, slugă, sclav etc. • a mușca, muscă, a pișca. • soarele e sus, înalt, a crește, bătrân ↔ nou, a comanda, a
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
certe pentru că a plecat. -Chiar trebuie să pleci ,o întreba baiatul.Nu cred că poți merge cu o astfel de zgârietura. -Nu am ce face.Te rog să îmi dai rochia, ca acum e uscata.Chiar de-ar fi să țopăi într-un picior până acasă tot voi pleca. -Dacă nu pot să te conving să rămâi ,te voi duce eu în brațe până acasă. -Nu ți-aș cere așa ceva. Drumul e lung și în plus ai făcut destul pentru mine
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
Un flăcău abia se-abține Să nu râdă când aude: - Hai, iubitule... și stoarce Strugurii... Nu-ți ajunge? Dragostea, ce mult îți place! Prostu-i obligat să joace Cum îi cântă ea din cioc: Strugurii începe-ai stoarce, Ca un bleg țopăie-n loc. Prostul, ce putea să-mi facă? Mustul dulce nu-i prea bun, Iar în burtă-i nu se-mpacă - Îl cam trece, că-i bătrân. Mustu,-n limbă mi-l înțeapă; Cum să-l bea!... când e lihnit
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
că este prea nevolnic față de fioroasele namile. Mai ales că hârca de baba Cloanța începu să șuiere printre măselele-i stricate: - Mie-mi amiroase a om! Și când văzu cele două căciuli cu ochi, începu să țipe ca o isterică, țopăind de colo-colo, arătând cu degetul ei țepos: - Cap! Cap! Cap! Auzind-o, toți croncănitorii din palat începură să transmită, în dreapta și-n stânga, noul cod, fără să înțeleagă despre ce era vorba: - Cap! Cap! Cap! Simțind primejdia, Norocel îi zise
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
deja porțile de la stradă, ca să urce cu mașina pînă în fața casei. Sînt vreo șaptezeci de metri pînă la intrarea în curte și, dacă mă duc de două ori pe zi pînă acolo și înapoi... Carina o simte și începe să țopăie: “Mama mea!” CrisLi coboară din mașină. Și-a cumpărat o rochiță aurie, mulată pe trupul ei delicat, de minionă. Cînd îmi sare în brațe, o prind din zbor și o strîng la piept, copleșit de iubire. Cine știe ce este iubirea?! Nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
că te poți preumbla pe cîmp tîmpit de atîta frumusețe cîtă îți tulbură privirea ... floricele roz, albe, lila, galbene și plumburii ... valuri-valuri de flori, curcubeie revărsate prin iarbă, țipete blînde de bucurie, simfonii susurate la apusul soarelui, greieri și cosași țopăind prin iarbă, petale sfioase ca un sărut emoționant, mă plimb pe cîmp, fato, și sufletul meu arde de un dor nestins, ca de o beție al cărei rost nu-l pricepe decît sufletul unui bărbat ... uneori disperat, alteori fericit ... o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
încurcăm în jartiere, focul reprezintă înțelepciunea umană, dar nu putem merge mai departe pentru că de la fum încolo este taina creației, numerele și poezia, punct! Licurișca se amuza pe seama noastră. Le arunca pîine păsărelelor și zîmbea cu ironie. Un graur certăreț țopăia pe balustrada terasei și îl imita pe Thomas. Gras și înfoiat, le gonea pe celelalte păsărele, asemenea lui Thomas, care voia să ne convingă, cu argumente agresive, că el este deținătorul adevărului absolut. Stați, le-am zis eu, aici nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
încât ar fi putut muta din loc o căruță plină cu bostani. De nu te fereai din calea lui aveai să simți gustul mraniței. Bătrânu-l cunoștea bine. Odată deschisă portiță, nimeni nu-i putea sta-n cale. De minute bune țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
îl descopăr, Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr... Celălalt ochi (cel galben) îl las să s-amuze Privind cum se țin toți că scaiul de mine. Ha! Ha! Dac-ati ști cât va sade de bine Sărind, țopăind după negrele-mi buze. Cellalt ochi s-amuza și-l las să s-amuze C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea, Fac baie în cidru de trei ori pe noapte Și-n loc de scuipat am ceva că un lapte
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
cu reverul, de pe fundul terenului, în jumătate de metru de fileu, dar a făcut imediat dublă greșeală. Mingea următoare a fost decisivă: atacată la plasă, Simona smulge un rever tare pe centru, obligând-o pe Julia să facă voleul destul de „țopăit” ca să-l poată ajunge în sprint și să paseze fulgerător în cros! La 5-4, când trebuia să servească pentru set, Simona îl cheamă pe Darren. Urmează o analiză tactică perfectă, comunicată pe un ton calm și apăsat: - Nu te gândi
Simona Hahill! () [Corola-blog/BlogPost/339065_a_340394]
-
chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăiau de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunse negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne luminează calea! - Nici prin gând
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
culcarea pruncilor și vei afla. Tot Mimi era aceea care, sărind într-un picior veni să dea raportul: „Mămico, este curat în bucătărie și ne-am spălat dințișorii. Tata s-a retras în biroul lui.” Cele două femei, cu fundița țopăind după ele, s-au dus în dormitorul copiilor. Două paturi normale despărțite de o noptieră pe care trona o lampă cu două brațe. Spațiul până la pereți era umplut de alte două noptiere deasupra cărora se afla câte un raft de
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
uit la cifre și litere la început ca mâța-n calendar și apoi încep să-l silabisesc... Văd că merge! Il ințeleg! Întețesc ritmul citirii! E ușor... Păcat că s-a terminat... „NE FACE SA SURÂDEM! Castele de nisip, fete țopăind... valuri distrugătoare, invățăminte, pietenie...” Ce-mi dă prin cap! Iau prima poezie din cartea mea „Insula Fericirii”, cea care dă și titlul volumului și încerc să o cifrez! Merge! Iată cum a ieșit „1N5UL4 F3R1C1R11” cifrată: „1NC3RC4M CU 70Ț11 54
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]
-
toată brânza e la fel: n-are gust. Mmmm!!...E sărată!...Mmmm !!...E prea moale!...Mmmm !!...E prea slabă!...Mmmm Jocul ăsta are până la urmă un final, drept pentru care aplic aceeași tactică punând întrebări ciudate și ies de la brânzeturi țopăind cu sacoșa plină de telemea grasă, bine scursă și ieftină. La un magazin cu preparate din carne am cerut salam de toamnă cu eticheta din vară și mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]