348 matches
-
ăsta, Îmi spuneau ochii lui, căci el crede În tine. - Așa că, Îmi mai spuse noul venit, de când am ajuns om În toată firea, tot bat mările astea de Miazăzi, În așteptarea voastră. Sau, În așteptarea lor... privi el către Răsărit, țuguind buzele. Căci În urma ta vin răzvrătiții. Și de ei mi-a spus maică-mea. Se uită la cer. Un om de-al lui Îi arătă un nor cenușiu care se ridica deasupra apei, spre Miazănoapte, dar Vindecătorul făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văd că ai și Împlinit porunca ce m-a Împins la drum. La fel ca tine, sunt și alți Vindecători. Mulți au făcut ceea ce le era lăsat, numai pentru că au auzit că am pornit În călătorie. Dyas căscă ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puterea nopții. CÎt despre portar, se făcea tot mai des că nu mă cunoaște și nu-mi dădea drumul În bloc, așteptînd să-l rog cel puțin un sfert de ceas, să-i arăt cartela de interfon, cheile, le studia țuguindu-și buzele, buletinul, după care-mi deschidea ușa c-un aer plictisit, hai, intră, să nu zici că nu-s băiat bun. Treacă de la mine de data asta. Într-o sîmbătă cînd era plecat la țară, i-am agățat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să țină vîrful buzelor celuilalt Între degete”. Se susține că prin acest tip de sărut se obține maximum de satisfacție, deoarece, dacă ții cu toate cele zece degete vîrful buzelor celuilalt, ca să nu-ți săruți dosul mîinii trebuie să-ți țugui gura cît poți de tare, În așa fel Încît porțiunea ei cea mai avansată să-ți depășească vîrful nasului, după care lași brusc buzele partenerului și le-apuci pe ale tale. De preferat În camping. Operația se repetă de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățîne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent franțuzesc afectat. — Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu. Eu și Carole n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La indicația sa, un fost nobil linnean, transpirând din toți porii, își întinse degetul și atinse bila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată. La volan, Detectivul desfăcu o lamă de gumă și o introduse în gură. Îl urmări pe scriitor cu privirea. O umbră pe o șosea. Clătină din cap și țuguie buzele. - Prea multe coincidențe. Aici e ceva necurat... Displayul laptopului se lumină brusc. Acel fișier se deschise, iar prima frază plecă de la capăt de rând. Alineat. Times New Roman, justify, font 14. Un nou pasaj... Alte vieți. O nouă moarte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am ceva de lucru. Aș vrea să nu mă deranjeze nimeni. E acru, șefu’ meu în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e entuziasmul, fată dragă? Mi-am dat seama că voi comite o violență dacă-i mai aud o dată vocea, așa că am pus jos plasa cu ziare, mi-am aruncat brațele În aer și un șold spre stânga și mi-am țuguiat dramatic buzele: — „A material! A material! A material! A material!... WORLD!“ aproape am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul și, clic, mi-a dat drumul Înăuntru. De ținut minte: A discuta cu Eduardo când și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
însă cu privirea, observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl și duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă și mijită, aducând mai degrabă cu a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și ceasul cel mare pe care îl întorceau, cu cheița, în fiecare duminică. El anunța când vine primăvara, apoi Învierea sau Crăciunul. Acolo se adunau, în noaptea de Anul Nou, locuitorii orașului, cu paharele de șampanie în mână și coifuri țuguiate pe cap. Numărau de la zece la unu și, când limbile ceasului se așezau una peste alta, se îmbrățișau la întâmplare. Se bucurau, fără să știe de ce. Liniile ferate se întretăiau în dreptul gării. Dar nodul de cale ferată se mutase în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochi. — Cum merge, unchiule ? întrebă Maca, dând un brânci balansoarului. — Strașnic, nepoate. Până și moartea îmi plânge de milă. Ți-ai fi imaginat vreodată moartea plângând ? Stătea cu ochii larg deschiși, de parcă cineva îl trăgea în sus de sprâncenele groase, țuguiate pe margini. Nu clipea, așa că pomenirea morții căpăta un înțeles straniu. — E și ea femeie, cugetă Maca. Dacă-i e milă e bine. Te mai lasă în pace. Da’ frumoasă căciulă mai ai ! De când ai început să te încalți pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
patului, după zgomotul arcurilor rupte. — Iar ți-au tăiat apa ? zise, fără să-și întoarcă privirea de la fereastră. — De unde știi ? întrebă ea, încercând să se potrivească printre ghionturile saltelei. De această dată o privi, zâmbind. Luă o gură de votcă, țuguindu-și buzele. Te-am văzut când ai intrat în scara blocului. Altfel nu veneai tu direct la mine. Dar să știi că apă caldă n-am nici eu. Nimeni n-are apă caldă în blocul ăsta, se îmbufnă ea. — De ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și intrat în vorbă cu mine./ E din ce în ce mai politicos și începem să discutăm despre vreme." Poate că poemul "Simetrie", atât de citat de critica literară, nu este numai un poem al opțiunii: "Am stat,/ Am făcut ochii mici,/ Mi-am țuguiat buzele,/ Am tușit,/ Și-am luat-o pe cel din dreapta/ (Exact cel care nu trebuia,/ După cum s-a dovedit după aceea)". Poemul include însă un sentiment elegiac legat de nemulțumirea permanentă a individului pentru alegerea făcută, pentru că niciodată nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe atunci de heraldică. Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa. Memoria lui era prodigioasă, ca dealtminteri și a fratelui și sorei lui mai mici. Se plimba prin salon cu mâinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele și grăia cu tremur în glas: «Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni». (Nu putea să pronunțe litera „r” și spunea „v”). Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gâtul de gulerul înalt și scrobit, și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
serii, renasc" căci "știu a prețui noaptea ca nimeni altul." În această atmosferă își desfășoară față de Cella Delavrancea și de tatăl său întreaga manie a unei imaginare grandori nobiliare: Se plimba prin salon cu mîinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele [...]. Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gîtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbino. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbîndu-se prin salon, repeta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Alcibiade, alter-ego-ul publicistic demolator și vituperant, mincinos și biciuitor, imoral, câteodată haios al lui CVT. Cum a putut totuși un versificator agramat, un jurnalist nesărat, dovedit ca plagiator, un pupincurist de duzină care de-abia ajungea cu buzele lui țuguiate la dosul încrețit al "Savantei" să se dea peste cap și să devină un politician influent, șantajist infatigabil având la dispoziție cel mai temut instrument de maculare publică din România, pamfletar acid și surprinzător, citit în secret, pentru elucubrațiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1 1.850,00 14,24 Moldoveanu Emilia ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 68 Prahova Comună Bărcănești 1975/1 5.583,00 28,86 Preda Mihaela Ludu Mariana Preda Gabriel Preda Stelian ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 69 Prahova Comună Bărcănești 1977/1 3.005,00 41,93 Păun �� Alecsandrina Țugui Valentina ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 70 Prahova Comună Bărcănești 1978/1 4.200,00 48,09 Florea Dumitru ────────────────────────────────────────────────��─────────────────────────────── 71 Prahova Comună Bărcănești 1979/1 26.000,00 179,51 Tănase Ștefana ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 72 Prahova Comună Bărcănești 1980/1 5.000,00 26,23 Arsene Ileana
EUR-Lex () [Corola-website/Law/189447_a_190776]
-
ȚUGUI, Pavel (1.XI.1921, Vicovu de Jos, j. Suceava), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Muntean) și al lui Vasile Țugui, țărani; scriitorul Ion Țugui este fratele său vitreg. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală (1928-1935
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
în care trebuia să o fac); sub gura mea i-am simțit buza mușcată adânc... Și ceea ce m-a îngrozit cel mai mult e că, în secunda următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
problema Vadului nou - prin întoarcerea apelor pe noua albie a râului (...). În urma discuțiilor pe care le-a avut colectivul redacțional al «Vieții românești», cu autorii și cu cititorii, autoarea a și trecut la îmbunătățirea aceste lucrări”. 56. S. Damian; P. Țugui. - Despre unele probleme ale dramaturgiei noastre. Idem, nr.37 (310), 12 sept. 57. D. Micu. - Despre piesele într-un act publicate în „Cultura poporului”. Idem, nr.27 (360), 4 iul. 58. Dimitrie Macrea. - Activitatea Institutelor de lingvistică în lumina sesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]