594 matches
-
București, 1981, p. 437. Nicolae Iorga, Études roumaines. Idées et formes littéraires françaises dans le Sud-Est de l’Europe, Paris, 1924, pp. 29-13, 87-100. Ernst Cassirer, La philosophie des Lumières, Fagard Paris, 1970, p. 207. D. Prodan, „Transilvania sub regimul absolutismului luminat”, în Istoria României, vol. III, București, 1964, p. 731, 740. Victor Neumann, „Reflecții proprii și repere apusene în gândirea istorică luministă a centrului și sud-estului european”, în Convergente spirituale, ed. cit., București, 1986, pp. 18-19. Vezi comentariile noastre pe
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Lebensphilosophie este mai presus de orice îndoială, susține că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt și cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge până la fondul originar al vieții" (s.n.)114. 7. Perenitatea modelului pluralității Contestarea vehementă a absolutismului în gândire de către romanticii a condus la relativism, la acceptarea și promovarea diversității. Atât modelul unității, cât și cel al totalității au pierdut teren în fața unui istori(ci)sm atoaterelativizant, care înțelege că în lumea spiritului lucrurile se petrec într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filosofia oficială în Franța era scolastica. Inchiziția se afla pe creasta ultimului ei val de putere, astfel că pedepsea cu ardoare maximă orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția scolastică însemna a zgudui autoritatea regală. Întrucât filosofia se confunda cu statul, statul era brațul ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul, iar Renașterea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și idei îndreptate împotriva autorilor antici. Această măsură tensionează atmosfera în Franța, situație ce nu va rămîne fără influență asupra deciziilor pe care Descartes le va lua mai târziu, după întoarcerea în Italia. Prin hotărârea Parlamentului francez se relua lupta absolutismului împotriva sfidării feudale, reinstaurîndu-se o dominație destul de prelungită în timp. A fost o ultimă încercare de rezistență a tradiționalismului medieval care a afectat gîndirea independentă și studiul liber ce înfloriseră în Renaștere. Alături de conjunctura istorică nefavorabilă noilor idei și în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu adevărat federale și să o anime" căci "națiunile Europei, consimțind la sacrificiul unei părți a suveranității lor în favoarea unei comunități supranaționale pașnice, care să le păzească existența asumîndu-și esențialul din mesajul lor, vor da un exemplu de refuz al absolutismului statului și vor arăta astfel lumii eliberate calea unificării și a păcii". În Italia, De Gasperi, care vorbea de "patria noastră Europa", apăra necesitatea unei "autorități politice centrale" și făcea referire la Elveția ca model de organizare pentru noua Europă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sînt caracterizate drept cele mai ample și incisive posibilități de participare politică. Pornind de la aceste aspecte și fără a urmări îndeaproape succesiunea istorică a participării politice, se poate afirma că multe forme de organizare a puterii politice, în lumea occidentală (absolutismul) și în lumea orientală (despotismul) nu au lăsat prea mult spațiu pentru afirmarea pe lungi perioade de timp a participării politice. Abia odată cu apariția formelor moderne ale statului în lumea occidentală, și mai ales cu primele tendințe către democratizarea internă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
din nou se întunecă, dar, până nu trece pragul nelegiuirii, el mai are posibilitatea de a se reîntoarce și de a rămâne în sfera speranței noastre. Când însă prin densitatea faptelor rele ori prin gradul lor de gravitate, ori prin absolutismul puterii el trece pe neașteptate peste prag, atunci a ieșit din umanitate. Și, poate, fără putință de întoarcere 311. Asemenea meditații morale au o profunzime care vine din faptul că sunt "trăite". Tocmai experimentarea suferinței l-a făcut pe autorul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
s-a apărat împotriva fiindcă nu putea cîștiga decît cu și prin. Or adevărul este că statul a sfîrșit prin a pierde bătălia împotriva fiecărui medium. Pentru a supraviețui, s-a predat. În secolul al XVIII-lea, duelul cărții cu absolutismul victorie a cărții. În secolul al XIX-lea, duelul jurnalului cu reacțiunea (imperială, monarhică, burgheză) victoria jurnalului. În secolul XX, duel al audiovizualului cu statul monopolist victorie a audiovizualului. Această neputință constantă în fața "instrumentelor" merita în sfîrșit o meditație. Este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în Plan, sugerează atît restrîngerea posibilităților de ocurență a cuvîntului, cît și a ceea ce poate fi proferat legal. Un astfel de eveniment este necesar, dar regularizat și cadrilat pe cît posibil. Din secolul al XVI-lea pînă în secolul XX, absolutismul politic a fost dintotdeauna obsesia formatorilor intelectuali. Richelieu nu vede altceva decît pericol în înmulțirea colegiilor, după cum Colbert nu vede altceva în înmulțirea tipografiilor. Tipografia diseminează, monarhia concentrează (tipografiile situate, la Paris, în împrejurimile străzii Saint-Jacques). "Înmulțindu-se la infinit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
arată chiar vulnerabilitatea lui față de acesta. N-a fost Voltaire interzis? Voltaire avea desigur dreptul să scrie la Ferney ce scrisori dorea, dar nu și dreptul de a pune în circulație, în regat, ce cărți vroia, căci ordinea publică a absolutismului putea fi afectată nu de idei izolate, ci eventual de răspîndirea necontrolată a acestora. Sartre putea să pună în circulație ce cărți și ziare dorea, dar nu să facă un serial televizat, căci ordinea publică liberală, imună la un pamflet
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
abolirea ficțiunii, a războiului și a dezordinilor interioare, dînd puterea spirituală savanților și puterea spirituală industriașilor). SCRIERE (LOGOSFERĂ) TIPOGRAFIE (GRAFOSFERĂ) AUDIOVIZUAL (VIDEOSFERĂ) MEDIU STRATEGIC (PROIECȚIE A PUTERII) PĂMÎNTUL MAREA SPAȚIUL IDEAL DE GRUP (ȘI DERIVĂ POLITICĂ) UNICUL (Cetate, Imperiu, Regat) absolutism TOȚI (Națiune, popor, stat) naționalism și totalitarism FIECARE (populație, societate, lume) individualism și anomie FIGURĂ A TIMPULUI (ȘI VECTOR) CERC (Etern, repetiție) Arheocentrat LINIE (istorie, Progres) Axată pe viitor PUNCT (actualitate, eveniment) Autocentrat: cultul prezentului VÎRSTĂ CANONICĂ BĂTRÎNUL ADULTUL TÎNĂRUL
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
erau considerați germani”. Idila temperată între eforturile inițiate de țarul luminat și Occidentul spre care se hotărâse să deschidă ferestrele supușilor săi avea să aibă un sfârșit pe care Taplin îl marchează cu exactitate „Când, în secolul XIX, confruntarea între absolutismul țarist și idealurile politice occidentale a izbucnit în mod public, supravegherea vizitatorilor de către poliție a devenit normă”. Revoluția bolșevică avea să aducă în primii ei ani și o politică a „ușilor deschise”. Una, firește, total aservită intereselor propagandei. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și murmură la nesfârșit: „Este foarrrte frumos; foarrrte, foarrrte frumos”. Deși asemenea lui Buñuel, „tovarăș de drum” al Uniunii Sovietice, Alvaro Custodio e mai aproape de părerea lui Revel. Povestind acest episod la un sfert de secol de la derularea lui, autorul Absolutismului ineficace nu-i reproșează neapărat lui Buñuel că în anii Războiului Rece s-a aflat de partea Moscovei. Ceea ce i se pare cu adevărat de neiertat este abdicarea de la orice independență estetică. Și atunci, cu ce drept îl reneagă Buñuel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
asimilări a puterii ecleziastice în cea politică și a pro-ducerii unor plăgi provocate de o astfel de denaturare, Rosmini tra-sează etapele unei istorii a creștinismului care prinde elan în era feudală, parcurge era reformei gregoriene a luptei pentru învestituri, a absolutismului, a Reformei și Contrareformei, și culminează într-o interpretare eminamente religioasă a revoluțiilor contemporane: "Poate acea neliniște însăși a popoarelor care în manifestarea sa capătă forme cu totul materiale, căci un sentiment are nevoie să se extindă și să îmbrace
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ai acest tribunal extraordinar? Și atunci? Să te lași înșelat? Să deschidă Evanghelia și să citească: "Eu mi-am întemeiat Biserica pe piatră". Să creadă, așadar, în Evanghelie. 261 O mărturie a excepțiilor, pentru ca să nu existe vreo suspiciune că favorizez absolutismul politic, este cea a lui Richelieu, care considera Galicanismul ca fiind un sistem schismatic. El descoperea spiritul schismei și în acesta, căci "se presupunea că fiecare Biserică are dreptul să hotărască chestiunile de o asemenea importanță care priveau interesele întregii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
idealului german: "Träumt ihr den Krieg? Träume wer träumen mag, Krieg ist das Losungswort Sieg, und so klingt es fort"* Armata, care ar trebui să fie școala poporului și un instrument al politicii, face din politică instrumentul puterii militare atunci când absolutismul patriarhal al unei regalități, întemeiată pe spadă, face posibilă o atitudine a statului care nu ar permite o democrație refractară la influențele militarilor și nobililor. Astfel gândesc inamicii noștri și așa ar trebui ei să gândească necesarmente atunci când văd că
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
lui Eminescu, trei funcții ale statului: morală, de armonizare a intereselor claselor sociale și de echilibru al statului, oprindu-se asupra ideii de "luptă între stat și individualism". Se referă apoi la "scopul statului", așa cum îl vede Eminescu, la ideea "absolutismului poporului, nu al domnitorului", dezvoltând problematica factorilor interni ai păstrării naționalității, anume prin cristalizarea, obligatorie, a limbii naționale. El opune precizează exegeta "patriotismul înțeles prin dragoste pentru popor și respect pentru tradițiile și cultura sa", cosmopolitismului, care nu este decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
superpuse, la parlament (camera automaților), la chestiunea agrară, a țărănimii, la învățământ, la armată, la ortodoxie și, cu acuitate, la cazul domnitorului Alexandru Ioan Cuza ("în viziuinea sa, Cuza rămâne un model de intransigență, de democrație autoritară, iar nu de absolutism"). Cel de al doilea capitol evaluează Contribuția lui Mihai Eminescu la apărarea valorilor fundamentale ale statului român și la promovarea intereselor sale în relațiile externe. Autorul studiului se oprește, urmând firul polemicilor lui Mihai Eminescu, asupra modului în care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
independenței, ca un act care a consfințit și a consolidat emanciparea lor politică în raport cu Coroana britanică, stabilită prin Declarația de Independență din 4 iulie 1776. Apariția Constituției scrise a fost rezultatul luptei burgheziei aflate în ascensiune economică și politică împotriva absolutismului federal. Constituția scrisă asigură o mai mare stabilitate și securitate a instituțiilor politice, deoarece conținutul articolelor sale este clar <footnote Așa cum scria Thomas Paine (1737-1809): „Nu există Constituție dacă ea nu poate fi pusă în buzunar.” footnote> . Regula de drept
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
ranii nu s-au mulțumit să-l facă răspunzător de asta, ei au mers până la a-l compara cu Nero; totuși, ar fi trebuit să-i arate mai multă îngăduință și să se considere fericiți că au de îndurat un absolutism atenuat de anarhie și de farsă. Este de netăgăduit că a fost dominat de niște inși fără scrupule, cu abatele Dubois în frunte. Dar nu este oare mai bine să trăiești sub un regim în care un anume grad de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
iar aceasta, întocmai cum făcuse și mai înainte cu cererile lui Ioan Inochentie Clain, a respins-o. Dreptatea era încă departe de poporul nostru. Mai știau iobagii din Cârțișoara că undeva în Franța la 14 iulie 1789, închisoarea Bastilia, simbolul absolutismului fusese dărâmată de revolta poporului și că foarte curând după aceasta, la 4 august 1789 Adunarea Constituantă a votat desființarea privilegiilor feudale ale nobililor francezi, la 26 august adoptând Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Ba chiar și-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sumară observăm că judecățile etice despre politica românească tind să oscileze de prea multe ori între: amoralism machiavelic (politica este doar despre putere și interese, morala este o problemă privată), purism (politicienii sunt absolut ticăloși, politica este o cloacă murdară), absolutism (politica și politicienii ori sunt foarte buni, ori foarte răi, tertium non datur), maniheism de grup (ai noștri sunt buni și onești, ai lor sunt răi și ticăloși), transfer religios (cutare este bun creștin și milos, eventual „vizitat” de Duhul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
capcană au căzut mulți nevinovați, unii din ignoranță despre acea lume, alții din interes pentru vâlvă, rating și vânzări, alții ca să își lichideze colegii, concurenții și oponenții sau alții, intelectuali proeminenți, dintr-o predilecție pentru maniheism, esențialism, ispită metafizică pentru absolutism: orice persoană care a semnat indiferent ce la securitate poartă cu sine o esență securistă până în mormânt sau, prin extindere și foarte curând, orice persoană care a fost membră de partid poartă cu sine o gândire comunistă până ce răposează. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
publice și se aplică paradigme mari de gândire - dacă este să mă gândesc la cele filozofice (kantiană, utilitaristă, cea legată de etica drepturilor sau de etica virtuților, ca să nu mă refer la eticile postmoderne) -, nu discuți niciodată în termeni absolutiști. Absolutismul nu se poate aplica într-un spațiu democratic. Dacă în România punem mereu problema luptei între înger și diavol, nu mă miră că o serie semnificativă de oameni (spre 6%) are nevoie de Războinicul Luminii Gigi Becali. Este o probă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
revoluția rusă din 1917 n-a prea avut loc din simplul motiv că până la acea dată n-aveau toate drepturile nici bărbații, așa că femeile conștiente de drepturile lor de oameni, luptau împreună cu bărbații, în felurite organizații politice, democratice, pentru răsturnarea absolutismului. Femeile energice se mai organizau în societăți de binefaceri pentru întreținerea orfanilor în orfelinate, a bătrânilor și neputincioșilor în aziluri, pentru întreținerea spitalelor etc. Pe acest teren s-au manifestat mai multe femei în Basarabia ca d-nele: Pereteatcovici, Luzghin, Stroescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]