1,728 matches
-
iar singurul semn după care îmi puteam da seama cît de departe se află cu gîndul era nuanța mată și opacă a privirii ei, o privire de om a cărui atenție, ruptă de ambianța concretă a lumii din jur, era ațintită asupra unui lumi cu totul diferite. Femeia aceasta, atît de mediocră și de grosolană în stofa ei umană, era sclipitoare și irezistibilă prin potențialul uluitor de voluptate pe care gestul i-l sugera, și asta o simțeam în ciuda situației umilitoare
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
Ionel Bandrabur, tutuindu-mă într-un mod dezagreabil - mi-ai făcut cel mai mare rău posibil, rău atât în prezent, cât și pentru viitor. Provincia este incapabilă să aibă judecăți de valoare de natură estetică și este mereu cu ochii ațintiți la Capitală. Toți scriitorașii submediocri de aici jubilează în prezent, bucurându-se sadic de eșecul meu. Dumneata, domnule Alex Ștefănescu, ai prevăzut că așa se va întâmpla și totuși m-ai nedreptățit, lăsându-mă de râsul gloatei de aici. De ce
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
Tudorel Urian În peisajul cenușiu al Bucureștiului, printre oameni blazați și mohorîți, care se deplasează mecanic, cu ochii ațintiți în gol sau în pămînt, trecătorul prin perimetrul cuprins între Bulevardul Magheru, Piața Amzei și Calea Victoriei are uneori surpriza să întîlnească un domn cu fața distinsă, pășind energic, cu pieptul înainte, atent la tot ce se petrece în jurul său, cu
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
favorizateť de către torționari pentru efectele ei distructive și imediate: bătaia la tălpi, strivirea degetelor, potopul de lovituri, statul într-un picior pe marginea tinetei ore în șir, cu mîinile ridicate, călcatul pe picioare, poziția neclintită pe marginea priciului cu privirile ațintite asupra degetelor de la mîini întinse pînă la vîrful picioarelor, genuflexiunile și flotările făcute pînă la leșin, fiertura fierbinte din gamelă sorbită pe brînci, frecatul pe jos de dimineața pînă seara, morișca (rotisorul satanic, instrument ideal al expunerii întregului corp biciuirilor
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
încălțăminte cu talpă groasă. În cazul loviturilor peste fese, sîngele țîșnea repede, dar venea un moment cînd nu mai simțeai durerea și leșinai; 5) statul pe prici în șezut cu picioarele întinse în față, cu mîinile pe coapse și privirea ațintită asupra degetelor de la picioare. Poziția părea un fleac pe lîngă alte posturi de schingiuire, dar după cîteva ore de încremenire îți venea să urli din cauza contracției musculare; 6) privitul îndelungat la becul aprins din tavan, ca într-un exercițiu de
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
potența visul, autoarea se sprijină pe beția senzațiilor. Un acoperiș ruginit îi sugerează vopseaua roșie sau sîngele „ca-n mansardele pictorilor parizieni/ îmbătați de culoare și alcool”, ducîndu-i fantezia și mai departe, spre „gîturile lungi ale femeilor”, cu „ochii goi”, ațintiți „dincolo de camerele sordide/ unde pictorul/ trist/ imortalizează trecutul prezentul viitorul” (Cadru în cadru). La fel cînd evocă ceasurile petrecute la Biblioteca franceză, într-o ambianță semiclandestină, deoarece acolo „libertatea era măsurată cenzurată drămuită”, băută însă, consolator, „împreună cu mirosul salcîmilor/ cu
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
cotidiană intră frecvent în alianță cu licența poetică. Nici o contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș, numit din acest motiv Bucurestenbad, și își ridică o privire băștinașă (fixată așadar prin tradiție în caldarâmul străzii) ațintind-o turistic spre fațadele clădirilor - cu un impuls antropologic aparent inversat față de arhiconsacrata observare participativă. Surprinde specificul unui oraș care e pe cale să se piardă. Oare? Bucureștii ce se duc... Cu un gând pesimist, am putea constata în 2003 că
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
Eminescu) Doar acasă, între cei dragi, pe pământul în care te-ai născut, casa e casa, masa e masă și cerul e cer. Departe de “casa ta” e un sentiment ciudat de lipsă și dor. Am năzuit cu toții să ne ațintim privirile spre cer, dar având picioarele bine înfipte în pământul țării, spunea cândva Octavian Goga parcă cu gândul la Omul despre care vreau să vă vorbesc. Se știe că din pumni străini nu te saturi când bei apă. Patriotismul în
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
luat de mână. M-am lăsat condusă de tine. Am auzit muzica aceea și am dansat. Cu cea mai mare seriozitate. O vară întreagă. Fără să știe nimeni. Cred că nici prietenele mele nu au observat. Poate doar anumiți ochi ațintiți asupra noastră. Cu subînțelesuri ce-mi sunt străine. M-ai ascuns în brațele tale. Nici groase, nici subțiri. Un cordon între mine și lume. A fost atât de cald, dar nici prin cap nu ți-a trecut să-mi desfaci
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Un alt dosar în care procurorii au finalizat ancheta îl are ca protagonist pe Rusalin G. , de 17 ani, din Ciacova, acuzat tot de tâlhărie. În 24 octombrie, în timp ce se afla pe str. Paris din Timișoara, ochii tânărului au rămas ațintiți asupra unei femei care se deplasa ținându-și în mână portmoneul. S-a apropiat fulgerător de ea, l-a smuls și a luat-o la fugă. Într-un loc mai ferit s-a oprit, a scos banii și a aruncat
Agenda2005-47-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284400_a_285729]
-
OPERON Înfășurată în mister, în intraductibil cuvânt Cum toate necunoscutele misterioase SUNT. Azi, o dată cu dezvoltarea impetuoasă a mijloacelor de comunicare și transport a fost posibilă aducerea și la noi, în România (în Dacia zamolxiană de altădată a căror locuitori își aținteau ochii cu speranță tot spre cer!), și totodată sosirea în timp record (de doar câteva ore cât durează zborul cu avionul), pentru prima oară a Sfintei lumini coborâtă în chip miraculos din cer la Ierusalim, pe piatra Sfântului Mormânt. Mărturisesc
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
copilul unui om în care viața toarnă cu nemiluita metafore până la nașterea unui poem sau a unei poezii ca o poveste fără hotare pe care cineva o tot prelungește până la râsul plânsul ochilor care nu se văd doar se simt ațintiți pe umbra adultului scrib ca oasele unui verb răstignit în fiecare zi într-o celulă anume de acolo curge pasul copilului omului spre mai departe mai departe de lume undeva pe insula aleasă sau simplu culeasă de memoria filei Anne
MAI DEPARTE DE LUME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385153_a_386482]
-
încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul căzut pe-o parte și-și mișca amarnic iataganul uriaș, înaintând spre puiul de românaș, gata să-i reteze viața. Amenințatul n-apucă să clipească a spaimă, că și văzu cum un arnăut
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii stând cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și alți pescăruși se repezeau și începeau cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
pliurile scobite ale obrajilor, amintiri și lacrimi. Trecuseră douăzeci de ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună. Se adunaseră cu toții, în aula în care își gustaseră primii fiori ai dragostei, primele gelozii, întâiul ,,te iubesc,, ... Florin, își ținea ochii ațintiți pe ușa pe care o rosese ca pe o carie timp de patru ani, în timpul liceului. Părea scufundat într-un vis în care realitatea scria cu ghearele reci, direct în sânge. Suferea din nou. Ca atunci. Nicio secundă mai blând
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
nopțile, pe un pod apos, e ca un pod vechi, uitat dintr-un sat pe cerul căruia luna-i c-un ochi scos și câinii nu se mai opresc din lătrat. Ca o umbră neagră și plină de ceață, m-ațintesc doi ochi, mă latră din rănunchi și m-atinge umbra, să m-azvârle-n apă, și cu groază atuncea, m-arunc în genunchi: Doamne, dă-mi durerea cruntă numai mie, apară-mi sângele și urma ce-o las, s-o primesc doar
RUGĂCIUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382621_a_383950]
-
-Da, așa este, sunt cam bolnavă, am așa o sfârșeală în capul pieptului, când mă trezesc dimineața de mult. Vezi, din cauza asta nu vreau, ca fiica-mea să stea cu soacră. Am ascultat, fără să vreau dialogul, ochii mei erau ațintiți pe frumoasa fată cu părul rupt din razele soarelui. O priveam cu nesaț, o dorință lăuntrică, puternică și necunoscută m-a cuprins pe nepregătite, mii de fluturi începuseră un joc timid, stomacul se transformase într-o cultură de trifoi, fluturii
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
fac toate aceste lucruri cu bucurie. În corectitudinea și cumințenia lor, au multiple limitări și frustrări, care se verifică îndeosebi în felul în care se raportează la celălalt, mai ales când acesta este păcătos. Ești cuminte, dar permanent cu ochii ațintiți la păcatele altora, suferind chiar pentru faptul că Dumnezeu îi iartă și pe aceștia. Poate că tu, cel cuminte, ești așa pentru că nu ai avut curajul să fii altfel. Nu ai avut curajul să ceri un ied și să te
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
bucătărie. Lipsa mea de experiență în ale ospătăriei m-a trădat ,am vărsat fără să vreau un pahar de whiski peste costumul lui Luigi și el m-a pocnit direct în nas. Și-a dat seama că toate privirile erau ațintite asupra noastră și a încercat să repare greșeala, spunând că eu sunt unul dintre actorii din filmul pe care o să îl înceapă . Totul este regizat. Lara nu mai vroia s-audă restul. Rămăsese blocată pe ceva anume din spusele lui
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
a întâlnit fericitul proprietar. Au urmat mai apoi câteva luni bune în care prietenul meu i-a acordat mult mai multă atenție decât familiei. Totul era perfect. Până într-o seară nefastă, în care un partener de trafic, cu ochii ațintiți în telefonul mobil, nu a observat când mașina aflată în fața sa a oprit la o trecere pentru pietoni. Rezultatul? Un impact cu aproximativ optzeci de kilometri la oră, care a aruncat mașina din față preț de vreo douăzeci de metri
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia se transformau în două globuri de gheață, care o înspăimântau pe Maria. Gheorghe nu mai avea nimic din omul blând
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
să o admire, apoi mireasma câmpului în noaptea de vară, era august câmpurile erau pline de lanuri de porumb, floarea soarelui în depărtare la orizont se vedea satul cel mai apropiat luminat fiind pe alocuri de electricitate, rămase cu privirile ațintite în zare spre sat gândind: În octombrie pe cinsprezece voi fi liber să mă duc acasă să îmi încep din nou viața mea, mă voi întâlni din nou cu Adina va trebui să-mi reiau antrenamentele, va fi puțin cam
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Începând din seara acelei zile, telefonul suna continuu, Paul voia să se întâlnească cu ea. Ceva în interiorul ei, ceva ce până atunci fusese ascuns, ieșise în evidență. Somnul dispăruse, pofta de mâncare nu mai avea, la birou rămânea cu ochii ațintiți în tavan minute întregi. Colegii observaseră schimbarea, suferită de fată. Cel mai în vârstă dintre ei decretase cu glas solemn :”Olga e îndrăgostită”. Nimeni nu știa cine este tainicul iubit. Iubea cu pasiune, Paul tot timpul o asigura de iubirea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
eu să pot participa astăzi la această paradă mă cuprinde. El este dublat de mândrie, ceea ce mă face să îmi ridic mai mult bărbia și să stau dreaptă, cu privirea înainte, dând înlăuntrul meu onorul. Deja, deși privirea îmi este ațintită asupra trupelor care trec în pas cadențat, mintea mea, ca o oricărui copil, este fascinată de eroii care ies din paginile cărților și devin prezențe vii. Dintr-odată regii, reginele, prinții, prințesele, cavalerii, muschetarii, făcând parte dintr-o fascinantă lume
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu privirea ațintită asupra guarzilor naționali care trăgeau” și cântă cuplete sfidând armata și moartea. M-am întrebat ce curaj trebuie să fi avut acel copil, într-o împrejurare în care oamenii maturi tremurau și pe care autorul a descris-o astfel: „Priveliștea
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]