631 matches
-
mătușa mea. Cum se uita la mine ori de câte ori mi‑o puneam. Mi se pune o ceață pe ochi și clipesc de mai multe ori, străduindu‑mă să mă controlez. — Bex... nu‑ți vinde eșarfa, zice Suze, uitându‑se la ea abătută. Păstrează‑ți măcar un singur lucru. Lotul 126, zice Caspar. O eșarfă foarte frumoasă, de mătase și catifea. — Bex, spune‑i că te‑ai răzgândit! — Nu m‑am răzgândit, zic, privind fix în față. N‑are rost să mă cramponez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vreun fel. Nu mai vedea și nu mai auzea foarte bine. Întrezărea doar o ceață ursuză care, încet-încet, lua chipul stăpânului. Abia atunci căzu cu totul Bichon din lumea viselor și regăsi realitatea mult mai cumplită decât o lăsase. Înclină abătut capul când într-o parte, când în cealaltă. Tot încerca să asocieze acele stropșeli îngrozitoare cu propria lui persoană, când simți palma contelui pe spinare. Bichon se retrase și își arătă dantura de rozător de oase. Semn de mare dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de cal care se revărsa În jurul feței. Era mult mai scundă decât Derek, ceea ce o făcea să pară fragilă prin simpla alăturare. Era clar genul lui Tom. — Habar n-am, i-am răspuns. Vrei să te prezint? — Nu, spuse Tom abătut. Ce șanse am În fața tipului ăluia? Cred că are pectoralii mai mari decât Arnold Schwarzenegger. Tom e solid și are și el destui mușchi, ceea ce e normal, având În vedere că lucrează ca muncitor necalificat atunci când i se termină bursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
capitală de două săptămâni și era data când urmau să se afișeze rezultatele la examene. Dădusem examenele după câteva zile de la sosire și știam că m-am descurcat bine. Totuși, când am deschis ochii dimineața, m-am simțit încordat și abătut, căci, pe lângă notele la examene, mă mai aștepta și căutarea unui nou adăpost. Îmi tremurau mâinile și transpiram. Fir-ar să fie, tare aș vrea să știu de unde îmi vin tremuratul și transpiratul ăsta, căci la noi în familie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Întoarcem la chestiunea de care trebuie să ne ocupăm, chiar dacă ar da rezultate campania dumneavoastră, n-ar fi nici azi nici mâine, iar eu trebuie să iau o hotărâre chiar acum, Aștept ordinele dumneavoastră, domnule prim-ministru. Șeful guvernului zâmbi abătut, Toate astea sunt ridicole, absurde, spuse el, știm foarte bine că nu avem de unde să alegem și că propunerile noastre nu au făcut decât să agraveze situația, Așa stând lucrurile, Așa stând lucrurile, și dacă nu vrem să ne Încărcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nimeni. E adevărat tot ce-ți spun, nu exagerez cu nimic. Majoritatea fetelor, la ciclu de exemplu, sunt țâfnoase și se înfurie pe alții, dar ei nu i s-a întâmplat niciodată așa ceva. Ea nu se înfuria, dar era uneori abătută, cam o dată la două sau trei luni. Se închidea în camera ei și zăcea în pat, lipsea de la școală, nu prea mânca, stătea cu luminile stinse și privea în gol. Nici măcar atunci nu pot să spun că era prost dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Sunt De Angelis. Domnul profesor Belbo? Domnul profesor Casaubon?” „Nu sunt Încă profesor, mai studiez”. „Studiați, studiați. Dacă nu vă dați licența, nu veți putea da concurs să intrați În poliție și habar n-aveți ce pierdeți”. Avea un aer abătut. „Iertați-mă, o să Începem imediat cu preliminariile obișnuite. Iată, acesta e pașaportul care Îi aparținea celui ce locuia În camera asta, Înregistrat pe numele colonel Ardenti. Îl recunoașteți?” „El este”, zise Belbo, „dar ajutați-mă să mă lămuresc. La telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns. Abătut, am pornit către casa bunicului din partea maică-mii. Locuia într-un apartament de trei camere împreună cu soră-mea mai mare, Cristina. Odată ajuns pe aleea din fața blocului, din casa scărilor explodă o muzică îndrăcită. Un amestec de Alice Cooper, Queen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Tânărul Herdelea clătină din cap: ― De, bine ar fi să fie cum zici, dar eu, îți spun verde, nu cred. Nimeni nu împarte de bunăvoie cu alții ce are. Dumneata ai împărți, spune drept? ― Așa-i, nici vorbă, murmură Petre abătut. Dar atunci noi trebuie să pierim, că nu mai putem duce povara. Merseră câteva clipe tăcuți, apoi flăcăul urmă, parcă I-ar fi chinuit un singur gînd: ― Dacă dumnealor nu se îndură de bunăvoie, cine poate să-i silească?... Noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu putem ținea dacă nu-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-ar fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la rugăciune), te rog, dă-mi dovada supremă de iubire și... să vorbim de altceva. ― Despre ceea ce aș fi vrut să mai vorbesc, nici n-aș mai putea pomeni, dacă hotărârea ta e într-adevăr definitivă și irevocabilă! murmură bătrânul abătut. Numai după o pauză continuă: Cu noră-mea puteam discuta despre Babaroaga, cu fosta nevastă a fiului meu mi-ar fi imposibil. Nadina râse cu dinții fildeșii: ― Vai, cât te înșeli, dragă papa! Tocmai dimpotrivă. Numai cu fosta sa noră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știi mai bine, că e feciorul dumitale și... ― Ce ți-a făcut feciorul meu, Chirilă, vai de mine? făcu arendașul cu o bănuială. ― Ce-a făcut să-i plătească Dumnezeu dacă nu se poate să-i plătească oamenii! zise țăranul abătut. Rău m-a batjocorit și mare rușine mi-a făcut, și n-aș fi crezut una ca asta pentru nimica-n lume, că doar v-am slujit cu credință! Arendașul se zăpăci. I-a fost mereu frică, de când a venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide cum credeți de cuviință... Spuneați însă că vreți să-mi comunicați și dumneavoastră ceva? ― Nu, nu! protestă Iuga. Cu dumneata eu nu mai am ce vorbi. Alții ar trebui să vorbească cu dumneata! Întoarse spatele. Învățătorul se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre. N-oi fi făcut una ca asta, Toderiță? Toader Strîmbu răspunse liniștit: ― Ba a murit ca un pui de găină, zău așa! Cum am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu! făcu Petre iarăși, mai abătut... Rău ai făcut, Toderiță, că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să vorbească. ― Aoleu, doar n-oi fi murit? bâigui Melentie zăpăcit. Se apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul cel mai mic se ridică, scâncind și frecîndu-și ochii. După câteva clipe, văzând pe tatăl său, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au indispus decât I-au impresionat. Din fericire la grădina publică reuși să scape de amândoi. Titu Herdelea numai atunci îndrăzni să-l consoleze fără convingere: ― Poate totuși să nu fie adevărat tot ce... ― E adevărat, dragă prietene, zise Grigore abătut. Am presimțit că are să se întîmple nenorocirea de când am fost deunăzi la Amara. Regret numai că atunci n-am rămas acasă, chiar împotriva voinței tatii. Dacă eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile! Între timp, Baloleanu sosi la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
O s-o vânăm nivel după nivel. De data asta, vom sonda fiecare panou etanș și fiecare canal, până când o vom încolți. ― Sunt de acord cu acest plan, zise Parker, aruncând o privire lui Lambert. Ea nu spuse nimic și părea abătută. ― În ce stare se află armele? întrebă Ripley. Inginerul verifică nivelul de benzină al aruncătoarelor de flăcări. ― Țeava și gura sunt corecte. După câte îmi dau seama, funcționează foarte bine. (Arată spre arma defunctului Dallas.) Am putea folosi și carburantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de el. L-am întrebat dacă se mută în bloc la noi și dacă femeia aceea nesfârșită e maică-sa. Da` taică-su unde e? "Tata e tîmplar", ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au venit scrisori, spuse ea și se ridică repede de la masă. O așteptai puțin cam plictisit; căci vedeam că nu învață nimic și mă temeam să nu creadă inginerul că din vina mea nu învăța. Se întoarse foarte repede, foarte abătută, cu două flori rupte din glicina verandei. Se așeză și mă întrebă: ― Nu reîncepem lecția? Je suis jenne fîlle... ― Bine, văd că știi asta, dar mai departe?... ― J'apprend le français... ― Asta e de săptămâna trecută. ― Pe fata aceea din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o neliniște și nerăbdare necunoscute până atunci. Dar, pe când scriam, am simțit deodată nevoia de a vedea pe Maitreyi și m-am dus. Ziua aceea își are o mare însemnătate în povestirea de față. Transcriu din jurnal. Am găsit-o abătută, aproape plângând. I-am spus că am venit, pentru că m-a chemat, și aceasta a surprins-o. Ne-am despărțit, apoi, pentru cinci minute, ca să sfârșesc scrisoarea. Când m-am întors, dormea pe canapeaua din fața mesei. Am deșteptat-o. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și atunci mi-a șoptit printre dinți: ― Vino mâine înainte de zori în bibliotecă... Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus Maitreyi, căci doamna Sen a luat-o sus, eu m-am dus în camera mea extrem de abătut, zăpăcit și aproape incapabil să înțeleg ce s-ar putea întîmpla a doua zi. N-am putut dormi deloc, ci fumam pipă după pipă, în jețul larg și odihnitor, așteptând zorile. Băteau unul după altul ceasurile în noapte, și eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pun... Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea care mă interesează pe mine e aceeași, sub orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câte ceva și dincolo de obligațiile școlare. A venit, însă, războiul. Mai înainte de a da în floare, visul Cătălinei s-a frânt. în noile condiții, ea nu a mai putut să-și continue studiile și s-a întors acasă, la Vădeni. Era abătută, dar nu deznădăjduită. Credința în Dumnezeu îi dădea putere și speranță. înlăuntrul ființei sale de copil, care abia începea să pătrundă, pas cu pas, tainele vieții, se petreceau prefaceri ce accelerau procesul de maturizare. - Oare ce vei face, fata mamei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu susurul lui abia ghicit. Oarecum abătut, m-am așezat în locul meu, ales de multă vreme. “Dacă îmi spui de ce ești bosumflat, te las în pace. Dacă nu... Cu mine ai a face, amice” - și-a anunțat prezența gândul de veghe. “Mă întrebam eu ce-mi lipsește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]