6,958 matches
-
sau să se fi încumetat să-i trimită blocul de granit enorm, pe care un "tipograf" al timpului să fi săpat cu migală: "Cutare, te iubesc, eu, Axion", - ori te ador, mă rog, depinde... În orice caz, ideea de a așterne în materia informă poveștile, basmele, întîmplările, accidentele, tragice de obicei, ale existenței, părea pe atunci anevoie de conceput, ca descoperirea telegrafului. De altfel, efortul minții omenești de a străbate drumul de la vorbirea simplă a autorului pînă la înregistrarea ei grafică
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
și senzualitate. Omul era un mare amator de aventuri galante, avînd la activ, se zicea, sinuciderea cîtorva dintre iubitele sale. Propensiunea mondenă l-a dus probabil la o neglijare a creației literare, risipită și puțin semnificativă pînă la paginile memorialistice, așternute la bătrînețe, care par a răscumpăra atenția redusă arătată pînă atunci operei proprii, concurată de slujirea creației altora. Înaintea "trăirismului", al cărui precursor, fie și modest, a fost, C. Beldie dă frîu liber fluxului vitalist al ființei sale predipuse la
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
figuri. Nu vedea, oare, Personajul lui Cervantes peste tot în lume, partea idealistă a existenței? Prinți și prințese, în loc de hangii ori hangițe?... De ce să nu fi luat în ziua aceea gunoaiele drept orhideele pe care cetatea Madridului le-ar fi așternut în calea glorioasă a Nobilului Hidalgo?... Parcă îl aud pe Sancho Pança observînd cu bunul său simț, în timp ce-și grăbește asinul lovindu-l cu amîndouă călcîiele: - Stăpîne, da' nu e flori, e gunoaie, murdărie, stăpîne, pă ochii mei
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
între oameni, așa cum singur se amendează, devine decis, gata a da în vileag destule lucruri inacceptabile și a le judeca în consecință. Abulicul se defulează astfel în planul unor observații de-a dreptul primejdioase în era opresiunii comuniste, cînd erau așternute pe hîrtie (cazul Gheorghe Ursu e relevant). Nici o urmă de conformism, nici o notă de teamă în aprecierile "pe viu" ale poetului redactor, care se delimitează tranșant de mascarada ideologică, obligațiile sale de serviciu fiind denunțate ca o penibilă corvoadă: "40
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Corcodel”, „Căcâcea”, „Băiatul Popii” și atâția alții rebotezați de Șefu nu mai puteau răspunde la apel. Dop, și cred că și Tică Perovici au propus că ar fi bine ca cineva dintre noi care are mai mult timp liber să aștearnă pe hârtie anii petrecuți în liceu și să descrie Râmnicul Vâlcea așa cum arăta înainte de a fi desfigurat de o urbanizare inumană. Și dacă individul va avea și talent cu atât mai bine.! În ceeace privește talentul slabă speranță, căci dacă
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
Elena Bortă Înainte de a așterne cîteva rînduri despre rigurosul volum dedicat operei științifice a lui Mircea Eliade, Reconstructing Eliade: Making Sense of Religion 1), citesc, cu întîrziere în "The Journal of Religion" (University of Chicago Press, nr. 1/1998) o recenzie semnată de G.L. Ebersole
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
de ce ideile ceva mai libere ale scriitorilor și filosofilor ar fi trebuit cunoscute și controlate, nu e tot așa de limpede de ce interesau amantele sau cîștigurile unui Diderot ori Montesquieu sau la ce ar fi folosit portrete de felul celor așternute pe hîrtie de către inspector. în mod evident, Joseph d'Hémery are talent, adică spirit de observație și condei. Unele portrete sînt remarcabile literar. Iar narațiunile din partea de histoire, savuroase. Cum inspectorul nu e nici ideolog, nici moralist, fabulele sale nu
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
în când iese fiica sa Maria-Katharina, de unde ea, privind valurile care se sparg de faleză, realizează dintr-odată că "și-ar dori să disocieze aparența de realitate". Laptop-ul deschis pe o măsuță înaintea autorului restabilește seriozitatea unei atari întreprinderi. Așternute pe hârtie, cuvintele sale pornesc apoi într-o călătorie estivală cu trenul, și ajung poate pe o plajă, sau în răcoarea unei cabane: decor optim pentru lectură în cazul celor familiarizați deja cu indicele de nume de la sfârșit și care
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
prin nimic respingător celorlați, dar revelația lui este aceeași cu a eroului lui Mishima. Mizoguchi nu e diform (ca alt personaj din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale eforturilor zadarnice de apropiere ale celui ce nu se poate exprima. Mizoguchi e condamnat să trăiască în urîțenie, de ca și cum ar fi hidos
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
mare. Cu vremea, devenise o figură ultracunoscută și îndrăgită de lumea toată. Se povestește că într-o zi văzu, din fața coșului său cu mărunțișuri, că unui biet țăran i se scotea vaca la mezat pentru că nu-și plătise birul. Repede așternu pe jos o batistă cît un cearceaf, așeză pe ea doi sfanți, apelă și la portărel și începu să strige la trecători întru ajutorarea țăranului. Nu trecu multă vreme și batista se umplu de bani, pe care îi întinse portărelului
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
tirajul. Se povestea că își dicta zicerile de-a dreptul zețarilor (un Cucu a fost mereu citat) care, apoi, le imprimau. Schwarzfeld a relatat că, odată, i-a povestit I.L. Caragiale că și el a fost printre cei ce au așternut pe hîrtie înțeleptele ziceri: "Cilibi Mosie era prieten cu tatăl meu și venea adesea la el. Din cînd în cînd îmi da o hîrtie ce purta un număr curent (era numărul său de control că nu e indus în eroare
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
imaginația, îmi exercit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic) lumea" (seară de seară, cu cîtă criminală plăcere). Beat de libertatea ce și-a luat-o, poetul se alintă pe sine prin complezente cruzimi. Cînd are o dispoziție mai potolită, așterne descrieri minuțios sensibile, de un ilogism domptat, vecin cu modalitatea lui Mircea Ivănescu: "Desigur se făcuse tîrziu în acea dimineață (parcă/ presărată cu praf de dinamită/ un fitil de/ speranță) desigur ruginise și al treilea cîntat al/ cocoșilor și ce
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și noapte, nesatisfăcut de expresia sa în stih și revenind, în consecință, cu note explicative în josul paginii: "După patru zile și trei nopți petrecute în grădina zoologică a alcoolului, iepurele lică drul, coțofana marcel bunea și popîndăul vinicius, s-au așternut la drum. pe motiv că vinicius fuma țigări "bran", chiar acolo s-au și trezit (parțial). ar mai fi de adăugat că somnul ultrasonor al lui lică, pe acea pajiște din apropierea castelului, a alungat pînă și stafia contelui dracula și
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
poate avea o desfășurare, nu mai lungă de câteva ceasuri. Strofele 2 și 3 descriu o recuzita de orori care va fi servit în multe scrieri (Bürger, Goethe ori, mai înainte, vrăjitoarele din Macbeth); nicăieri vreun "ce horcăit"... Cuvintele se aștern cu paloare, Bolintineanu asigurând mai cu seamă ritmul (foarte important): "Aci se fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de nestăpînit, un fel de femeie a Vestului sălbatic ce amenință pe toată lumea cu pușca la ochi. Petruchio, un aventurier colonialist cu rucsacul - casă în spinare, sosit de la Verona la Padova ca să o cucerească. Îngenunchind-o pe Catarina, Petruchio își așterne la picioare Padova și, de ce nu, admirația bărbaților din orășelul cu pricina, din toată lumea de atunci și de astăzi. Să fie victoria sa răsunătoare pricina bărbăției sau trucurile feminine ale Catarinei să fi jucat vreun rol? În orice caz, un
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se petrece printr-un simulacru de mitologie: "Frumoasa mea panteră logică/ Sînt încă o ființă mitologică/ Am aripe albastre, ochi verticali și triști/ Și alergii diverse la turiști// În labirintul păcii ce se-așterne/ Iști fețe mohorîte, rele, terne,/ Roboți de stradă asmuțind secrete/ Alcovuri pentru diletanți și midinete" (Ființa mitologică). Pentru a-și sublinia procedeul, autoarea își azvîrle nu o dată deriziunea asupra personajelor Olimpului, victime tardive ale unei demistificări operate cu programatică statornicie
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
vitalism adolescentin ale lui Labiș sau Nichita Stănescu, sau mai tîrziu ale lui Mircea Dinescu: "america e sănătoasă, eu sînt sănătos/ în trupul lui christ./ căderea metalului fluid îmi clădește/ sufletul sferic./ sînt primul la rînd./ trupul mi-a fost așternut/ pe masa de cupru./ mi l-au bătut subțire ca pe o foiță/ pentru a intercepta profețiile./ șase găuri mi-au sfredelit în corp./ marketingul noului instrument/ e-n mîinile lui pan./ sînt sănătos. mi-aș dori să am/ o
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
Elena Zottoviceanu Omagiu unui profesor Oricât de nedrept este, uitarea se așterne cel mai adesea asupra acelor oameni care construiesc alți oameni; în urma unor creatori rămâne opera lor mai mult sau mai puțin semnificativă, în urma dascălilor rămân discipolii, dar aceștia prea rar își amintesc de cei care au făcut ca talentul lor
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
dezertezi dinaintea privilegiului cu care te-au momit/ Departe de poemul pustiitor ce te lasă fără strop de aer în plămîni;/ Trupul în întregime o rană să ți-l adăpostești într-o ocnă de sare;/ În dreptul vizuinii șacalului să-ți așterni spovedania, ți-ai socoti sufletul la fel despovărat" (ibidem). Omul n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei, prin suferința ce-o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
memoriile diferite, vocilor, perspectivelor, divagațiilor, obsesiilor, incoerențelor, mărturiilor. Dincolo de toate, prezența, în ei a lui Petrică Ionescu. Peste toți, aripa lui Caragiale. Năbădăioasă. Întîlnirea avea loc pe 14 noiembrie 2000, exact în urmă cu un an față de momentul cînd eu aștern aceste rînduri. O simplă coincidență? "Aș vrea și eu să reușesc, măcar o dată, să montez un spectacol în România", aud obsedant finalul interviului cu Petrică Ionescu, de la Paris. O mai fi avînd mustățile lungi și negre?
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
lunca grijilor lumești Eu, bob rămas, ce n-a-ncolțit nici ieri Când așternut-ai brazde-mpărătești. Din foi de multicel își face coajă Mai multul unei nopți de primăvară. Tu o desfaci și-o primenești cu vrajă Și-n bob de vis așterni iubirea iară. DIN BUCĂȚI Din bucăți, sau pe de-a-ntregul, Lasă-ți umbra să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul Prins în sârba cea nătângă. Pe-un călcâi aspru de stele Fă contur cu mâna-ți dreaptă La o lacrimă
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
aici, mărturisea, el, truditorul neasemuit în luptă cu pagina albă, că "mi se pare că inspirația e mai ales concentrare. Firește, concentrarea aceasta nu vine totdeauna. Multe ori te apucă dimineața (scriitorul scria numai noaptea, n.m.) fără a fi putut așterne pe hîrtie două fraze mulțumitoare. Scrisul e o plăcere chinuitoare". Și tot aici o mărturisire revelatoare pentru laboratorul său de creație: "A scrie un roman nu e totuși atît de greu cît sînt transcrierile. Întîia așternere pe hîrtie are toate
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
De această mașină de întins diminețile,/ De frunzele aurii, de tutun, pe care le recoltăm/ Din tarlalele epuizate ale nervilor,/ Am oroare de fecioarele gelatinoase ale marelui oraș".// Apoi au adus prînzuri bogate,/ Chelneri cu fețe de înecați ne-au așternut înainte/ Cadavrele florei și faunei naționale/ Preparate savant. Noi trebuia să fim veseli,/ Trebuia să spunem cuvinte/ Care să nu poată fi uitate ușor" (Planetă de sulf). Însă nevoia de poezie ideală revine intempestiv, chiar în miezul acestui naturalism sufocant
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
în exces, pe care o desfășor și care a devenit, tot mai vădit, în anumite condiții de viață, deosebite de cele ale majorității confraților, țelul și conținutul unic al existenței mele, e sortită a amortiza aceste îndoieli. Dar pagina, odată așternută cu semne, le dă glas din nou, închizînd un cerc. Realizez întrutotul relativitatea productului literar, în orizontul unor relativități mai ample, în virtutea unui scepticism ce se înșurubează într-un fel de-a fi inexorabil. Însă aptitudinea pentru literatură își are
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]