3,265 matches
-
mine cé strig, atunci sé strigați! Deasupra, pe școalé, fîlfîiau steagurile, baloanele tremurau. Dincolo de gard, dupé sélcii, bîrnîi o mașiné și-n ea s-au vézut o grémadé de steaguri, boxe și microfoane și un balon care flutură, legat cu ață de oglindé. Încetișor, sélciile au Început sé rémîné În urmé și foarte repede, dincolo de colț, nu s-au mai vézut nici steagurile pe care paznicul Vanea le-a pus cu scară pe acoperiș și nici inscripția de la intrarea școlii, roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
apuce și el un béț dar cineva Îi dédu peste mîné și-i spuse „sé-ți faci și pe urmé sé-ți bagi labele!” și tot atunci se auzi un balon cé se sparge și Șasa se uité În sus și vézu ață și de ațé cum se fîlfîie, ca o cîrpé galbené, balonul lui rotund. - Tréiascé Întîi Mai, Ziua Mondialé a Muncii! Megafonul hîrÎi și Șasa Își purta Încurcat privirea, Încercînd sé géseascé agéțat În vreun copac, sau deasupra vreunei ferestre, lîngé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mult prea cald și somnul mă toropise. Ajung, prin urmare, la râu. O fată frumoasă ca o nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins. Apoi iese din apă, se îmbracă lent în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici în coșul de haine nu era. Nasturele are două găuri. Una pe care se intră și alta pe care se iese. Intrările și ieșirile sunt legate cu ață câtă vreme nasturele este prins. Nasturele este ca o cheie votivă, o poartă de acces. Odată desprins, legăturile se pierd... Destul! Chiar dacă ți-am luat un nasture, nu am să accept vreodată. Ai făcut bine că te-ai întors aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
departe de turmă, Tot liftul i-așteaptă până la urmă. Viața și moartea le știm pe de rost, Timpul prezent îl șuntăm spre "a fost". Doar noi între noi ne împingem în față Și nu credem că viața-i legată cu ață Un lanț de familii sudate atent Ce știu să trăiască și să fure decent Vă rugăm să vă nașteți cât mai mulți cu putință. Veți afla în curând ce-nseamnă căință. V-așteptăm să muriți, dragii noștri, curând! În cadență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor. Sânii opulenți ai elevelor de la gimnaziu, datorită fast-food-urilor, se puteau vedea în mărimea lor nenaturală, prin mulțimea de en-gros-uri și supermarket-uri, îmbrăcămintea proștilor satului, plecată de la in, lână și bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă, 88% vâscoză și 12% tentativă de lână, iar mintea, 57% alcool, sare, zahăr și grăsimi și restul până la 100% muzică rap și informații sportive. Orașul semăna cu un mârlan mândru de condiția lui! Pregătirea se desfășura încet, dar rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai departe la croitul propriu-zis și la peticeală. Mă simt ca naiba, Tușico, ceva nu merge bine, n-am uns-o cît trebuia, sau poate că am uitat s-o periez, s-o curăț de scame și de capetele de ață, chestie de mecanică, de la un timp mă cam lasă memoria. Vorbește-i, ia-o cu binișorul, e mai vie decît o ființă în carne și oase, Delfinașule, care te minte întruna sau te folosește ca să-și atingă un interes personal
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dracu-n patru să scapi și din înghesuiala asta, ufff, ufff, Tușico, Angelina, acum chiar că n-o mai pot lungi, parcă se aud niște pași venind dinspre capătul coridorului. Eu am preferat întotdeauna adevărul gol-goluț în locul poveștilor cusute cu ață albă, spune Tușica, departe de mine orice bănuială, completează Angelina, ufff, ufff, uite cum nu știi niciodată de unde sare iepurele, ai fost prea naivă, Delfinașule, să nu iei în calcul și o asemenea variantă, n-o să afle nimeni că povestea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puțin mai într-o parte, știa să negocieze, o ducea capul, ăsta a fost momentul psihologic, orgasmul, o ținea pe a ei cu o încăpățînare de catîr. Cît de bine știi să le îmbrobodești pe toate, să le coși cu ață albă, recunoscuse Delfina într-un tîrziu. Cum, necum, pînă la urmă tot ați reușit s-o îmbunați, e limpede că aveți un talent înnăscut pentru asta, spuse Dendé. — Nici bine n-au intrat Curistul și Părințelul în cercul nostru, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dom’ Roja. Adică tot o femeiușcă l-a prostit și pe el să facă revoluție, spune Roja, golind pe jumătate paharul, încleștîndu-și maxilarele. Luați-o cum vreți, zice Gulie, ce vă pot spune sigur e că nu-l prea trăgea ața acasă, era mai frumos la Politehnică, înconjurat de studențele drăgălașe care aveau nevoie de note mari. Ce-am avut și ce-am pierdut, începe Roja să-și aducă aminte, trei bucățici care mai de care, nu mai știau cum să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timp cu Părințelul și Curistul, recunoaște Roja din senin, ar fi trebuit să-i las baltă mai devreme. Să nu vă fie, zice Gulie, nimeni nu poate fi în două locuri în același timp, fiecare se duce încotro îl trage ața. — Poate dacă ați mai fi rămas cu noi puțin pe Baricadă, completează Tîrnăcop, am fi făcut mai mulți purici. Se strînge lațul, se gîndește Roja, văzînd cum începe forfota din jurul Baricadei, toată zona s-a transformat într-un furnicar, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dispare în spatele tejghelei, deschide un sertar și începe să caute într-o cutie de plastic ustensilele necesare. Nici urmă de vreun ac, asta-i tot ce avem, trebuie să ne descurcăm cu astea, spune scoțînd la iveală un ghemotoc de ață și un cui. — Tîrnăcop o să te ajute, zice Dendé. Cine, eu? Nu se poate, nici în ruptul capului, începe să se tînguie Tîrnăcop, mie îmi vine să leșin numai cînd văd sînge, prostii, ce-i așa mare scofală? Chirurgie la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi explică, o să ți se pară o nimica toată. Trebuie să judece la rece, să lase la o parte remușcările, Baricada fusese de la început sortită eșecului, chiar dacă lui nu i-ar fi umblat deloc gura. Prea fusese totul cusut cu ață albă, începu să se gîndească mai bine la ce i se întîmplase, prea multe muște se învîrteau în jurul aceluiași rahat. Își dăduse seama că totul fusese sub controlul celor care urmăreau să dea lovitura de stat încă din timpul mitingului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii Milițienilor, cred că a străbătut tot orașul, reia Sena. Mea culpa că exact în clipa cînd mingea a fost trimisă în ațe, eu eram cu privirea înspre oficială, pentu a urmări starea de spirit a celor de acolo. Așa că n-am văzut dacă a fost ofsaid, sau henț, sau altă neregularitate. Cert a fost doar că Ceaușeilor le-a sărit muștarul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ea chiar a luat-o de bună, nici prin cap nu i-a trecut c-ar putea fi o făcătură de-a voastră, zise Roja. Mi-am pierdut ceva timp să-i demonstrez că povestioara cu bilețelul era cusută cu ață albă. — Am încercat și noi să împușcăm doi iepuri dintr-un foc, spuse Angelina. Că nu ne-a prea reușit, asta e. Eram disperate să luăm legătura cu tine. — Nu era mai simplu să-mi fi spus despre ce era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
afla la serviciu (la birou, cum Îi plăcea să spună), să se așeze pe capul lui Va, mare Încă de pe atunci și să aștepte rotindu-și ochișorii Într-o scurtă inspecție a odăii, până ce Zânița prindea sub aripa gaiței, cu ață de papiotă, un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de-acu suntem acasă și nu-mi mai este frică de nimica! Copilul care pășea repede și mărunțel, pentru a fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul indicator al Mamaiei, care avea la oarece depărtare de vârful său o poartă din scândură, dincolo de care se Înfățișa o frumoasă biserică de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca și cădea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]