61,669 matches
-
singurătate. Mâncăm liniștiți. La radio cântă ceva frumos. După masă, el spală vasele, eu îi pregătesc „porția de alimente” pentru prima săptămână. “Sărut mâna, Doamnă!” zice și-mi sărută mâna, ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Închid ușa și mă așez...la o cafeluță (ăsta e un răsfăț pe care nu-l împart cu nimeni!) Cum mai arată azi: “Prânzul în familie” ? “Duminica în familie“? “O familie”? Habar n-am! Am făcut o cafea ...excelentă, asta-i sigur! Timișoara, 20.11
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
ÎNVĂȚAT NICHITA CUM SĂ MOR! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" Nichita Stănescu M-a învățat Nichita cum să mor: Să mă așez cu palma pe pământ, Să-L simt în ea pe Dumnezeul sfânt Și sub genunchi, smerenia, covor. Nu te învață nimeni a muri! 'n galopul vremii și de la părinți Deprinzi doar mamă, țară și să simți Cum să te rupi
M-A ÎNVĂŢAT NICHITA CUM SĂ MOR! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451544679.html [Corola-blog/BlogPost/375029_a_376358]
-
partenerului său smerit și cu bun simț, bine educat de părinți, cum a fost și el. Un șuvoi întreg de sentimente nedefinite mi-au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie spre a-i strica liniștea ancestrală. Prin ea, pentru că am trăit-o, îmi pot permite a măsura cu exactitate distanța ce mă separă
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
autobuzul sau cu o ocazie... Tata dormea! Sau... mai știi? Poate că o fi mai deschis câte un ochi, din când în când, dar ne-a lăsat în pace, căci Gelu, de cum a intrat în compartimentul nostru și s-a așezat pe scaun, chiar față-n față cu el, i-a inspirat multă corectitudine și bun simț, o creștere părintească și o educație, care refletau mult mai mult decât „cei șapte ani de-acasă”. Și, după ce am revenit eu din călătorie
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
cu aer condiționat, acces la internet, silențios, curat și viteză de deplasare foarte mare. Comparabilă doar cu a avioanelor. Mai precis cu a avionului lui Blériot pentru că infrastructura nu este la fel de modernă. În fine! Nu sunt deloc grăbit așa că mă așez comod în scaunul ergonomic, comand o cafea pe care un steward în uniformă mi-o aduce imediat și mă cufund în lectura unei cărți atât de tâmpite încât este socotită genială. Cel puțin așa cred eu despre Ulise a lui
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
Puțini înțeleg asta, iar de restul nu ne pasă! Dar cum stăteam eu, așaaa, legănat de tren dar și de vise aurite, simt că mă privește cineva. Deschid ochii și văd cu multă uimire că pe scaunul din fața mea se așezase un om care mă privea stăruitor iar pe față avea un fel de plictis asociat cu un zâmbet cam trist. Îmbrăcat cu haine curate dar care prinseseră și vremuri mai bune, destul de în vârstă, nu tocmai înfloritor și foarte nesimțit
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
veioza și a luat cartea de poezii în mână. A deschis-o la întâmplare. Așa a dat de poezia „Amintire” Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându-le tăcuți Pe frunțile îngerilor Și sărutâdu-le aura Iar ei, în taină, Ne-au dăruit binecuvâtarea... Am plecat înlănțuiți Pe cărări de flori Sorbind nectar din cupele lor Și jurându-ne veșnicia iubirii Trăind în credință, mereu alături Sub arc
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
la ceva special. - Nu-i nimic, dragule. Tot ce faci tu, faci cu dragoste și din dragoste. Ce m-aș face acum fără tine? și-l sărută afectuos luându-l de după gât, apoi i se cuibări în brațe, așa cum stătea așezat pe scăunelul cu trei picioare făcut de tatăl ei. - Ar trebui să discutăm și acest lucru. Vacanța se va sfârși oricât de lungă ni s-ar părea când încheiem anul școlar. Trebuie să mă întorc la Galați, în curând se
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
ocupă cu politica, nu numai șefii tăi care te cunosc și îți apreciază munca. - Da, nu întotdeauna cel ce merită este avansat. Se mai ține cont și de criteriile politice și cum tu nu ești nici utecist... - Hai să ne așezăm la masă și la culcare. Mîine te scoli odată cu mine dacă dorești să nășești un vițel. Te-ai hotărât ce nume îi vei pune? - Mă voi orienta la fața locului. Ce-mi va trece prin cap atunci când îl voi alege
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
pentru slujirea ortodoxă în cadrul Mănăstirii Surpatele din județul Vâlcea, până în 1940 și de aici transferat la biserica parohiei Domnița Bălașa (Zidurile) din comuna Crovu, azi Odobești al cărei ctitor a fost. Misiunea și atitudinea sa propăvăduitoare și unificatoare s-a așezat ca o piatră de temelie a demnității Neamului și ca un stâlp de nădejde al slujirii mesianice. După prima încercare de arestare în 1948, eșuată, este rearestat în 16 Decembrie 1958, și închis în beciurile Securității din Calea Rahovei. Grație regimului
MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI AI SFÂNTULUI NUME DUMITRU-DEMETRUS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1414679415.html [Corola-blog/BlogPost/380971_a_382300]
-
Suntem împreună și sunt fericită! După încă două fraze, Alinei deja parcă i se învârtea tavanul deasupra capului. Eugen a rugat-o să nu mai bea, dar să mănânce ceva. Drept răspuns, ea s-a ridicat de pe scaun, s-a așezat pe genunchii lui, l-a înlănțuit cu brațele și l-a sărutat cum credea ea că este mai dulce. Eugen i-a răspuns cu plăcere și, ridicând-o elegant, a început să o conducă ușor, în ritmul unui dans lent
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
piruete nostime a simțit că se învârte încăperea cu ea și s-a lăsat moale în brațele lui. Eugen a înțeles imediat ce se întâmplă. A luat-o în brațe ca pe un copil și a dus-o în dormitor. A așezat-o cu multă grijă pe pat. Prinzându-l de mână, ea l-a rugat în șoaptă să-i pună și perna, să scoată o pătură subțire și să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandrețe
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
pe care stăteam era ocrotită de un castan rămuros din care începuseră demult să pice ghiulele. Chiar ne-amuzaserăm când una ma pocnise drept în creștet. Ne amintirăm așa cum strângeam castane toamna fie pentru școală, fie pentru casă. Mama le așeza printre hainele depozitate ca să fugărească moliile. Apoi, Arthur se oferi să ne cumpere câte-o înghețată. Ne lăsase pe bancă, puțin după ora 18. Crepusculul de seară venise și plecase. Se-nnoptase bine, când constataserăm că n-avem pe cine
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VASILICA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vasilica stătea așezată pe bordura de piatră a gardului din apropierea terasei, trăgând în piept fumul care se înălța de pe grătarul încins. Îi putea vedea pe cei câțiva clienți cum învârteau micii prin muștarul auriu, lăbărțat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă și se așeză la masa lui, Vasilica tresări. Nu o putea suferi pe femeia aceea. - Nebuno, îi strigase asistenta cu câțiva ani în urmă, când venise să-i vaccineze copila, nenorocești băiatul! Vasilica se săturase să se tot scoale noaptea udă și să
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
sursă de venit decât alocația. Bătrâna o certa zilnic, copiilor le era veșnic foame, iar ea nu găsea nimic de lucru, pentru că pur și simplu nu știa să facă nimic... aproape nimic. Privi din nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
în când vioară de mâna-ți părul ud mi-l mângâia și îmi doream să te opresc din drumul ce-n ierburi, șerpuia spre-altundeva... Doar răsuflarea-ți caldă (sau parfumul) voiam s-o tatuez pe viața mea... Târziu te-ai așezat să mă mângâi... În sufletu-mi eu îți fac loc... Rămâi? Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Pentru tine / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aura Popa : Toate
PENTRU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/aura_popa_1455385836.html [Corola-blog/BlogPost/342620_a_343949]
-
cântărețul nu s-ar deosebi de piatră. În piatră e tăcerea pietrei, pe când în cântec e vocea umană și sufletul. De unde răzbate la dumneavoastră darul acesta al cântecului, care este talentul și dragostea? Am moștenit glasul de la mama. Unde e așezată de destin cumpăna drumurilor de viață și de cântec, în ce vă privește? Pe când aveam paisprezece ani am plecat la București, unde m-am perfecționat pe plan muzical. Am urmat Școala Populară de Artă, în 1982, pe care am absolvit
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404506876.html [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
natura .Sunt singur deocamdată,dar fericirea nu durează mult. Ușa se deschide, făcându-i loc unei femei un pic grăsuțe, îmbrăcată cu o rochie vaporoasă, fără mâneci. In spatele ei,un copilaș blonduț trântește plictisit o minge albastră, de podea. - Așează-te la geam și n-o mai bubui, că-mi spargi timpanele ! tună femeia ,ocupând la rândul ei un loc ,lângă băiat. Nu e exagerat de durdulie ,dar fața îmi aduce fără să vreau aminte, de un banc. Un cerșetor
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
Împing ușor femeia ce rămăsese mută de uimire că „mototolul” ei a prins curaj neașteptat și îmi fac loc între cei doi ca să măresc distanța dintre ei. Mai fac și ceva pași pe coridor, convins fiind că oamenii s-au așezat la locurile lor.Bătaia n-a început încă,dar au dat drumul la robinetul gurii pe care ies numai înjurături.Acum se-aude și femeia care e foarte vulgară pentru o doamnă cu pretenții. Chiar și-ăla micu' are ceva
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a sinelui, nu mai este o realitate exterioară și o îndeamnă să-și reprofileze universul interior. Eul poetic recunoaște indirect faptul că originea tristeții se află în propriile gânduri. Așa cum subliniază și titlul volumului, viața
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
fără mâna stângă într-un decor schițând interiorul unei capele ortodoxe pe un mic vas de croazieră. Printr-un hublou se vede oceanul nesfârșit. Dreptaciul îngenunchiază, se închină cu mâna pe care o are la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea dreaptă. În surdină se aude un cântec bisericesc, împletindu-se cu vuietul valurilor. Se roagă.) Dreptaciul: - Îți mulțumesc Doamne că mi-ai lăsat mâna dreaptă. Să pot a mă închina în fața icoanelor tale. Se închină). Bun ai fost
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
ce vor trece din generație în generație, fiindcă acestea sunt litere moarte, pe care le-am vrăjit și le-am înviat cu viața mea. (Se ridică. Se îndreaptă către locul unde se aprind lumânări. Scoate câteva monede din buzunar, le așează pe masă și ia o lumânare, pe care o aprinde în lumânar, nchinându-se de trei ori. Apoi se îndreaptă către aceeași icoană, în fața căreia îngenunche, rugându-se cu palmele unite în fața pieptului.) - Doamne am aprins o lumânare să-mi luminez
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
primim răsplată egală. Vorba aceea... ori toți să munciți, ori eu să primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. Când voi ajunge acolo... cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conducător... Ia un scaun, îl pune în mijlocul scenei.Se așează pe el și imită ceea ce ar trebui să facă ca activist. Gesticulează.) - Stimați tovarăși, partidul ne învață că munca înnobilează omul. De aceea vă îndemn să munciți... Sus munca, tovarăși! (Către public) - Să nu ajung eu la ea. Tovarăși, munca
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]