3,543 matches
-
conducerea convoiului... Era o zi de toamnă din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale lui Pâcu era cea de seară, la întoarcerea de la târg sau la dus spre târg, când drumul era greu și nu reușeau să-l străbată într-o singură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cap și apoi că am rămas prieteni...Și unde mai pui că am rămas uniți ca o familie. Costache și Măriuța sunt ca neamurile noastre. Ne așteaptă de la drum cu mâncărică bună, așternut curat și înainte de toate cu o vorbă așezată. Dar cine ne mai aștepta, Pâcule, dacă ție nu-ți veneau mințile-n cap? Păi cine să ne mai aștepte? Nu ne mai aștepta nimeni. Eram ca orice străin care intră să bea un deț de rachiu și pleacă... Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
omăt. Pavele! Sări din sanie, adună un bulgăre de omăt curat și adu-l la mine! În scurtă vreme, Puicuță s-a întors cu un pumn de zăpadă. Cotman l-a luat și a rupt o bucățică, pe care a așezato pe buzele sfarogite ale lui Hliboceanu. A repetat mereu gestul, privind cum zăpada se topea, ca și cum ar fi pus-o pe plită... Când a socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lungă călătoria noastră pe șoseaua ocolitoare; Între timp, cei care se plictisesc ușor poate că au renunțat la lectură, găsindu-și alte Îndeletniciri În afara prezentului volum, unii or fi plecat la bucătărie să mănânce, alții or fi ațipit cu cartea așezată ca un cort peste pomeți, Întru aflarea unei odihnitoare umbre, așa că acum, mai puțini, ne simțim poate și mai solidari Între noi, Înțelegând astfel ceva mai bine ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj al unui mall
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dintre noi doi, Édouard a fost cel tare. A Înțeles ce-o să urmeze, că medicina o să ne dăruiască doar bătrânețe fără tinerețe, și a plecat. A avut dreptate. În cele din urmă, am fi ajuns să trăim ca două statui așezate una lângă cealaltă În parc. Nu simți ce ni se-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
McDonald’s lansează chifteaua cu moț numită Titburger. Sloganul noului produs: „Mănânci ca la mama acasă“. Un pictorial cu Țâța apare În Hustler. În poza de pe copertă, insula se vede cu mamelonul căzut cochet pe un versant, ca o pălărioară așezată neglijent, și determină o modă. Cum, grație noului program de asigurări sociale, fiecare femeie poate beneficia de implanturi gratuite, reprezentantele sexului frumos Încep să abordeze un stil pectoral dezordonat, o Întoarcere involuntară la moda vintage, cu look asimetric. Pastila efervescentă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mea la V.M.! O altă situație legată de cai dar și de subunitatea de Pr. A. Ch., care în lucrările de mobilizare avea destinat un cal pentru transportul rezervei de materiale pentru 30 de zile de război. Am socotit, cântărit, așezat gospodărește materialele în cele două samare pe care le căra micuțul, dar puternicul huțul. Am constatat cu surprindere că până la mine nu se făcuse un bilanț între trei factori și anume: cal, greutatea lui și greutatea materialelor de transportat. Există
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
sau, mai bine zis, pentru forma cu un echilibru dobîndit, Darie Dup se exersează într-un expresionism temperat, cu o puternică dimensiune morală. Departe de a fi o mistică sau măcar un elogiu, antropocentrismul lui, marcat deseori de consecințele mutilării, așezat alteori într-o ciudată asociere cu zoologicul, este mai curînd semnul unei revolte și actul unei puneri între paranteze. Și în pofida faptului că prezența sa publică nu este una ofensivă și sistematică, Darie Dup rămîne unul dintre cei mai înzestrați
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
în partea cealaltă. Dintr-o clipită îmi dau seama că mă aflu într-un parc de tancuri. Sărisem chiar în dosul punctului de întreținere tehnică și reparații. Trecînd prin dreptul geamurilor hambarului observ înăuntru un amfibiu făcut bucăți, cu turela așezată deoparte, plăcile blindate frontale scoase și ele, încît puteai să vezi fără nici o problemă înăuntru în camera de conducere, din care se ițeau mulțimea de pedale, manete și robineți. N-ai timp să mai zăbovești pentru că trebuie să te orientezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse o mână sănătoasă, acoperit cu păr negru, cârlionțat, În timp ce Gielke se mulțumi să dea din cap discret, amestecând În ceașcă cu degete ceremonioase. Odată așezați, Froehlich ne turnă niște cafea, Karp refuzându-l cu un gest politicos. Apoi o Întrebă pe Dora dacă eram „parteneri“, „cum le place americanilor“ să spună. Răbdător, Își rumegă mustața (cu niște sunete abia perceptibile, alunecoase, de insectă). Mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în vecii vecilor, cu excepția vârstei - 29. Iată o fantezie de-a Maimuței, datând din anii de liceu de la Moundsville. O fantezie în care se complăcea în timp ce alții învățau să citească și să scrie: În jurul unei mese uriașe de ședințe sunt așezați regulamentar toți băieții din Virginia de Vest care candidează la West Point. Sub masă, în pielea goală, se târăște în patru labe nătânga noastră adolescentă analfabetă, Mary Jane Reed. Un colonel de la West Point, cu un baston de ofițer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu o gratitudine care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pericol, ci el. Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce-am făcut îl asigură Mihai. Vin și eu la autogară. Tot o femeie? Două. Ooo! Două geamantane precizează Mihai. Marie, gata geamantanele? întreabă bătrînul Vlădeanu, oprind căruța la colțul casei. Bătrîna mai inspectează o dată cu privirea cele două geamantane mari, așezate deschise pe cîte două scaune fiecare. Într-unul stau rînduite pachete cu carne proaspătă din porcul tăiat ieri, iar în celălalt, alături de cele două canistre din plastic a cîte 10 litri și încă două, de cîte 3 litri, stă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii, care, așezați călări pe cîte o geantă, se preocupă intens de cățelușă. Papa! strigă ei pe rînd, întinzîndu-i mîinile pline de carne, îndemnînd-o să mănînce. Vlad, Dan! le strigă tatăl, plecîndu-se spre ei. Aam! răspunde unul, arătînd cățelușa. Am papa precizează celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va trage, trebuie să cadă ceaunul agățat, justificînd astfel replica: "Ia-l și pune de mămăligă". Tu spune unui actor să-ți intri în ritm și, luînd-o la modul serios... Gata, coane! se ridică actorul, să reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar vrea să măture fire invizibile de praf de pe birou nu știam pînă azi că Vlădeanu de la noi e consătean cu Theo. Indiferentă, așezată comod într-unul din fotoliile din fața biroului, femeia continuă să-și facă de lucru cu hîrtiile aduse la semnat. Ce mai face Iftimie? schimbă vorba directorul. Mmm, bine. Cam răcit; toată ziua pe șantiere, că nu-s gata blocurile... Răcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alt registru, și la soarta eroului, de fapt la momentul de final al piesei, hai să-i zicem al spectacolului. "Ăștia discută despre piesa mea?!" îl taie pe Mihai un gînd plin de neliniște. Păreți neliniștit, tovarășe Vlădeanu, rîde vicepreședintele, așezat mai într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește sala, iar Mihai are impresia că obrajii îi vor lua foc. Nu voi repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei curse maritale fără destinație precisă: „Te deranjează dacă urc la bord în seara asta?“ sau „Ce-ai zice de o abordare în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își începuse relatarea și mă simțeam deja mai bine. Eu eram înalt, iar el era scund. Iar acum, privindu-l de sus, observasem că avea și un început de chelie. Faptul că mă ridicasem tulburase atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sticlă, biluțe colorate se aruncau în neantul electronic. Fusese singura masă pe care o putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la mese, cu privirile pierdute undeva în largul mării, cu ochii goi ațintiți prin panourile mari de sticlă. Și Bull, și Alan se simțeau nelalocul lor fără etichetele cu nume prinse în piept. Ambii beau câte un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul acelora pe care Rowe le văzuse la serbarea din parc. În salonaș se aflau vreo șase persoane, iar una dintre ele - un bărbat Înalt și spătos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ciment și oțel de construcție, în acel peisaj complex semnalizat de indicatoare stradale și drumuri de racord, de simboluri ale poziției sociale și bunuri de consum, Vaughan circula în mașina sa ca un mesager, cu cotul plin de cicatrice așezat pe rama cromată a geamului, parcurgând autostrăzile într-un vis de violență și sexualitate în spatele unui parbriz nespălat. Renunțând să-l mai caut, am plecat spre studiourile din Shepperton. Intrarea era blocată de un uriaș camion de depanare. Șoferul striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]