60,912 matches
-
netaxată de către puterea constantinesciană. Prinzând curaj și având, firește, spatele necesar cum și complicitatea, conștientă sau inconștientă a unor cozi de topor gen Gheorghe Onișoru Radu Timofte a ajuns acum să se creadă un fel de proprietar al intelligence-ului românesc. Așezat cu posteriorul pe arhive, a blocat activitatea legală a CNSAS-ului, comportându-se asemeni precupeței care împarte grămăjoarele de păstârnac cui și cum are chef. Deși dl. Timofte n-a făcut nici un efort din a-și ascunde intențile barând accesul
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
se regăsește, el e prezentat „cu tact", evitîndu-se predica și făcîndu-se „doar simpatică virtutea", după chiar aprecierea lui Călinescu. Acest fel din urmă de a proceda este și singura sugestie a naționalismului lui Agârbiceanu (în Istoria sa, și Călinescu îl așează în capitolul Tendința națională, lîngă Goga și sămănătoriști), îndeajuns de obiectiv ca observator al satului de peste munți și cu un idealism moral bine temperat. La debutul său, cu volumul de povestiri potrivit intitulat De la țară (aceasta fiind }ara Moților), apărut
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
cinci „intrări", a doua dintre ele numindu-se chiar Intrarea Brezoianu. Pe stînga acesteia se înșiră doar cîteva clădiri, toate blocuri elegante și trainice, construite în perioada interbelică. Ultimul are două scări și la intrarea uneia dintre ele a fost așezată, în anii din urmă, o placă de marmură care amintește că acolo a locuit Constantin Titel Petrescu, ultimul președinte al Partidului Social-Democrat (...). Iar într-un apartament de la cealaltă scară, situat la întîi, l-am văzut și auzit pentru prima oară
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
și chiar îl insult. Și atunci se aude un zgomot în spatele meu, o ușă se trântește și mă trezesc speriat, fără să fi văzut pe nimeni. Mi se mai întâmplă ceea ce li se întâmplă tuturor: îl visez pe tata. E așezat la masă, foarte serios. Mănâncă încet, foarte puțn, aproape fără să vorbească. Eu știu că e mort și îi șoptesc mamei sau uneia dintre surorile care stă lângă mine: "Și mai ales să nu i-o spuneț." În timpul somnului mă
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
altă parte de scriitorii români. Selecția acționând în funcție de preferințele și posibilitățile documentare ale autorului, chiar dacă nu puțini au rămas în afara cărții, cei aleși trebuind să fi semnat cel puțin câteva volume axate pe probleme și cu finalități comparatiste, universaliștii incluși, așezați în raport de cronologia nașterii, cu oricâte absențe, sugerează expresiv reliefurile importante, liniile de forță ale apariției și dezvoltării comparatismului românesc. N.M. - În cuvintele dvs. ca și în lucrările publicate, se simte, domnule profesor, o satisfacție intelectuală, admirație nedisimulată pentru
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
aici, a suferi de hipercultură, în ceea ce emite, în lunga-i căutare a obiectului: "Timp matematic și timp solar... câtă meditație încape în aceste două calificative! Dacă aș fi filosof și aș opera cu concepte de mare suprafață, m-aș așeza ca poetul, lângă «uriașa roată a lumii», acolo unde «seculii se torc»". Pe când, dacă ar fi fost fizician ar fi vorbit, în cazul timpului solar, "despre ionizarea atmosferei prin lumină, despre difracția luminii la trecerea ei prin două medii cu
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
încrezător în sine", sau un altul din aceeași serie sinonimică, însemna să spui că este sortit damnării fără doar și poate. La Emerson, schimbarea semantică în speță, semnificativă pentru mutațiile produse în cultura americană, se însoțește de accente care o așează într-o lumină mai îmbietoare, dar și mai temută. El nu se oprește la dezaprobarea conformismului: Îmi este rușine să mă gîndesc la cît de ușor capitulăm în fața însemnelor și numelor, a societăților numeroase și instituțiilor moarte", ci îi cere
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
ț preceptul antic: «Cunoaște-te pe tine însuți» și preceptul modern: «Studiază natura» să devină în cele din urmă o singură maximă". Mai mult, atunci cînd se ocupă de influențele spre care cărturarul american este invitat să se deschidă, el așază natura pe locul întîi, înaintea bibliotecii. O asemenea ierarhizare poate stîrni nedumerire, dar ea trebuie înțeleasă în contextul pledoariei sale pentru încrederea în sine în numele căreia trebuie respinsă preluarea aidoma a dogmelor acceptate. Nu poate fi vorba de a ignora voit
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Emerson se confundă cu ceea ce numim, dacă nu "tradiția americană", atunci cel puțin o importantă direcție a acesteia, unde impulsul nu îl reprezintă continuitatea, ci, tendința opusă, de ruptură și reînnoire perpetuă. Îndemnurile sale converg în acel "make it new", așezat de Ezra Pound la temelia programului său modernist și reluat, periodic, în manifeste pe aceeași temă. Un motiv de a vedea în Orfeu, sau mai degrabă în întruparea sa americană, nu numai pe Poetul capabil să transfigureze, prin cuvînt, geografia
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
și va apăsa pe trăgaci. Rezultatul nu este însă cel scontat, agonizând câteva ore înainte de a-și afla sfârșitul. Pe coperta a IV-a a ediției române este reprodusă celebra fotografie a lui Weininger mort, cu puțin înainte de a fi așezat în sicriu. Locul ales pentru a ținti s-ar explica, s-a spus, prin grija de a nu-și deteriora capul și fizionomia expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
din Botoșani și al Elenei Chiriacescu din localitatea Perieți, județul Ialomița. Botezat Ștefan, acesta este urmat la numai un an de încă un frate, anume Anibal, și consolidează nemijlocit, în ordine biologică și civilă, Unirea Principatelor în fruntea căreia se așezase colegul și prietenul tatălui său, colonelul Alexandru Ioan Cuza. Participa, totodată, încă de la această vîrstă fragedă, la mai multe evenimente ale familiei care, într-un anumit fel, constituie sau pregătesc experiențe radicale. Cînd Ștefan avea doar doi ani, tatăl său
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
pentru a o face pe cea de-a cincea. Cînd Luchian însuși ajunge la București, adică în 1873, Grigorescu tocmai expune, la expoziția organizată de către Societatea Amicilor Bellelor Arte, ceva mai mult de 140 de lucrări, participare care îl va așeza irevocabil în conștiința publică, în vreme ce Ion Andreescu, aproape iluminat în spațiul acestei expoziții, suporta revelația propriei vocații și umblă, apoi, pe valea Slănicului unde face nenumărate schițe de peisaj, pentru că o dată cu venirea toamnei să-și înceapă scurtă carieră de profesor
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
și vă vom răspunde. În cazul în care răspunsul nostru nu vă va satisface, vă puteți adresa cu curaj oricărei reviste care vă inspiră încredere. (Constantin Covatariu, Onești) * Primim la redacție și lucruri neobișnuite, cum sunt aceste două poeme nesemnate, așezate în pagină în formă de cruce. Sus, în Numele Tatălui, cuvântul Anul. Jos, acolo unde în închinare este locul Fiului, cuvântul Omul. La dreapta și la stânga poemului ce parcă ține locul răstignitului, cuvintele Săptămâna și Pomul. Iată și poemul: Mergem pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
o șmecherie: știu cam la ce noutăți să mă aștept după poziția mustății lui Radu Coșarcă: dacă e cât de cât orizontală, știrile sunt așa și așa, dar dacă e ușor diagonalizată, începe dezastrul și știu că trebuie să mă așez pe taburet, fiindcă urmează... Dar ce nu urmează? Dana Războiu, cu figura ei faină și impasibilă, îmi spune că Guvernul a mai dat o palmă la un... Nu, nu e bine. Reiau: Guvernul a mai dat o palmă corupților cu
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
ajuns, am dormit o noapte acolo, a doua zi am vizitat o expoziție a eschimoșilor; el a plecat la Universitate, a luat masa cu cineva și ne-am întors la ambasadă unde eram singuri (toți plecaseră în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
masa cu cineva și ne-am întors la ambasadă unde eram singuri (toți plecaseră în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte și... gata. Așa a murit. Acolo n-ai voie să păstrezi persoana
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
din București și din țară, această piață s-a transformat peste noapte într-un perimetru al jertfei și al speranței. Aici, un regim alimentat din teroare și din crimă și-a demonstrat încă o dată vocația, și tot aici a fost așezată borna ce arăta Km. 0 într-o posibilă topografie morală. Dar concomitent cu derularea evenimentelor care au schimbat fața și istoria României, Piața Universității s-a transformat ea însăși într-un spațiu artistic, într-o scenă uriașă prin care s-
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
mult, trebuie observat că formele care populează piața prelungesc și conservă, prin natura și prin expresia lor, funcția dublă a acestui loc: aceea de eșafod și de spațiu al eliberării. Alături de aceste expresii brute, de aceste manifestări spontane, s-a așezat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, realizate de studenți sau de artiști consacrați, au reverberat, într-un comentariu profesionist, spiritul și mesajul Pieței Universității. Ele
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
citesc, și nu-i vorba numai de literatură. Ce greoi, ce încâlciți sunt, ce bolboroseală pe dumnealor când vin să explice, să transmită ceva. Nu impozite pe cutare mărfuri sau acțiuni, câteodată exagerate, ci biruri grele ar trebui să se așeze pe atentatele la corectitudinea limbii, pe prestațiile agramate, jalnice, ale inșilor primitivi și votați de o țară întreagă. Luni, 16 mai 1994 se va ține discret Adunarea scriitorimii noastre. Guvernului, luat cu altele, puțin îi pasă. În șaișpe al lui
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
mai fi victimele inerției. În acest context, merită menționată în mod special insula Manuel Pelmuș, relevantă pentru ceea ce am spus. Aceste insule independente nu pot, însă, să construiască infrastructura pentru întreg, nu pot să înlocuiască o strategie culturală, care să așeze lucrurile pe un drum firesc. Încercăm de peste zece ani să facem ceva, am fost extrem de activi și inventivi, n-am stat cu mîna întinsă la mila guvernanților și a statului, a acestui corp debil, livid, pălit de inconștiență și plin
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care latră. Sămânța tropăie în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului își clocește temeliile. Fum perpetuu - ard hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
Pe criticul prost îl recunoști numaidecît după felul complicat în care se exprimă despre cele mai simple lucruri. Critic bun este acela care, dimpotrivă, știe să spună simplu cele mai complicate lucruri. Simplitatea nu e în toate cazurile înnăscută. Aș așeza-o mai degrabă printre însușirile critice care se dobîndesc prin experiență. Dacă nu posezi de la început claritate și spirit de precizie, e mai bine să nu te apuci de critică. Simplitatea nu este însă, ea, un atribut al tinereții în
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat lui Nadeau lipsa de stil. Nadeau recunoaște „Sunt obișnuit să scriu: sute, mii de articole, cîteva opere întîmplătoare. Aici e buba: sînt jurnalist, nu scriitor cu adevărat." Cititorul
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
în disperare, iar blonda sulimenită îmi făcea viața imposibilă. Și dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne în seara asta?", mă întrebam insistent. M-am așezat la marginea paraginii năpădite de bălării și mi-am scos cravata ca și cum ar fi fost o liană încolăcită strîns. "O arunc sau o păstrez, în caz că mă răzgîndesc?" Am păstrat-o, în buzunar. Cu priviri piezișe treceau oameni cu pantaloni largi
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]