910 matches
-
trebuit niciodată vreo metresă en titre. Dandy mai abil decât prințul de Wales, Brummell n-a avut o doamnă Fitz-Herbert. A fost un sultan fără batistă. Nici o iluzie a inimii, nici o răscoală a simțurilor nu a influențat, spre a le ațâța sau nimici, cuceririle sale. Astfel domnea el. Elogiu sau blam, cuvântul lui George Bryan Brummell conta. El impunea Opinia. Să presupunem că În Italia ar fi fost cu putință un asemenea bărbat, o asemenea forță; ce femeie Îndrăgostită s-ar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din belșug. Se folosea de ea Într-un mod care Îngheța orice amor propriu, fie și mângâindu-l, sau care sporea miile de interese ale unei conversații superioare. Cauza era teama vanităților ce nu produc vreun spirit, dar care Îl ațâță În cei care-l au și fac să circule mai repede sângele În cei plini de fadoare. Geniul ironiei l-a făcut pe Brummell cel mai mare mistificator pe care Anglia l-a avut vreodată. „NU exista - spune autorul lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un succes, și mai original: o altă femeie, Lady Stanhope, amazoană arabă, care fugise de civilizația europeană și de rutina englezească - acest circ Îmbătrânit, unde ești silit să te Învârți În cerc mereu - ei, bine, doamna aceasta, spre a-și ațâța senzațiile după atâtea primejdii și libertate În deșert, după atâția ani de absență, nu și-a adus aminte, dintre toți civilizații lăsați acasă decât poate de cel mai civilizat - dandy-ul George Brummell. Firește, atunci când se face bilanțul acestor impresii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În voia sorții, la cheremul zarului, magnificele lor averi. S-a văzut, Brummell era steaua acestui faimos club. N-ar fi fost poate niciodată dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
păstrez onoarea bunelor voastre grații, pentru a asculta o confidență care m-ar face poate să le pierd. Nu voi face așadar nimic și vă implor să nu Îmi mai vorbiți despre această poveste...” Dar știa prea bine cum să ațâțe dorința, incendiatorul acesta! Cu cât el voia să audă mai puțin, cu atât ea voia să spună mai mult. Într-o zi, vorbind despre același lucru: „Mi-a venit să suflu asupra unei oglinzi - povestește ea. Suprafața i s-ar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
le traducteur ajoute une unité sémantique supplémentaire : la bouche de Dieu devient " pure " dans son texte-traduction. À remarquer aussi l'interprétation du nom " arătările " (littéralement : " leș visions ", " leș apparences "), traduit génériquement par " l'existant ". Pe vetre și în càpiște s-ațâță jăratecul. S-aprinde ambra pentru zei, si mirtul, sălbaticul. (Supremă ardere) (Blaga, 2010 : 314) Dans leș âtres et leș temples on attise le feu sage. On allume l'ambre pour leș dieux et le myrte, le sauvage. (Suprême combustion) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
din urmă, extenuată și permanent hărțuită de români, oastea regească ajunge în fața Argeșului și își instalează tabăra acolo. Iorga prezintă lucrurile diferit, după ajungerea regelui la Severin: fugari (nemulțumiți) de sub stăpânirea lui Basarab l-au informat și chiar l-au ațâțat pe rege împotriva voievodului. Aceștia (Danciu, fiul lui Vladislav, Dionisie al lui Nicolae ș. a.) reprezintă, probabil, și pe moștenitorii (succesorii) acelor formațiuni prestatale (cnezate și voievodate) de dincolo de Olt, preluate de domnia munteană de la Argeș, după înfrângerea din 1277, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
coborau în fundul puțului miroseau a lemn proaspăt. A văzut un grup de săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
432} HISTR[IO] În sfârșit, până la atâta a ajuns biata artea, ca să se măsoare cu cotul? O păpușărie // în zdrențe pestrițe și strălucitoare înlocuiește adeseori spirit, geniu și arte, o mască neci prea prea spoită cu alb și cu roșu ațâță simțirile, amuză. (merge la cămin de reațîță focul) De secăturile ei de vorbe am lăsat focul mai să se stingă. (pune un ibric la foc) Ahaha! acuma cred că s-o încălzi iar. SCENA VI HISTRIO. FELICE FELICE (cu fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se întîmpla adesea de câteva zile. Cât fu de mulțumită și ce norocită se socoti când îl văzu în casă! Cu câtă bucurie găti smerită cină ce Pergoleze și prietenul său vrură să facă împreună. Duni, a căruia nebună bucurie ațâța câteodată zâmbetul pe buzele pălite ale prietenului său, îi povesti cu[m] un nobil ce se afla pe lângă ambasada Franței de la Neapol îi făcuse propoziții din partea Comediei Italiane din Paris și că peste curând va fi silit a se despărți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
situată pe malul drept al Dunării, trecu mai târziu și mediat cătră Ungaria, luînd-o o soră a regeliu Andrei II (1229). Populația din Sirmia se compunea din sârbi, greci și români, cari fără deosebire se țineau de biserica orientală și ațâțau cu atât mai mult pofta de convertire a Scaunului roman cu cât propaganda catolică ajunsese la mai mari rezultate vădite în olatul de pe malul stâng al Dunării. Și într-adevăr papa Grigorie al IX-lea declară într-un anume edict
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei înșii împreună cu cumanii oastea împărătească în modul lor obicinuit și moștenit din vechime. Se repeziră săgetând și aruncând lănci asupra șirurilor de bătălie ale dușmanilor; îndată după asta se risipiră într-o fugă nebună și prefăcută, pentru a-i ațâța pe inamici să-i urmărească, apoi deodată dădură față, strânși și orânduiți porniră c-o furtunoasă vehemență asupra inamicului, dând turbați cu săbiile. Cu acest mod de luptă, neobicinuit pentru romei, c-o cerbicie netemătoare de moarte, cu strigătul sălbatec
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aproape după el în rang și demnitate, îl lăsă să facă și să orânduiască orice ar fi voit pe teritoriul său propriu și nu i se puse împrotivă nici într-o altă privință, dar tocmai acomodarea aceasta a lui Vatatzes ațâța cu de prisos și provoca mai mult lăcomia lui Theodor. În vederea însemnatului spor de teritorii și a vecinătății cu regatul bulgar, împăratul Theodor Comnen (numit și Angelos) încheie alianță cu regele Bulgariei, Ioan Asan, intrând și în legături de înrudire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a căreia putere căta să se teamă cu atât mai mult cu cât mai ușoară era năvălirea în Moldova despre învecinata Podolie, adecă chiar de la granița țării sale. Supărarea Poloniei și nemulțămirile dinlăuntru în contra lui Ștefan Vodă le mai ațâță mai presus de toți un frate mai mic și cel mai primejdios rival al lui, Roman, care și izbuti să puie la cale o răscoală pentru răsturnarea domniei. Ștefan ceru, dar prea târziu, ajutor de la turci; înainte de-a putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a fi ascultate și judecate de ea. Simțurile sunt fără-ndoială mediul prin care ni se prezintă tipul (prelucrat) prefăcut în viață sensibilă, însă cu aparițiunea ei e transpusă îndată în imperiul fantaziei, la care se îndreaptă pentru a-și ațâța prin ea iarăsi viața pe care a primit-o de la ea. Trebuie să le-o concedem cu tot respectul vecinilor noștri transrenani, pe cari ni place de-a-i numi frivoli, că într-astă privință ei sunt dispuși mai artistice decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
încercînd să-și scoată din minte teroarea pe care o simțise când corpul cornos al meduzei aproape că îl strivise. Era oare posibil ca spionul din psiac să fi creat în jurul lor un câmp de activitate psi care să fi ațâțat meduzele? Era o posibilitate. La urma-urmei, operatorii aceia care îi erau ostili pe față tocmai fiindcă știau că nu îi poate atinge transmiteau instantaneu gânduri la mii de ani lumină. Probabil ca, pentru ei, o asemenea ispravă ar fi fost
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Aproape că o ura când făcea asta. Gestul în sine era aproape obscen și i-o spusese adeseori. Era greu să știi că femeia care urma să aducă proorocirea Noului Conducător își flutura sânii ca ultima târfă numai ca să-și ațâțe bărbatul. Știa însă și de ce recurgea Oksana la gestul acela. Era felul ei de a-i reaminti că îi împărtășește cele mai intime gânduri, că îi știe toate fanteziile adolescentine, care erau într-o anumită măsură și ale ei. Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]