619 matches
-
noastre. Și cu toate acestea autoritatea statului e acolo cu mult mai tare și mai concretă decât la noi, unde personajele ce ne administrează, departe de-a fi obiectul stimei cetățenilor, sunt din contra tot ce societatea consideră ca mai abject și mai de nimic. Dar unde mai punem una? O modificare a legii comunale imediat înaintea alegerilor. Dar nu se va putea spune că o asemenea reformă ad hoc, imediat înaintea unor alegeri certe, este ticluită anume pentru trebuințele electorale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cât vrei să-i impui ceva mai mult cu atât natura omenească se revoltă în el. Dragostea * de legea Sfântului George și legea * de bravură și temeritate ne-au înnobilat pe toți. Nu suntem vite de jug, nu suntem sclavi abjecți a nici unui papă, a nici unui cezar. E un raport între noi și-ntre cei ce din mila lui Dumnezeu poartă comanda lumei - un raport de proporționalitate de putere, de echitate, de dreptate. Nu fantazia bolnavă a unui umil pomanagiu încoronat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e obișnuit să dea ascultare Preotului. Dar aflu acum că ai dezlănțuit războiul! Aflu că ai omorât un semen! Xtyn încuviință din cap în tăcere. - Și doresc să știu ce înseamnă lucrul ăsta. De ce târăști tribul nostru în cea mai abjectă dintre toate cele ce pot exista: violența împotriva altor oameni...? Xtyn își lăsă mantia să alunece în neorânduială, fluturând pe buze un zâmbet pricinuit de senzația bizară a coloniei de ciuperci din veșmânt care reacționa zgomotos în felul ei la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre membrii familiei Karamazov, care, atunci când i se reproșează faptul că, pe nedrept, poartă cuiva pică, răspunde: „Iată de ce: este adevărat că nu mi-a făcut nimic, dar În schimb i-am făcut eu lui o ticăloșie din cele mai abjecte și, În clipa când i-am făcut-o, am și Început să-l urăsc pentru aceasta”.) Refuzul laudelor este plăcerea de a fi lăudat de două ori. (Proverbul Își are originea În cugetările moraliștilor francezi, care nu o dată au sesizat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
această nouă clasă dominantă și s-a lăsat folosită. Iar imensa turmă a poporului (repet încă o dată, în sens tradițional religios) se lăsa guvernată și ținută în pumn. Dar să presupunem că Biserica era mânată de buna-credință și să interpretăm abjectul său pact cu fasciștii drept un mod de a rămâne solidară cu poporul ce era de-acum exploatat și înfometat. Astăzi, Familia nu mai este - aproape dintr-odată - acel „nucleu” minim, originar, celulă primă a economiei rurale, așa cum a fost
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Adesea digresiunile sunt încorporate în biografii sau scene de-a dreptul memorabile. Se constituie în felul acesta o tipologie foarte bogată, unde, alături de numeroși deținuți, însuflețiți de spirit de sacrificiu, demnitate și dăruire umană, sunt surprinși destui egoiști, poltroni, lingușitori, abjecți, dintre care se recrutau de obicei „turnătorii”. Digresiuni sunt, de asemenea, rememorările și anticipările, autorul întrerupând firul narativ spre a relata ce s-a întâmplat după evadarea de la Cavnic sau pentru a urmări destinul unor camarazi după ieșirea din închisoare
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
și a lui Dostoievski prin Pușkin se referă la tema religioasă, mod de cunoaștere și devenire a personalității: omul prevestit de cei doi este „omul în om”; omul solar al lui Pușkin și omul sfâșiat între elanuri sublime și ispite abjecte al lui Dostoievski întregesc visul armoniei în contradicții care tentează conștiința. În relația Pușkin-Lermontov, L. descrie metamorfozele eului liric, travestirea acestuia în personaj liric, ca fenomen al unei literaturi care își găsește substanța emblematică într-o serie de personaje-pelerini, eroi
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
societatea românească e oricând mai mult decât utilă. Suntem, În mod evident, o comunitate cu un imaginar alterat, iar această deformare a mentalului nostru a fost intenționată. Scopul malformării noastre, niciodată ascuns, a fost crearea „omului nou” - monstruozitate finală a abjectului „umanism” de factură marxistă, care este prin excelență inuman. Un astfel de proces s-a derulat În majoritatea țărilor comuniste, pentru că premisa de bază a leninismului o constituie tocmai modificarea gândirii oamenilor, schimbarea de paradigmă ideologică - fie și prin distrugerea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Goff). Contracararea acestor efecte, pretutindeni unde pot fi Întâlnite, este singura modalitate practică de a ieși din teatrul continuu al absurdului politic și social În care trăim. Primul și cel mai grav dintre toate este umilirea și construirea unei identități abjecte la nivel public și personal. Dacă În penitenciarele reeducării umilirea presupunea transformarea individului Într-o creatură lipsită de personalitate, ea reprezintă În continuare un instrument al șantajului politic și social În România. Umilirea publică și Înjosirea personală le vedem pretutindeni
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
România. Umilirea publică și Înjosirea personală le vedem pretutindeni În jurul nostru; agenții antrenați ai Securității se pricep foarte bine să pună În practică asemenea activități. În plus, pretutindeni În corpul nostru social, mai ales În poziții-cheie, Întâlnim creaturile cele mai abjecte, atât ca limbaj, dar remarcabile și prin comportamentul suburban. Peste tot În România, limbajul violent, agresivitatea de tot felul și mârlănia cea mai frustă sunt fenonomene „piteștizatoare”. Un alt semn este obediența, slugărnicia dezgustătoare, ale cărei forme infame devin periculoase
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
argumentează MacPherson, „trebuie să devină un drept de a participa Într-un set de relații de putere care oferă individului posibilitatea de a trăi o viață deplină”17. Desigur, pentru patru cincimi din rasa umană, care Încă trăiesc În sărăcie abjectă sau În subzistență minimă, Îndemnul economistului Hernando de Soto, de a ajunge din urmă națiunile bogate prin stabilirea unui regim al proprietății private asemănător cu cel de care se bucură Europa și America de mai bine de două sute de ani
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vicios din care este dificil de ieșit. De asemenea, de multe ori imigranții nu pot să-și controleze copiii În aceeași măsură În care ar fi putut-o face În țările lor de proveniență. Subminarea autorității familiei, combinată cu sărăcia abjectă și prezența unui sentiment de dezrădăcinare este un amestec periculos care duce la comportament antisocial În creștere și la crimă. Într-o mare măsură europenii se simt inundați și copleșiți de valul de imigranți. Resentimentul a crescut Încet, Încet În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Hotărârea e potențată, probabil, de sensibilitatea Anei la tragic, fiindcă destinul tragic dimensionează viața prietenei sale. Destin trasat de o traumă a copilăriei: propriul tată o violase pe Zoe și același părinte denaturat va face, cu complicitatea nu mai puțin abjectei sale soții, ca fiica lor să fie închisă, timp de doi ani, în balamuc, la München. Anormală erotic, de pe urma traumei suferite, Zoe devine treptat o epavă umană: nu își încheie cursul liceal, abandonează familia, locuind la o rudă, apoi, într-
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de bloc, la uscător, în spate, după șură, coloșa prin vecini. Fără licențe de emisie, fără forme legale... Ați ghicit că mă gîndesc la OTV și la bîlciul de vorbe al paiaței Dan Diaconescu. Întrebare: care e lucrul cel mai abject și stupefiant care nu s-a făcut încă în România și pe care un limbric fără scrupule și-l poate permite pe sticlă? Răspuns: să aducă un serial killer în transmisiune directă și să-i spele cadavrul ambulant sub ochii
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
o navă abandonată, / Păsări bezmetice se odihnesc pe umeri, / Ca pe catarge dintr-o mare moartă.” S. nu este un glas al revoltei, este un sceptic care alege „vocea de catifea” și care știe că poezia nu poate vindeca maladiile abjecte; primejdiile te pândesc și „pe tine, care-ai crezut / Că toată murdăria acestei lumi / O poți șterge cu un singur vers” (Un singur vers). Demnă de interes este lirica erotică a lui S., al cărei punct forte constă în dezvăluirea
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
stă în centrul cărții este că nu numai istoria își selectează exponenții, ci și indivizii superior dotați (în bine sau în rău) pot orienta într-un sens sau altul istoria. Istoria, în orice caz, nu este o zeiță inocentă, indivizi abjecți fac uneori ceea ce vor cu ea. Romancierul mărturisește a fi interesat de latura umană a acestui complicat determinism, respingând ideea fatalității, despre care Tolstoi credea că acționează și în istorie. Ca personaj literar, Paul Ștefan se definește mai ales prin
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
realismul lui psihologic se bizuie pe valorile clasice ale omului. Familia, prietenia, iubirea, relațiile dintre părinți și copii, morala comunitară, respectarea rosturilor și a regulilor de conviețuire - sunt lucruri esențiale pentru el. Nu îi plac oamenii „nesăbuiți”, ființele întunecate, naturile abjecte, și, într-un articol celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții sociale. Tânăr, propune patru modele epice (Tolstoi, Dostoievski, Hugo și Balzac), mai târziu lărgește aria lecturii. Îl citise pe
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și Cravata de cânepă, prelucrare parodică în cheie urmuziană a relației între Hamlet, „infelicele prinț al Danemarcei”, și domnița Silvia-Logica, al cărei devotament pasional merge până într-acolo încât se spânzură de brațul felinarului în care Hamlet, dezgustat de patetismul abject al existenței, se metamorfozase. Celelalte schițe stau sub semnul goticului poesc, coagulându-se într-un inventar de „cazuri”. În Zvonuri, de pildă, gelozia lui Stan Gurău, prelungită dincolo de moarte, poartă scheletul sinucigașului din dragoste până la fereastra casei unde fosta-i
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
N.: Or, ei n-aveau nici o șansă... N.I.: Nu, nici o șansă de evadare din acest sistem diabolic. Ultimul asalt a fost dat asupra familiei, care a fost acuzată și condamnată pentru rolul nefast avut asupra lor, a colegilor. Cele mai abjecte insulte și acuzații, tot felul de necuviințe despre părinți, frați și surori, despre soții și iubite. Este de-a dreptul cutremurător să asiști la un astfel de rechizitoriu și te îngrozești de ceea ce ajunge omul sub teroare. Cei care au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din „of”-urile lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
e de remarcat că adevărul noii poetici nu poate fi sesizat decât pe fondul „pozei” romantice, al cărei grotesc îndeamnă la diferențiere și revoltă: a citi unei femei frumoase un poem cu voce afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
lui Bazileu, și mama ei, Die Goia. Identitatea primeia e denunțată încă de pe copertă, unde o femeie trecută de multișor de vârsta tinereții e surprinsă într-o poziție nu tocmai decentă. În text aceasta întrupează tot ce poate fi mai abject, mai abominabil, de la răutate bestială la vulgaritate extremă. Ieșită din țigănime, Marea Doamnă Dracula e o tirană arogantă, care tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
studențesc contrarevoluționar. De la Uranus, Jilava, Salcia, Strâmba, Grindu până la penitenciarul Gherla acest element „dușmănos”, „ostil”, „descompus”, „complotist”, cum este etichetat de anchetatori și torționari, cunoaște toate formele de umilire, toată panoplia de „metode” folosite de aceștia. „Împărțitorii de dreptate” sunt abjecți, poltroni, cupizi, gardienii au o inepuizabilă fantezie în terorizarea deținuților. Scoși atât pe căldură sufocantă, cât și pe ger năprasnic la munci epuizante, cu puștile paznicilor ațintite asupra lor, cu câinii asmuțiți împotriva „trântorilor”, deținuții muncesc până la epuizare, sunt hrăniți
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Petru Dumitriu a trasat un portret de o mare veridicitate al boierimii românești, al josniciei acestei clase, al setei sale nemăsurate de avere, care o Împinge În egală măsură să exploateze fără limită țărănimea și să comită crimele cele mai abjecte atunci când interesele sale sunt În primejdie. (Ă). Dar și În Bijuterii de familie, cu toate că saltul calitativ făcut de scriitor de la apariția Dușmăniei este remarcabil, mai sunt prezente Încă rămășițe ale modului antirealist de a privi oamenii și faptele”. În partea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]