2,175 matches
-
substanță, modul în care se istorializează absolutul și în el fiecare dintre tonalitățile ontologice fundamentale ce constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința în Bucurie și Deznădejdea în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se modifică Suferirea primitivă ce constituie posibilitatea oricărei încercări: într-o oscilare perpetuă a suferinței și a bucuriei. Numai că această oscilare sau această schimbare permanentă care este cea a Vieții, dorită și dictată de propria sa esență, de esența absolutului, nu este o ființă inferioară, este ființa acestui absolut, singurul mod de "a fi" al acestuia, adică de a surveni ca ajungere în sine a vieții potrivit modalităților patetice în care ea nu contenește a se încerca și a se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științific prin urmare este independent de subiectivitatea individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și care se identifică cu subiectivitatea absolută, acest adevăr variază odată cu viața, are o istorie, care este istorialul absolutului, îmbrățișarea sa cu sine potrivit modalităților fundamentale ale Suferirii, o individualitate, în măsura în care esența patosului său este cea a ipseității și în care ea nu se istorializează niciodată decât într-un individ și ca ființa sa proprie, o singularitate, în măsura în care orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu ea ceea ce nefiind niciodată afirmat de acțiunea noastră nici creat de către ea furnizează totuși tot ceea ce este ea și tot ceea ce face ea, devenind astfel propria noastră acțiune. Aceasta nu este așadar niciodată disociabilă de procesul etern în care Absolutul ajunge în sine și se istorializează, proces care, ca sporire de sine, este cu toate acestea fenomenologic de la un capăt la celălalt, înfăptuindu-se ca fapt de a suferi și ca fapt de a se bucura. Faptul că, purtați de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proces de descompunere, ci Energia originară a Ființei în calitate de Viață sau, mai curând, în ceea ce privește această viață care este a noastră (cea a indivizilor și a grupurilor, prin urmare cea a societăților), faptul că ea se regăsește în acest istorial al Absolutului și se înfăptuiește în el și ca el. Aprioricul barbariei ca și cel al culturii, aprioricul tuturor aprioricelor este această viață absolută în care suntem trăitori. De ce atunci rămâne această Energie nefolosită în noi? În ce fel sporirea, contravenind într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încercare, în așa fel încât, sprijinită de sine și ca strivită de sine, fără să se creeze distanța nici unui recul posibil, ea este patos și nimic altceva decât patos temporalitatea sa nefiind nimic altceva decât mișcarea acestui patos, adică istorialul Absolutului în plenitudinea nicicând ruptă și ca atare neîntreruptă a suferinței sale și a bucuriei sale. Însă această plenitudine niciodată slăbită este cea a Energiei, ea este Prezența superputernică a vieții față de ea însăși și ceea ce face simțită forța sa în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine, ea se produce de fiecare dată sub forma unui Sine, ca efectuare a acestui Sine și ca experiență efectivă a sa. Nu există prin urmare nici Istorie, nici Societate, ci numai "indivizi trăitori" al căror destin este cel al Absolutului, care nu survine niciodată, în calitate de subiectivitate absolută, decât prin intermediul multiplicității indefinite a monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al cărui contemporan dorești să fii și la contemporaneitatea căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă este vorba de adevărul teoretic, cea, inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și respectat încă din tinerețe. Perseverând, am reușit să mă desprind complet de tot ceea ce se petrece în preajmă; nici un eveniment nu mă mai poate perturba atunci când lucrez și, cu timpul, voi desena litere de o perfecțiune dusă în pragul absolutului, dorința mea dintotdeauna. Să caligrafiez așa cum nu a mai reușit încă nimeni! Adică să găsesc, primul, formele optime pentru toate semnele grafice folosite în scrierea noastră, amănunt de care, până acum, nu cred că se fi ocupat, vreodată, cineva. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
În acest univers frugal, camerele sunt luminate cu lumânări. Lumina vine din interior. Șoapte și corvoada curățatului de cartofi". Neuhoff găsește abordarea lui Mungiu o dovadă de inteligență cinematografică, iar filmul său, "miracolul (...) atins de grația divină", pune întrebări asupra absolutului existenței, precim și a primatului credinței: " Situația îl depășește pe acel popă taciturn și bărbos care o ține la distanță cu o furcă pe această străină cu ochi intenși și cuvinte de lavă. Fosta ei familie adoptivă o respinge. Domnișoara
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
este legată de o cruce făcută din scânduri, în fața prietenei sale neajutorate. Iubirea este o tristă necesitate. Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credința. În general, ai de câștigat de pe urma ei destul de puțin. Absolutul țâșnește din peisaje goale, lipsite de oameni. Misterul suflă cu un sunet de crengi moarte. Până unde poți să mergi pentru cineva? Sentimentele, pot fi ele împărtășite? Mungiu este moral prin foarte marea lui bunătate. El nu alege soluția facilă
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
sculptate în lemn de la prora corăbiilor, meșteșug în care protagonistul Cippico excelează, asimilându-le figurii mitologice feminine care pare să conducă vasul, cu veșmintele umflate de vânt asemeni pânzelor, cu chipul și cu ochii goi spre niciunde, sfidând destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește, orbit poate de prea multă lumină, a iubi orbește. Este prezumția de a vedea absolutul în această
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește, orbit poate de prea multă lumină, a iubi orbește. Este prezumția de a vedea absolutul în această lume relativă. La voia întâmplării este un roman-Argus cu o sută de voci ("alte voci, aceeași voce, un ecou fără de sfârșit vorbind despre sfârșit"), în locul celor o sută de ochi, care ocrotesc pe cine? ce anume? ce fel
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
scrise..." (George Anca); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); "Tantal morf în setea semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
străzii, cu mărteția intrinsecă a deriziunii. Renunțînd la statutul său de privilegiat, de creator din nimic și de mediator plin de responsabilități al unei demiurgii preluate prin mandat și, tocmai de aceea, reziduale, pictorul și-a schimbat radical și țintele. Absolutul a sucombat, asfixiat în propria lui carcasă de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la mir, urgent,// cuvîntul, afurisită ispită, / a-l stîrni, a-l îmblînzi, a-l milui, // cu ultimul cent ..." (Afurisită ispită). În direcția unei asemenea ontologizări, cuvîntul își proclamă absolutul, se confruntă exultant cu peisajul: "Cuvîntul ilot n-a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
neam de-al său ucigaș, poate, după darul acela excepțional. încearcă iertare dând o asemenea lovitură de poker lui Dumnezeu, care a socotit cât face... Este tema existențialistă a răspunsului și răscumpărării. Amestecată cu practicismul uman, care vrea să biruie absolutul din conștiință (păcatul) printr-o supralicitare, faptă spectaculoasă... jucând această fantastică lovitură contra lui Dumnezeu, ca să facă uitată fapta... Apoi mâncăruri multe sunt aduse de-a valma și puse rând pe rând pe mesele improvizate din niște scânduri late inegal
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
substanța este corespunzătoare cu hiatul de măsură, iar acest hiat nu este ceva irațional, deoarece a putut fi înscris într-un corp de explicație rațională. Se pare că iraționalul se dizolvă în forme raționale apropiate. Iraționalul nu mai este un absolut. (Cooppel, Fournier, Joanovici). Ura, agresivitatea, da. (Georges Bachelard). (Seminarul de psihologie al lui Zapan).
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
Maiorescu le știe foarte bine.) Anii de la Paris, drumurile în Germania, aflată la "ora tuturor ambiguităților, a tuturor duplicităților, a Ersatz-urilor de tot felul", anii de o "energie poliglotă debordantă" în care Paul Celan străbătea numeroase straturi lingvistice în căutarea absolutului - sunt și ei povestiți de Petre Solomon. În 1966 l-a vizitat la Paris. "Personal cred că, tocmai pentru că avea o sensibilitate acută, sau chiar maladivă, Paul percepea mai exact decât alții Ťnebuniať secolului". Trăia retras; era un mare singuratic
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
decît suntem, să recunoaștem că metafizica a ieșit de pe agenda de lucru a omenirii. Avem de-a face cu cazul trist al stingerii unei ilustre ramuri tradiționale, la capătul unei istorii care a semănat cu o lungă bătălie dusă în numele absolutului divin. Că larma bătăliei s-a domolit și că, din rîndul beligeranților speculativi, s-a înfiripat o procesiune mortuară ce a culminat într-un tîrziu cu îngroparea renumelui metafizicii, acest detaliu ține de regulile seci ale selecției culturale: sunt discipline
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
George Hincapie (BMC), Levi Leipheimer (Omega Pharma), Christian Vande Velde și David Zabriskie (ambii de la Garmin) vor fi suspendați șase luni, începând cu finalul sezonului, după ce au recunoscut că au folosit substanțe interzise și au depus mărturie împotriva recordman-ului absolut al Turului Franței, Lance Armstrong. În luna februarie, justiția americană a renunțat la o anchetă deschisă în urmă cu doi ani la Los Angeles, în care Armstrong și alți cicliști americani au fost cercetați, pentru a se stabili dacă s-
Lance Armstrong, deposedat de ... carieră! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/75597_a_76922]
-
plasat între Eminescu și Maiorescu? De ce Vlahuță și Duiliu Zamfirescu vin în urma lui Șt. O. Iosif? Finalmente, profesorul de literatură e silit să se încline în fața deciziei filozofului: Ion Petrovici i-a așezat pe cei doisprezece sub o cupolă a absolutului, unde bornele temporale își pierd orice relevanță. De remarcat altminteri unitatea stilistică a ansamblului, pe care sculptori de vîrste și formații diferite - de la C. Dimitriu-Bârlad pînă la Milița Petrașcu, trecînd prin Jalea, Medrea și Han - au izbutit s-o realizeze
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]