3,115 matches
-
trecSi veștile se tot petrecfără de tine, fără ieri.Din pernă ta se cerne scrum,În anii mei se face hăuMi-e dor adânc de somnul tău,Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum.De părul tău mi-e blond abis,De ochii verzi mi-e verde val,Mi-e adâncire grea, de deal,icoana ta rămasă-n vis.Ca un nisip pereții tac,Sub casă ploile se frângsăpând izvor în ochiul stângși mari, în timpul fără leac.Plouă cu tine peste
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lumea ca un turn din Pisa ? TRESTIA Sărmană trestie cugetătoare, Crescută pe un țărm de piatră rece. O bate vântul, care vrea să-i sece Puterea toată. Și ce mult o doare, Că este viața ei, această floare Ce spre abis începe să se-aplece, Sărmană trestie cugetătoare, Crescută pe un țărm de piatră rece. A înțeles acum ce se petrece Pe lumea asta fără de culoare, Știe că pân’ la urmă totul moare, De-aceea-și cată drumul. Va să plece ? Sărmană trestie
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
2015 Toate Articolele Autorului sunt sunt aer și lut, doar umbră și scut, spulberat nisip cu suflet și chip. sunt mască și apă și timpul m-adapă, cu anii mei goi, în chip de strigoi. sunt cărare și vis, amintire, abis, petală de flori în mii de culori. sunt dorul fierbinte, pierdut în cuvinte, un mic tezaur de zgură și aur. fulg pe pământ, ce zboară în vânt, ca visul, ca zarea, ce-nvăluie marea. sunt cald inelar, cu iubire și har
SUNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377224_a_378553]
-
De aceea nu neglija trupul, el poartă sufletul, un timp, ai grijă de trup, el are limbajul său, ca ochii, ca fața, expresia. Ascult o solistă - forță și lumină. De aici începe arta. Eu fug de cuvinte goale - profunzime, adâncime, abis, puah! Omul se uită în sus, în adâncuri se adună mizeria vieții. În trei rânduri am reușit să scriu o sinteză din trei romane citite cu zece ani înainte. Asta m-a salvat de la chinul de a scrie o carte
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
să împletesc Sufletului tău să il dăruiesc Întins pe o rază de soare să-ți încălzească mereu starea aceea de din naintea trecerii în curcubeu nu ți-am fost aproape nici când căzuse cerul pe tine și te prăbușeai în abisuri fără să știi că nu-i bine unde eram atunci de ce nu am fost mâna să întind ca un punct de sprijin din drumul apucat fără rost să te întorc la mine de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: poate
POATE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382145_a_383474]
-
trist și liniștit... Orășelul obosit Reînvie... Aburi, valuri Se înalță-n cer, subit. Seara ne îmbracă-n umbre Trupurile pe trotuar, Se aude-un dangăt sumbru... Zvon mortuar.... Viața ritmu-ncetinește Ne-ndreptăm ușor spre vis, Printre nori apare luna ( Din abis) Doar o clipă... Nu dă semne Că ar vrea să stea mai mult... Norii negri râd a ploaie Și-a salut.... Eu visez că sunt cu tine, Trupuri calde în relaș... Ploaia, noaptea, se sărută, În oraș... Mugurel Puscas ( Liga
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382270_a_383599]
-
nu are leac,/ iar pustiul/ dintre zilele escaladate/ cu atâtea eforturi,/ se păstrează intact/... Cine mi-ar plânge fremătările?” (Cine?). Și adevărat este că, oricât ne-ar încuraja semenii, în asemenea drame rămânem singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
i-a adus eroul pe marele ecran, Bela Lugosi, este asociat cu negativul maximei orori, vampirul, un mort viu, prins între lumi, Batman apare ca o creatură desprinsă din imaginarul gotic. Această ambiguitate servește nu numai odată la punerea în abis a personajului, care în ciuda incoruptibilității sale trăiește din fondul acestui imaginar transpus parcă în atmosfera metropolitană a sumbrului Gotham - alt joc de cuvinte sau o ghicitoare în spiritul Jokerului, Goth sau God? Personajul nu poate fi înțeles pe deplin fără
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
poate fi decât o continuare a Ochiului din umbră. înger sălbatic: "înger sălbatic, asemenea ochiului din umbră,/ Privești imagini tentante, carnale,/ Le devori cu privirea și cauți să sfârșești acest joc/ Privindu-ți chipul în oglinda goală./ Te retragi din abis cu mersul privirii de rac/ Și concepi, ideea de a mai copilări odată.// Iată, acest înger sălbatic se preumblă,/ Așteaptă clipe în șir dragostea maternă/ Pierdută la o vârstă, când se schimbă învelișul celebral, (sic!)/ și clipele frumoase se adună
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt singurele opere de acest gen ale celebrului artist. Ca un demn elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
cu adevărat? Mă tem că nu. Se cultivă cu succes minciuna și suficiența. Sîntem formidabili, studenții sînt geniali. Mereu și la orice. Toată școala. Pe urmă, vin oamenii de specialitate și le amendează sever interpretările. Cădere bruscă și brutală în abis. Tinerii aceștia nu au busola valorii. Pentru că nu au fost învățați, educați în acest sens. Probabil că o discuție serioasă ar provoca un cutremur. Ar face să se reevalueze serios autoritatea profesorilor, nivelul pregătirii lor, necesitatea atîtor școli, a unor
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine înfipte în cinematograficul horror -; așa cum a fost conceput ca muzică: un reușit colaj din muzici semnate de Philip Glass, Rahmaninov, Lou Red și piese
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
lui și legile lui. Sub privirile lor și ale noastre, din nimic, dintr-un covor strîns la mijloc într-o movilă și cîteva lumînări, Nekrosius face un cîmp fumegînd, un cîmp de luptă ca un sfîrșit de lume, ca un abis populat de duhuri, de diavoli, de moarte. Ideea supravegherii, a martorilor complici este prezentă în toate cele trei spectacole. Și în "Hamlet", și în "Othello", există permanent un plan secund în care joacă tăcerea. Personajele cheie sînt pe scenă mereu
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
de execuție, generalul are o mișcare de recul, el vede ceea ce noi nu vedem încă, urmele de sînge. Cu o tăietură impecabilă, crudă, finalul neiertător poartă amprenta marelui regizor care pare să regăsească sobrietatea aproape analitică a unei priviri în abis.
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
Shakespeare din 1990 încoace, care a murit de cîteva ori pînă acum pentru ca să obțină, dincolo de promisiuni, finanțarea evenimentului. L-am înțeles și nu prea o vreme. L-am respectat, însă, enorm. Întotdeauna. Chiar și atunci cînd între noi se găsesc abisuri. Apoi, întîlnindu-i disperarea, am pus, cum am putut, umărul la construcția exemplară a domniei sale. Un edificiu cultural nobil și impresionant ridicat într-o cetate de provincie tributară trecutului, șabloanelor, prejudecăților. Pentru Craiova, Festivalul Shakespeare este o deschidere fantastică. Și nu
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
dărâmatul, tentativa de care pomeneam urmărea să surprindă o discontinuitate în mișcările afective și totodată să dezvăluie putința de a îmbina contrariile. Ea era animată de ambiția de a fi în consens cu avansarea înregistrată în cunoașterea omului, contemplat cu abisurile, răsucirile și ambivalențele sale. Dacă autorul român părăsea ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
o legumă, nu se poate mișca, nu poate vorbi, în schimb aude și vede, iar vătămarea corneei la ochiul drept nu-i mai lasă decît o singură poartă spre lume, un singur ochi. Într-o clipită, Jean-Do a plonjat în abis, asemeni scafandrului închis în carapacea sa metalică asemeni unui enorm crustaceu, imaginea care reflectă obsesiv noua sa condiție. Suntem la spitalul naval de la Berck-sur-mer, unde cîndva erau tratați bolnavii de tuberculoză și nu putem să nu ne amintim de Max
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna pe fundul/ tuturor bunoacelor care-mi ies în cale." (Fericit). Altfel, este destul de sfios și-i plac "tipele pudice", întrucât cu ele se poate construi "un abis de comunicare/ unde se pot întâmpla/ nesfârșite nopți de desfrâu". Nici fantasmele nu sunt de lepădat; cu atât mai puțin realitatea vie și caldă, oferind atâtea surprize plăcute. E suficient un gest al bunoacei, pentru ca tânărul să sară de pe scaun
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
program pe cât de dificil, pe-atât de binevenit: Octetul Vertige de la lontanéité de Dan Dediu și Dixtuorul op. 14 de George Enescu. Compozitorul Dan Dediu comenta astfel propria partitură: „Mi-am imaginat Lontaneitatea nu ca un orizont, ci ca un abis. «Cum am putea cădea în depărtare? Ce amețeală ne-ar cuprinde în căderea noastră orizontală? Ce trăiri, ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la Lontaneité?» Ecce opus! Cinci căderi în orizont, cinci absorbții în necunoscut, cinci
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
scara întregii existențe. Era o muzică miraculoasă, mai presus de toate îndreznelile fanteziei,pentru că ritmurile și armonia ei mă trimiteau nu numai spre depărtările insondabile ale universului, ci și spre străfundurile neștiute ale ființei mele fragile și șovăitoare ”... „Părăsesc fundăturile, abisurile și căderile vieții cotidiene, ca să plutesc euforic în fluxul sonor. Este o ascensiune în lumina tonală. În această lumină viața și ființarea mi se comunică blând, ca revărsare abundentă de sunete. E o polifonie universală, coborâta din neștiutele depărtări ale
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
capătă viață și le dispune într-o nouă ordine și o nouă consistență. Cu suavitate și curtoazie memoria caligrafiază trecutul, dovedindu-se un fidel curtean al fiecăruia dintre noi. Absența memoriei ar face din trecut o prăpastie fără fund, un abis de ne umplut. La rândul ei, imaginația pare a fi deopotrivă mama speranței și a iluziei. Ca un ochi al sufletului, ea exprimă puterea sintetică a spiritului de a-și extinde, dincolo de orice limită sau constrângere, viziunile-i lăuntrice
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
celălalt, din cauza invidiei provocate de împărțirea ad-hoc a loturilor boierești. Nu se crea numai o scenă paralelă față de finalul Bijuteriilor...; trimiterea, indirectă, la Rebreanu ("Cu pământul nu e de glumit") camuflează, de fapt, o profeție sumbră. O punere ironică în abis? Paradoxul "Concertului pentru orchestră simfonică" al lui Pius Dabija Personalitate plurivalentă ca orice spirit care se considera renascentist, sculptorul Pius Dabija (unul dintre alter-ego-urile scriitorului) era și compozitor. Compusese, printre altele, un "concert pentru orchestră simfonică", intitulat Cele patru vârste
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
a prelins într-o ceață ce / dispăru în și din interior ca orice bucurie". Între rațiune și vizionarism se interpun elemente ale concretului cotidian, menite a limita tendința de abstragere fără rest a celei dintîi și cea de plonjare în abisul irațional a celui de-al doilea: "o moarte de vară / sub vie / sub lămpi calde / și sulf / între cuvinte / mai bătrîne / ca oamenii // monstruoase ce / năpădesc visul // somnul de vară / moarte de mărunțișul / uitat prin buzunare" (Somnul). Deloc expansiv, cu toate că
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
picioarelor păreau să se fi transformat în gelatină. Regiunea era sălbatică și cărarea îngustă și abruptă șerpuia săpată pe marginea unei stânci, deasupra unei râpe de câteva sute de picioare. Picioarele îi tremurau și era sigură că va cădea în abis. Adesea se agăța de arbuști sau de tufișuri ca să nu alunece în prăpastie. După ce au traversat muntele, au întâlnit câteva râuri adânci și repezi. Apa îi ajungea mamei până la talie și îi era imposibil să se mențină în echilibru. În mijlocul
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]