3,962 matches
-
prinde un semn de slăbiciune. Atacă: Nu înțeleg, Ovidiu, cu ce drept toate întrebările astea? Nu-ți mai sunt soție. Nu ți-a intrat încă bine în cap asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am găsit pe ludovician. Era mai tânăr atunci, mult mai mic, dar totuși foarte periculos. Și l-am eliberat, Eric, din închisoarea lui, din bucla conceptuală. Eu am făcut-o. Eu sunt de vină. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea „ambulantă“ s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și alte câteva motive mai obscure. Străbătusem trei sferturi din drum urmând traseul pe care îl parcursese primul Eric și descoperisem atât de puține lucruri - în cel mai bun caz, frânturi inexplicabile dintr-un drum de cărămidă galbenă de mult abandonat; în cel mai rău caz, absolut nimic. Curând, textul becului avea să fie decodat și, nu la mult timp după aceea, aveam să ajung la Blackpool, iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Clădirea e scoasă din uz și ușile din față vor fi deschise. Al dumneavoastră devotat, Domnul Nimeni Imediat ce am citit biletul, am știut că mă voi duce. După atâta timp, un semn de la cineva. Ideea că intram într-un spital abandonat ca să mă întâlnesc cu o persoană care-și spunea „Nimeni“ ar fi tras semnalul de alarmă în mintea oricui, dar ce altă alegere aveam? Încercam de atâta timp să iau legătura cu cineva din ne-spațiu; când în sfârșit reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veche fabrică unde razele lanternelor, în trecere, descoperiră gâturile ruginite ale mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit la stânga. Îi voi spune totul. Voi scrie totul și ea va fi liberă să creadă va pofti. — Pis pis pis pis pis. Spusese oare Nimeni, atunci când eram singuri în spitalul ăla abandonat, spusese ceva cum că ea a scris o lucrare despre mine? Oare așa mă găsise el? Chestia asta mi se părea cunoscută. Brusc, nu m-am mai simțit așa de vinovat. Scrierea unei lucrări academice nu reflecta comportamentul unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc sunt panofagi, reginele bancului. O colonie precum aceasta se cheamă Gloom. Un tremur de repulsie. M-am gândit la luxofagul care se aflase în mine în spitalul abandonat, la greața, lipsa de orientare și voință de atunci. M-am gândit la domnul Nimeni și la angajatorul său. — De unde vine? Întrebând, simțeam deja răspunsul cum prinde formă în mintea mea. Am început să simt începuturile unui cerc vast. — De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieșire. — Așa. Tu vezi de asta și noi o să ne ocupăm de ambarcațiune. Mi-am ridicat gulerul hainei. Acum, că eram singur, aerul părea rece, încărcat de gânduri și îmbâcsit. Încăperea goală mirosea vag a covoare ridicate și-a fabrici abandonate. Era liniște, pașii mei scoțând bufnituri surde pe metrii nesfârșiți ai podelei de ciment. Numai că nu eram tocmai singur, nu-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic din toate astea nu-ți afectează prea mult rutina. De deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pensionare (1994), a continuat să întrețină relațiile cu Asociația de Prietenie Danemarca-România, cu sediul la Copenhaga și cu Asociația Prietenii României din orașul danez Strib. Aceasta din urmă a organizat și trimis ajutoare umanitare pentru Spitalul Municipal, Leagănul de copii abandonați, Spitalul de Neuropsihiatrie din comuna Sapoca, precum și pentru liceele Spiru Haret, B.P. Hajdeu, din Municipiul și județul Buzău. La 15 noiembrie 1994, a luat ființă Asociația Prietenii Danemarcei Buzău, care a continuat relațiile cu Asociația din Strib. În cadrul acestor relații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
suplimentare asupra judecății semnificative efectuate de management în procesul de raportare financiară. Managementul poate să asigure comitetului de audit răspunsul său la evaluările efectuate de auditorii interni și auditorii externi. În plus, managementul asigură perspectiva sa asupra modificărilor neînregistrate sau abandonate ce au apărut după efectuarea auditului anual, precum și asupra motivelor pentru care nu au fost înregistrate. În SUA, Raportul NACD pentru comitetul de audit, în legătură cu comunicarea cu managementul, recomandă comitetelor de audit să obțină declarații scrise privind responsabilitatea managementului pentru
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
îți vor produce repulsie, dar nu este necesar să stai de vorbă cu toate, poți să alegi cine anume te-ar interesa mai mult. Dar va trebui să vii cel puțin de două ori pe săptămână, altfel se vor simți abandonate. Am încuviințat pe loc din cap, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. S-a ridicat brusc, a fixat prima vizită în rezervație, apoi și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am înțeles că va trebui să ne împărțim îngerii așa cum împărțim locurile în autobuz: unul se scoală, altul se așază, trebuie să știi să aștepți. Cei ca mine, ce nu au niciodată răbdare, vor rămâne în picioare, profund nefericiți și abandonați. Mă surprinde că ai înțeles că totul în viață este o problemă de resurse, viața ta însăți este o resursă, de aceea este atât de limitată. Cei mai mulți nu pot înțelege asta. Este ca la loto: doar unul câștigă lozul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un teanc de șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici, hainele abandonate stau acum împăturite cu grijă pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe parbriz, ho, taci cu tata și nu mai țiui că nu te-am violat, las’că-ți trece... Ia stai să te pipăi pe la capace, motorul e rece, dacă n-o folosește zilnic, dacă o fi furată, sedusă și abandonată?! O altă idee nașpa îmi trebuie. Explozivă, percutantă, penetrantă... Gata, am prins o! Cine a zis că sunt schizo-paranoic și fără idei?“ Personajele și acțiunile lor abia se întrezăresc în această turbulență de cuvinte. Descifrăm, în treacăt, scene de amor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor. Toate acestea se cunosc de multă vreme. De ce trebuie repetate? Ca să nu mai vorbim de faptul că autorul formulează adevărurile arhicunoscute într-o limbă de lemn, pe care o consideram compromisă și abandonată. Dacă am fi malițioși, am cita și alt aforism al său: „Proștii au un avantaj dacă nu scriu.“ Dar nu suntem malițioși. Autorul constată ceea ce au mai constatat mii de oameni înaintea lui: „Există pierderi ce nu pot fi regăsite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă. El nu mai este; eu mă împrumut pentru o noapte, pentru două, apoi, dimineața, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
manifeste în care era scris despre niște portocale ce urmau să se vândă în Piața Unirii). Alte 40 internat la Socola (a evadat cu un pedofil pe care l-au împușcat băieții de la crimă organizată în Grădina Botanică). Școală militară abandonată (spărgea oglinzi la miezul nopții, crezând că poate păși dincolo). Liceul cu chiu, cu vai i-au pus în buzunar o repartiție pe Motru la hidrocentrală, dar tată-su, fost sergent cu diagonală, și-a trimis odrasla la școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fie tradus prin „a vinde” sau „a trăda”. Fapta lui Iuda nu poate fi pusă într-un registru separat de cel al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]