18,258 matches
-
mai confortabil, mai rapid, avînd aproape același preț, mai ales dacă indici ziua întoarcerii, înscrisă pe bilet... Cu Ogarul cenușiu însă, ai prilejul să vezi coasta funestă a Pacificului a cărei falie celebră poate oricînd să producă surparea catastrofală înghițind așezările atît de dese și de dezvoltate în această parte a continentului nord-american hărăzită celor mai puternice zdruncinări ale scoarței terestre. Ce este vrednic de remarcat, e că în ciuda atîtor cutremure devastatoare, totul aici se reia îndată de la început construindu-se
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
de la o variantă la alta, diferit: fie încălcarea moșiei (deși Toma priponise calul cu grijă ca să nu producă stricăciuni semănăturilor), fie erotică, fie din motive religioase. Iordan Datcu relevă câteva momente încorporând o încărcătură poetică mai deosebită, ca, de pildă, așezarea mesei de către erou, unde nu are drept parteneri decât calul și codrul. Motivul "închinării" se regăsește în basm și îl va prelua și Eminescu în Mușatin și codrul. Valoarea lui artistică, ne atrage atenția autorul, a fost remarcată încă de
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de efemer putrescent. Astfel percepută, așezarea denumită "Stațiunea" trădează o formă de gulaș, în coaja căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
german, la Leipzig, Felix Mendelssohn Bartholdy - cel care descoperă în colbul vremii, cel care dirijează "Pasiunile după Matei" redate, de atunci, circuitului vieții de concert - și până în zilele noastre când idei muzicale bachiene penetrează însuși fenomenul pop-art, iată drumul, iată așezarea în actualitatea fiecărei epoci, așezare pe care Bach o operează vis-à-vis de fiecare dintre noi. Este o așezare, este o dimensionare pe care, în egală măsură, am creat-o noi, noi cei de astăzi, noi cei de acum o sută
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Bartholdy - cel care descoperă în colbul vremii, cel care dirijează "Pasiunile după Matei" redate, de atunci, circuitului vieții de concert - și până în zilele noastre când idei muzicale bachiene penetrează însuși fenomenul pop-art, iată drumul, iată așezarea în actualitatea fiecărei epoci, așezare pe care Bach o operează vis-à-vis de fiecare dintre noi. Este o așezare, este o dimensionare pe care, în egală măsură, am creat-o noi, noi cei de astăzi, noi cei de acum o sută, două sau trei sute de ani
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
redate, de atunci, circuitului vieții de concert - și până în zilele noastre când idei muzicale bachiene penetrează însuși fenomenul pop-art, iată drumul, iată așezarea în actualitatea fiecărei epoci, așezare pe care Bach o operează vis-à-vis de fiecare dintre noi. Este o așezare, este o dimensionare pe care, în egală măsură, am creat-o noi, noi cei de astăzi, noi cei de acum o sută, două sau trei sute de ani. Fiecare în felul său, fiecare după nevoile sale, observând aspectele utilitare, cele de
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Europa - încă în urmă cu câteva decenii. Dacă eu și colegii mei aflasem atât de ușor secretul "studenților" palestinieni din România lui Ceaușescu, îmi imaginez că Occidentul era perfect informat despre ceea ce se petrecea în pitoresca zonă carpatică, departe de așezările omenești. Și mi-am mai adus aminte, ascultând declarațiile unui american din Florida, gazda a doi dintre piloții arabi care-au condus avioanele răpite în clădirile gemene din Manhattan, de ceva care mă frapase în comportamentul palentinianului "nostru": perfecta bonomie
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
resuscitare postmodernă a istoriei literare. Cartea se termină cu o promisiune: După cum rămîne de demonstrat într-o istorie postmodernă a literaturii române". Nu avem de-a face cu o contradicție, ci, se pare, cu un contrapunct. I.B. Lefter dorește o așezare a comentariului postmodern într-o istorie. După mine deja această Recapitulare a modernității este o istorie extrem de valabilă, un punct final, nu un început. Singurul lucru care i-ar lipsi ar fi prăfuita exhaustivitate. Aspiră I.B. Lefter la așa ceva? I.B.
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
de înaintate reforme politice și sociale la care de atîta vreme tînjim. Cine se gîndește măcar în spirit să oprească din mersul ei roata cea grea a istoriei riscă să fie strivit. Iar național-țărănismul are un prea important rol în așezarea României de mîine, ca fantomele lumii vechi, sloganurile răsuflate ale propagandei legionare sau hitleriste să-l împiedice de a forma axa vieții noastre publice". Era, deocamdată, perioada de romantică încredere în viitor și în colaborarea cu PCR. Mai tîrziu, nu
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
nici, cum a mărturisit într-o scrisoare din 1937 către Mircea Eliade, vocație militantă nu avea. De aceea, cred, că s-a și autoexilat. Să notez, înainte de a comenta această carte din 1937, că ea prezintă evidente afinități, prin modalitatea așezării în pagină a ideilor, cu viitoarele sale lucrări (prima în 1949, Tratat de descompunere) care i-au adus celebritatea în Franța și, apoi, în lumea întreagă. Cartea se compune din succinte eseuri pe aceeași temă (mai precis variațiuni pe aceeași
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
stilistică"); spre arabescurile unui Gib Mihăescu; ordonarea simbolică a narațiunii din Delirul lui Marin Preda; reinterpretarea ultimului roman al lui Ivasiuc, Apa, din perspectiva unei omogenități complete a romanelor lui ș.a.m.d. Proza nouă, postmodernă, este anticipată, și în așezarea cronologică a autorilor, de analizele consacrate tîrgoviștenilor și de prezentări generale (mai ales privind felul în care se articulează romanul autorilor optzeciști). Astfel privită, evoluția romanului integrează natural fragmentarismul sau tehnica filmului de la sfîrșitul secolului și dilatarea operată de modelul
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
Cred că acest tip de cedare a funcționat în alegerea spectacolelor. Deoarece numărul montărilor care mențin dezbaterile și polemicile în jurul valorii teatrale este mic în ultima vreme și formează o minoritate, majoritatea este constituită de cealaltă categorie, mai sus amintită. Așezarea lor de-o parte și de alta a balanței va determina înclinarea evidentă în favoarea celor multe și nu tocmai incitante. Și mai este ceva. Schimbarea puterii politice, ori de cîte ori se petrece în România, înseamnă anularea a tot ceea ce
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
al jazzului. În urmă cu peste trei decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu răbdare, cu cuviință, cu conștiința așezării unei importante fapte de cultură. Cântul său era clar, dispunea de limpiditatea unei gândiri muzicale atent rostuite, o gândire inspirată de o viziune poetică pe care te lăsa să o intuiești, pe care te invita să o cauți, să o
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
fost subiectul a numeroase studii extrem de reușite. Haide, bre! e tot o carte despre aromâni, dar ea nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a scris pînă acum despre aceștia. Cititorul poate descoperi aici date și cifre, o înșiruire a așezărilor locuite de vlahii sud-dunăreni, trimiteri - e drept, ceva cam neoficiale - la scrieri asupra aromânilor, dar Haide, bre! nu e o monografie. Irina Nicolau, autoarea, mărturisește că a visat o carte care să semene cu aromânii - "Gîndită după chipul și asemănarea
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
bine, era, totuși, capitală de județ, cu pretențiile ei, nu? Stînd însă în conul de umbră al unui Botoșani, oricum mai arătos, de altă anvergură, care apoi, în administrare comunistă, l-a și surclasat. Să nu uităm însă că niște așezări de acest tip, poate chiar și mai mici, s-au salvat din anonimat prin mari nume ale locului. Dorohoiul e marcat de figura unui Enescu; în marea lui vogă, în drum spre Livenii natali, concerta curent în oraș. Apoi, un
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
trebuie studiat dacă voim să înțelegem procesul devenirii noastre. Dacă recitim - cum am făcut eu cu, mărturisesc, delectare profesională - opera critică a lui Maiorescu avem a constata, instantaneu, cît de actuală e ea, de fapt. E, cred, valabil și azi așezarea criteriului estetic în evaluarea literaturii. Or, Maiorescu este cel dintîi care a așezat acest criteriu la fundamentele actului valorizator. Desigur, nu mai stă în picioare a sa diferențiere între condiția materială și ideală a poeziei, valabilă la începuturile secolului al
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Manga Parbat! Să tîinjești tot timpul după ceva ce nu ești. Mai în tinerețe îi ziceam "trînjeală". Nu se mai folosește vorba "a trînji". Ești un regizor minuțios, un artist căruia îi place ordinea. Structural, însă, ai manifestări care sparg așezarea prestabilită, ai tendințe anarhice. Sînt un anarhist pur. Aș fi vrut să mă nasc în perioada de glorie a anarhismului. Cred în valorile de corecție pe care le poate aplica anarhismul unui sistem chiar și democratic, cum e acum. Și
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
nu m-au condus spre un masochism artistic, departe de mine gîndul acesta, ci m-au făcut să mă apăr de trufie, lucru de care mă tem. Cred în ordinea lucrurilor, cred în energiile care îți vin dintr-o anumită așezare a astrelor, în semne... Acum cîțiva ani ne-am întîlnit la Paris și am petrecut un timp împreună. Am vrut atunci să te atrag spre tipul de turism muzeistic, să mergem să vedem impresioniștii, casa lui Picasso. N-am reușit
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
anatomie, creează dimensiunea expresivă a expoziției, mai mult sau mai puțin gratuită sub raportul impactului; partea documentară, fotografia antropologică și desenul profesional, creează dimensiunea științifică și practică a evenimentului, în timp ce radiografierea eliptică a umanului, scrutarea lui în cheie spectrală și așezarea lecturii într-o perspectivă în care clinicul își cere și el dreptul său la efigie și la atemporalitate, construiesc, discret, dimensiunea metafizică a expoziției și pun totul în acea lumină palidă în care infernul se estetizează și spaima eschatologică capătă
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
naturii și, pe de altă parte, cel muzeografic propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură și apoi supraveghează totul din umbră, cel care face arheologia și determină stratificarea creației și care, finalmente, poartă întreaga responsabilitate pentru așezarea concretă a obiectului în spațiu. Acestă armonizare subtilă, aproape muzicală, a naturii lucrărilor, a caracterului acestora identificat prin recursul la morfologie sau prin determinarea pulsului interior, cu manipularea muzeografică și cu punerea în valoare prin strategii minimale, dar monumentale ca
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
a susține împreună cu cronicarul că "de la Râm ne tragem", a afirma fără reticențe dezvoltarea culturii române primind importante influențe, ceea ce este un fapt absolut normal, căci o cultură nu evoluează decât printr-un permanent dialog cu alte culturi, are semnificația așezării noastre pe coordonata integrării în universul european căruia îi aparținem prin vocație profundă și tradiție istorică. Expresia politică a primeia este totalitarismul, al celei de a doua, democrația. Astfel dezbaterea este departe de a fi academică. Ea privește, în fond
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
se explică în parte prin ipoteza că povestirile, în acest caz, îl recomandă cel mai bine pe scriitor, pe dotatul povestitor Ioan Neșu. Ce nu pregetă să scrie despre universul rural românesc cartografiat într-un sud de sate și mici așezări urbane de Bărăgan, lunci, ape și păduri, epicentrul povestirilor fiind sufletul scindat al locuitorilor, cu bucuriile și "suferințele înăbușite", cu resemnarea, violența și iubirile lor pătimașe. Din cele " Doar câteva cuvinte..." ale lui C. Vremuleț aflăm că ar fi vorba
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
îngăduința cititorilor ca studiul introductiv să apară mai tîrziu. (N-a mai apărut.) Negreșit, e o ediție elaborată cu trudă, cu destule texte inedite și 64 de texte de proză politică. Arbitrară și hilară efectiv e clasificarea poeziei și ordinea așezării ei în sumar. Dl Pericle Martinescu are dreptate: "Alcătuită în felul acesta foarte personal, unde arbitrariul capătă forme hipertrofice, ediția Cuza - notabilă la vremea ei pentru contribuțiile filologice de la rubrica "Însemnări literare", constituie azi mai mult o piesă de muzeu
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în stil, nici în vederi, firește că rațiunile așezării lor în linie, în lipsa "punților"de comentariu, ne mai și scapă dar, spune, lămuritor, Argumentul (mult mai "în clar" decît cel al primei ediții...), ceea ce-i poate ține împreună este opțiunea lor (care este și a lui Mircea Martin...) pentru
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă că România se compune din dealuri și văi". Cele mai scumpe îi sunt lui Dan Botta ideile sale despre thracism, pe care le-ar fi descoperit "nu prin intermediul străinilor", ci cu sprijinul
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]