1,168 matches
-
devin regine când colindele răsună, Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună. Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea, Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin hâr iubirea. Trec de porți cu promoroaca și vitralii străvezii, Beau nectar de scorțișoară ațipită-n frenezii Și pe-un zurgalău de vânt zbor în sania bucuriei Înspre Țară de cristal, zodia copilăriei. Referință Bibliografica: Clipele devin regine / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
crezi, iubită mamă ... mă simt atât de obosit, dar încă nu-mi întinde mâinile să te-nsoțesc. În zori de zi, pe scaun, priveam sau doar îmi închipuiam cum fulgii de zăpadă se strecurau din norii plumburii. Am închis ochii, am ațipit și am așteptat să mai văd măcar odată chipul drag al mamei? Mă întrebam de ce oare venise după atâta timp de dor și ce a vrut să însemne vizita ei nocturnă. Gândeam, deci încă mai trăiam, pierdut în ațipirea mea
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
la televizor, dacă o mai fi acasă și n-o fi plecat, plictisită, în vizită la Gabi. Nu putea să fie și ea în tură de noapte? Hm! Cam neprevăzute și turele astea de la un timp de vreme..." Adevărat, Anca ațipise la televizor. Nu găsise un ceva care să o atragă. Nici filme, nici divertisment. S-a ridicat ușor amețită de pe canapea și a plecat la bucătărie. "Să mai beau o cafea? Îmi ia somnul de tot. Cred că soțul meu
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
statut și anume cel de soră mai mare, iar acest aspect o făcea fericită. Punea întrebare după întrebare, nerăbdătoare să ajungă la destinație să vadă fetița... * Emanuela deschise ochii, tresărind. Nu-și dădea seama cât timp dormise ori dacă doar ațipise. Finuța ei scâncea ușor, cu ochii închiși. S-a liniștit de îndată ce a simțit gustul laptelui din biberon, astfel că Emanuela s-a grăbit să facă pregătirile necesare. În plină vervă și îndemânatică fiind, a terminat destul de repede. În final, a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
prielnică. Își spuse în gând, cu ușoară autoironie: regresez. Și omul-pasăre își contiuă înaintarea fără să-și mai poată controla viteza. Deși nu depunea nici un efort, osteni. Își trase pleoapele, apărând ochii de lumina ce-o difuza corpul. Era aproape ațipit când simți o unduire care îi frisonă trupul. Ar fi vrut să se atingă cu mâinile. Dar nu-l mai ascultau. Un zgomot îl scoase din toropeală. Era acum pe dalele reci și alunecoase, lungit, dar în mișcare. Zborul de
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
al centrifugei tantaresti, în jurul căruia roiau milioane de țânțari... oricând mă gândeam să mă ‘îmbarc’ și să plec de acolo. Mai era faptul că pe langă zgomotul “infernal’ (deși îl auzeam numai eu) din jurul cortului ce nu mă lasă să ațipesc măcar, erau mulți care nu stiu pe unde... intrau (aveam un fel de plasă la intrare, căci nu puteam sa ma închid total, sufocandu-ma). Uneori, măi mă “securizam” total, dar din lipsă de oxigen.. Noapte fiind, în două cele
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
element primordial, pentru toate științele, este visul. Bunăoară, cunoașterea intrinsecă, dincolo de conștient, una ghidată de subconștiință, a savantului, chimistului Friedrich August Kekulé, care a avut un vis, și motiv pentru care a rămas celebru în istoria științei. Se povestește, că ațipind în fața focului, acest savant a văzut în vis, clar, că printre atomii, care dansau și jonglau ochiul său spiritual, se proliferau diferite figuri polimorfe, mișcându-se sub formă de șerpi. Or, acele formule hexagonale el le zărise în vis și
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
curajul să treacă frontiera clandestin, care au lăsat o mamă și un tată, poate și o soție, un copilaș și o carte deschisă pe masă, și dintre care unii au ajuns la închisoare... După cum spune Nicole, soția mea, nu pot ațipi nici astăzi când se încălzește perna. Și mai zicea Nicole atunci când citeam scrisoarea lui Salvatore: Dedic-o și celor care cântă sau au cântat fără să aștepte să fie rugați sau plătiți, și pune-i și pe stângaci, pentru că și
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348713_a_350042]
-
păstra niciodată mai multe rânduri de haine. Dacă întâlnea oameni necăjiți, le dădea cojocul din spinare, ciorapii și chiar încălțările. Era mulțumit când vedea în jur oameni mulțumiți. Dormea oriunde, chiar și pe jos. Spovedea zile întregi, mulțumindu-se să ațipească pe un scaun câteva minute. Când slujea la bisericile satelor din jur, unde nu erau preoți, străbătea câte 7-8 km peste dealuri și văi, dornic să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu spre întărirea sufletelor credincioșilor. După Sfânta Liturghie, zilnic era chemat
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
felul - au contribuit substantial la îmbolnăvirea sa. Părintele a devenit tot mai rezervat și mai obosit, în contrast cu firea sa activă și dinamică. Ce va fi aceasta, fraților?", întreabă Părintele Dometie într-o predică ținută în anul morții sale. Când am ațipit, am văzut un mormânt gol, cu o cruce la capăt, iar eu eram pe marginea lui. Al cui va fi acest mormânt?" Cu o săptămână înaintea sfârșitului său, predica zilnic, la fiecare masă, și prelungea, ca niciodată, sfaturile duhovnicești, căutând
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
putui mai bine și trecui de control... Trecui...Vigilent șoferu’, da’ cu mine nu-i mearsă. Băgai curcanu’ la picioare și tăcui mâlc. Și bag’ samă de la o vreme l-ajunsă și pe el obosala și să liniști...curcanu’... Ba ațipi și io niscai... Cum-necum, ajunsărăm la târg...Lume, să dai cu acu-n sus și cădea-n cap de om, nu altceva.... Că doar mai fusăi io la târg, da’ vez’, nu -n prag de sârbători... Mare bătaie de cap
CU CURCANUL LA TÂRG de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347977_a_349306]
-
rugăciunea Tatăl nostru în timp ce împrăștie mireasma tămâiei în toate camerele, se închină, sărută Icoanele, copiii care sunt mai mici și n-au fost la Biserică, pe toți ai casei, mulțumesc Domnului pentru toate și apoi se odihnesc. Unii nu apucă să ațipească bine, cum a fost cazul la noi acasă, fiindcă eu mă grăbeam să ies la lumină, să mulțumesc și eu Domnului și părinților mei că m-au adus în această Țară a Dacilor nemuritori atât de pătimită, dar și tot
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
să pară că toate picturile au fost aduse acolo prin văzduh, liniștit și cuminte, ca primăvara pe muchia de colină, răsărind din inspirația renăscută a naturii însăși. Combinația reușită de culori transmite cu multă concentrare starea de bine a naturii, ațipită static la soarele inspirației și protejată cu deplină maturitate de date ale talentului. Miracolul din tablouri vine din tălmăcirea emoțională a universului înconjurător, din mărturia artistică a unui suflet pur ca un cristal. Fiecare tablou este un gest exemplar al
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
așa de fericiți. Maria și Ion își luară rămas bun de la Îngerul barză și intrară cu fetița în colibă. Îngerul barză se înălță puțin și transformându-se în barză, zbură spre norul cel alb. Ajunse în fața norului și intră. Domnul ațipise în jilțul Său cu mâna pe sceptru. Atunci trecu pe lângă El, fără să facă zgomot, nedorind să-L deranjeze. Intră în camera puilor de îngeri și se apropie de patul cu baldachin. Trei dintre puii de îngeri barză erau ai
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
a urcat Ana din Câmpina în rapid. Spera să nu adoarmă pe plajă și să o prindă soarele să facă insolație, de aceea a rugat-o pe Ana când o ungea cu soluție pe spate să o atenționeze dacă va ațipi. Prima zi a fost superbă. Nu au stat prea mult pe plajă de teamă să nu fie prinse de soarele puternic al orei prânzului, ca apoi să le usture pielea și să le strice plăcerea șederii în următoarele zile, cu toate că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
cu seară la o plimbare și se așezase pe o bancă mai retrasă, gândindu-se la ale lui. Privea în același timp la rarii plimbăreți de pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi. Ațipise. Brusc a tresărit, a deschis ochii și primul lucru care l-a frapat pe Remus a fost semiîntunericul care îl înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic, cu barbă albă de lângă el. Când apucase să se așeze ? Și de ce a ales tocmai
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
doar cu câteva zile mai înainte. Ceea ce vremea nu a învins, a învins echipa de Herostrați moderni! Între timp, eu fiind puțin amețit, căci sărbătorisem cum se cuvine evenimentul dând slavă lui Bacchus, m-am așezat sub Turnul Eiffel, să ațipesc puțin. Visul era de fapt un coșmar! Se făcea că Președintele Lefer nu a probase dezafectarea Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva deciziei nimicitoare a planului al noului Herostratus, care eram eu, firește. Președintele Lefer nu putea să distrugă elementul
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
acuzați, Când apă se face sângele în frați, Mai coboară odată părinții-n pământ. Părinți fiind azi, noi părinți n-auzim, Cum lacrima îngheață-n cuvinte ce dor, Doar gândul, mergând la icoanele lor Sub pleoape ni-i pune când ațipim. Ce durere-i mai mare lângă mormânt, Când bunii noștri părinți ascultă și tac? Strig că mi-e greu să respir și că zac, Când frații pe lume fără ei nu mai sânt. Cu un frate sau soră pari mai
CONVULSII INTERIOARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361931_a_363260]
-
de albine, cleioase, lipite una de cealaltă, scoase în mod miraculos din fundul buzunarelor lui, care ascundea adevărate comori pentru copiii lui, dar și pentru Cezarinetta, așa cum mă alinta el. Nimeni nu mi-a mai spus așa. Mă legănam și ațipeam în sunetul fascinant al acordeonului cu care Marcel Grecu ne alinta uneori seara, ori în zi de duminică. Toată mahalaua îl știa și-l chema, și la petreceri și la înmormântări. Apoi, plăcile de gramofon erau pentru noi, deliciu. Vocea
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
Lacrimile au izbucnit, durerea surdă care-i sfâșia sufletul revărsându-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse, mâna lui domoală se juca cu buclele ei, ochii lui senini ca cerul după furtună o mângâiau gingaș. Îl privi. Nimic din starea interioară de mai devreme nu mai rămase. Era liniștită, doar
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
el să piloteze pentru că simțeam cum îi sângerau degetele de dorință, aproape. Privind acum în urmă, pot spune că i-am permis prea devreme să beneficieze de încrederea mea totală, ca profesionist zic, iar apoi am fost imprudent și... am ațipit în cabină . La un moment dat, m-am trezit și l-am întrebat: ,- Unde ești, amice, unde ne aflăm? L-am văzut pierdut, neștiind ce să-mi răspundă. În minutul următor am preluat comanda aeronavei, dar nu am raportat evenimentul
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Se ghemuiește pe țambal simțind acut disconfortul scândurilor rare și goale. Oricât de obosit este, o grămadă de lenjerie din colțul arestului îi atrage atenția. Cu mișcări controlate doar de instinct trage toată lenjeria peste scândurile tari, se culcușește și ațipește. Numai un țipăt isteric îi mai poate alunga somnul. Soldatul ce-i ținuse companie toată seara pare să fie șocat de îndrăzneala arestatului. Trebuia să doarmă direct pe țambal. Lenjeria din cameră nu fusese pusă pentru el ci pentru a
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
noi. A fost prăpăd, Durică și la Cotul Donului, încercam eu să-l țin treaz. Auzisem că mulți camarazi muriseră în somn, înghețați. Voiam să ne ținem unul pe altul de vorbă să n-o pățim și noi. Poate mai ațipeam așa pe rând, mai furam câte un pui de somn să ne treacă oboseala. Dar dormeam iepurește. Intrase frica în noi, se auzea că prin sate circulă partizanii și curăță tot ce întânlesc în cale, mai ales nemți rătăciți de
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
pe Iisus, iar noi atingem locurile pe unde a trăit Apostolul, asta înseamnă că suntem cu o piatră mai aproape de Dumnezeu. Rugăciune, colinde, explicații... Înapoi, spre casă, pe alt traseu. Mai puțin exotic, ce-i drept. La un moment dat, ațipesc. Marin, frumosul blond cu ochi albaștri, care se „bătuse” cu ceilalți copii să-mi care geanta, profită de faptul că locul de lângă mine s-a eliberat pentru câteva clipe și vine să mă îmbrățișeze. În drumul de întoarcere, oprim în
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
să faci să nu ajungi în stradă? Astăzi Cristi este mulțumit, a reușit să strângă o sumă frumoasă pentru achitarea unei rate substanțiale la Stănilă. Era de gardă, liniștea se lăsă peste coridoarele spitalului. Nici o urgență, ar fi vrut să ațipească nițel, Cristina a avut noaptea trecută crampe și nu i-a lăsat să doarmă liniștiți. — Te rog, Cristi, pleacă în dormitor, mâine ești la spital, ești și de gardă. Pleacă la culcare, mă descurc eu cu fetița, îi spuse Delia
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366359_a_367688]