2,725 matches
-
vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec rugăciunile bunicului; acestea ar semăna leit cu rugăciunile oricărui credincios din lume și sunt înclinată să cred că Dumnezeu ar fi pus în mare încurcătură, atunci când ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rezolvată, după arhimandrit, prin uzitarea simbolului: pânza pentru îmbălsămare și pământul aruncat peste mort, pentru a doua. Astfel, Șerboianu remarca consecvența clericilor de a jongla, ca argumente, doar cu ceea ce le convine pentru interesele proprii: "Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde le convin fac pământ din piatră; piatră din pământ etc. dar, în ruptul capului, nu voiesc să admită, că și "cenușa" incineratului este tot pământ, asupra căreia însă a reacționat un alt element (focul), mai rapid și mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
scuză înaintea lui Dumnezeu că " Doamne! noi mărturisim înaintea Ta fiindcă nu avem morminte săpate-n piatră că suntem noi tot "pământ" și-n pământ ne întoarcem? Iartă-ne, deci, că ne abatem de la ... tradiție! Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde le convin fac pământ din piatră; piatră din pământ etc. dar, în ruptul capului, nu voiesc să admită, că și "cenușa" incineratului este tot pământ, asupra căreia însă a reacționat un alt element (focul), mai rapid și mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
gândire al omului european și să facă din el ceea ce este, continuă să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
despre spaimă, intactă în ființa sa proprie, în carnea afectivității sale, chiar și atunci când reprezentările care o însoțesc în visul lumii s-ar dovedi iluzorii, nu este mai puțin adevărat în cazul viziunii înseși, cu condiția să facem în aceasta abstracție de tot ceea ce ea vede și de văzul însuși ca putere de a se raporta la ceea ce este văzut, ca ceva ce face să se vadă. Căci dacă acest a face să se vadă ar fi în realitate disimulator, deformator
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale lumii presupune înlăturarea vieții înseși, adică a ceea ce constituie umanitatea omului. Este cea de-a doua abstractizare pe care o efectuează știința în sensul pe care îl atribuim astăzi acestui termen: abstracția Vieții, adică a singurului lucru care interesează cu-adevărat. Termenul abstractizare este destul de facil aici, nefiind de-altfel pe de-a-ntregul adecvat. Căci dacă știința face într-adevăr "abstracție" de predicatele sensibile ale naturii prin faptul că nu ține seamă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
efectuează știința în sensul pe care îl atribuim astăzi acestui termen: abstracția Vieții, adică a singurului lucru care interesează cu-adevărat. Termenul abstractizare este destul de facil aici, nefiind de-altfel pe de-a-ntregul adecvat. Căci dacă știința face într-adevăr "abstracție" de predicatele sensibile ale naturii prin faptul că nu ține seamă de ele în metodologiile și calculele sale, ea se dezvoltă totuși pornind de la această natură din care nu reține decât trăsăturile care o interesează, iar cunoașterea acesteia este lucrul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a priori naturii și astfel oricărui lucru natural. Dacă acele culori și forme sensibile se mențin pe plăcile fotografice, unde sunt susceptibile să ne impresioneze prin armonia înfățișării lor, aceasta demonstrează că ele nu pot fi eliminate din natură, că abstracția galileană constă doar în a nu le acorda atenție, în a nu le introduce în calcule, niciodată în a le suprima. Și asta deoarece aceste culori și forme sunt elemente constitutive ale ființei naturii, deoarece natura reală este natura sensibilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adoptată de inginerii greci este probabil cea bună. Dacă ea ni se înfățișează ca unul dintre nenumăratele exemple ale barbariei care ne devastează lumea, aceasta se întâmplă deoarece în aceste calcule, și pentru ca ele să fie posibile, s-a făcut abstracție de sensibilitate. Și astfel înțelegem ceva mai bine ce este aceasta, ce înseamnă neluarea sa în considerație de către știință. Căci sensibilitatea nu delimitează un domeniu particular al experienței umane, un sector al Ființei pe care l-am putea într-adevăr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
distrugerile monstruoase de care am vorbit și în privința cărora Daphi constituie, din păcate, un exemplu printre multe altele. Pe de altă parte, afirmăm că lumea sensibilității, care este lumea reală a vieții în cadrul căreia lumea științifică nu este decât o abstracție -, este ca atare, ca lume a sensibilității care își extrage din sine conținuturile și legile, o lume estetică, care, la rândul său și în mod reciproc, este sensibilă, o lume ale cărei elemente, culori și mai cu seamă forme își
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
origine nu o descoperim niciodată în lume, în obiectivitate, știința se situează într-o singurătate aproape de neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III ȘTIINȚA SINGURĂ: TEHNICA Știința, așa cum o înțelegem astăzi, este știința matematică a naturii care face abstracție de sensibilitate. Însă știința nu poate face abstracție de sensibilitate decât pentru că face mai întâi abstracție de viață: pe aceasta o exclude din tematica sa și, procedând astfel, o nesocotește pe de-a-ntregul. Trebuie să înțelegem foarte bine rațiunea acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectivitate, știința se situează într-o singurătate aproape de neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III ȘTIINȚA SINGURĂ: TEHNICA Știința, așa cum o înțelegem astăzi, este știința matematică a naturii care face abstracție de sensibilitate. Însă știința nu poate face abstracție de sensibilitate decât pentru că face mai întâi abstracție de viață: pe aceasta o exclude din tematica sa și, procedând astfel, o nesocotește pe de-a-ntregul. Trebuie să înțelegem foarte bine rațiunea acestei nesocotiri și de ce, imediat ce își înfăptuiește proiectul de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III ȘTIINȚA SINGURĂ: TEHNICA Știința, așa cum o înțelegem astăzi, este știința matematică a naturii care face abstracție de sensibilitate. Însă știința nu poate face abstracție de sensibilitate decât pentru că face mai întâi abstracție de viață: pe aceasta o exclude din tematica sa și, procedând astfel, o nesocotește pe de-a-ntregul. Trebuie să înțelegem foarte bine rațiunea acestei nesocotiri și de ce, imediat ce își înfăptuiește proiectul de a instaura o cunoaștere obiectivă a naturii, știința
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este frumos decât într-o mică măsură, în mod accidental și cu toate astea esențial, dacă este adevărat că ea este sensibilă ca și cutare estetică, supunându-se legilor sensibilității care sunt legile constituirii oricărei lumi posibile. Dacă a face abstracție de lumea-sensibilă-a-vieții nu înseamnă a scoate din joc numai calitățile sensibile ale acestei lumi, ci și, în același timp, viața însăși, atunci ni se dezvăluie, fiind gândită până la capăt, singurătatea științei, singurătate atât de extremă încât nu poate fi la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
câmpul său de investigație (și o face în mod necesar în calitate de știință), ea se comportă ca și cum ar fi singură; ea este cea care va dicta de acum înainte propria lege lumii lumii sensibile a vieții care subzistă cu toate că a făcut abstracție în sine de tot ceea ce este sensibil și de tot ceea ce este viu. O astfel de situație în care o instanță teoretică va decide asupra lumii-vieții și a vieții înseși fără a ține seama de ele în nici un fel caracterizează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și dorite de către ea. Ne găsim aici în fața unei situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu seamă esența tehnicii moderne care face abstracție de viață, este viața însăși. De fapt, "tehnică" desemnează în manieră generală o "pricepere". Însă esența originară a tehnicii nu este o pricepere anume, este priceperea ca atare, adică o cunoaștere care consistă în a face, adică un a face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acțiunea este cea a științei, rezultă de aici: 1) că natura acestei cunoașteri s-a schimbat în totalitate, nemaifiind viața ci o conștiință de obiect și care este, în plus, această formă de cunoaștere obiectivă în care s-a făcut abstracție de simțuri și în același timp de existența calităților sensibile în lumea pe care o cunoaște; 2) că această cunoaștere nu mai este în sine acțiunea și nu mai coincide cu ea; 3) că ea nu mai este nici cunoaștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale îmbinări și aranjări este cel care îi dictează în realitate lucrătorului natura și modalitățile puținului care-i rămâne de făcut. De capacitățile individului la locul de muncă, și mai întâi de capacitățile corporale, nu se poate face cu totul abstracție, e-adevărat, și aceasta în măsura în care Corproprierea rămâne fundamentul ascuns, dar imposibil de eludat al transformării lumii, în era tehnicii precum și în oricare alta. Se întâmplă doar că, deoarece forța acestui Corp a fost înlocuită de dispozitivul obiectiv al mașinii, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de viața însăși; această abstracție, scoaterea din circuit a calităților sensibile și, astfel, operațiunea constitutivă a științei moderne în demersul său liniar și fondator, această operație, spunem noi, este o operație a subiectivității absolute și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de viața însăși; această abstracție, scoaterea din circuit a calităților sensibile și, astfel, operațiunea constitutivă a științei moderne în demersul său liniar și fondator, această operație, spunem noi, este o operație a subiectivității absolute și, în acest fel, un mod al vieții. Știința n-are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adică savantul. Degeaba trăiește acesta din urmă într-o intentio științifică, degeaba se consacră în mod exclusiv obiectivităților sale ideale, regulilor și legilor lor asta nu înseamnă că el există mai puțin ca om, în interiorul acestei lumi-a-vieții de care face abstracție în teoriile sale: acolo locuiește el și își vede de ocupațiile sale, acolo își ia mesele și își petrece vacanțele, acolo își are familia și cunoștințele, în calitate de trăitor își încearcă bucuriile și necazurile, preocupările și ambițiile, fie ele și științifice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate" în chiar acel moment în care, preocupându-se în mod exclusiv de ființa obiectivă, adică de ceea ce poate și trebuie să fie adus înaintea lor prin intermediul procedurilor lor, fac abstracție de viața care constituie totuși, ca subiectivitate absolută, singura ființă reală și adevărată a Individului transcendental care suntem. Aceste gândiri care se afirmă nu numai ca științe, ci ca unicele științe posibile, se împart în două grupe: cele care tematizează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se cuvine a le numi cel mai adesea metode restrictive, sunt puse în operă atunci când cercetarea se dovedește într-adevăr incapabilă să răspundă în mod adecvat modului în care se înfățișează obiectul. Aici intervine decizia despre care am vorbit, abstracția prin care, renunțând să echivaleze cu deplina concretizare a obiectului și mai întâi cu cea a modului său de înfățișare, o știință, definindu-se în acest fel, își propune ca axiomă metodologică să nu rețină din acest obiect, din "dat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de cea a omului, nu este în ultimă instanță separabilă de modul său de abordare, nefiind nimic altceva, în esența sa originară, decât acesta. Astfel intuiția conduce în mod necesar orice raportare la natură, chiar dacă în această intuiție se face abstracție de conținuturile sensibilității pentru a nu se reține decât formele sale pure. Astfel, raportarea omului ar trebui condusă în mod analog în ceea ce privește materia din care omul a apărut inițial în fenomenalitate și ni se înfățișează nouă, adică lui însuși, prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de la ea și care îi datorează totul. Or aceste fenomene sunt cele care formează obiectul științelor umane, conferindu-le de la bun început o referință principială și fondatoare a acelui ceva de care, conformându-se proiectului galilean, ele pretind a face abstracție. Să luăm de pildă istoria. Aceasta se derulează în natură, însă în Natura originară, într-o natură esențialmente sensibilă, corpropriată și determinată axiologic natura zilelor și a nopților, a umidității și a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]