890 matches
-
kilograme, adeseori nu pot să-mi controlez pofta de a mânca. Desigur, am felurile mele favorite, pe care îmi place să le și pregătesc. Numai că ele sunt, toate, tangibile, concrete. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să mănânc abstracțiuni, cu atât mai puțin elemente morfologice. Sunt, se vede treaba, un caz izolat! În țara noastră, în care nimeni nu moare de foame, sunt totuși unii cărora alimentele comune li se par neîndestulătoare. Și atunci, ei halesc părți de vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de copil, cu alte cuvinte de la localitatea sau regiunea respectivă. Pentru aceasta pledează și psihologia, dar mai ales sociologia, care ne învață că omul, desfăcut de mediul său, nu reprezintă nimic (...). În felul acesta, școala nu va mai lucra cu abstracțiuni, ci cu realități.” Principiul ,,localismului educativ” era considerat drept un mod de atașare sau de integrare activă a copilului la viața reală și concretă, dar nu sub forma unei izolări sau claustrări locale sau regionale, ci ca un corolar al
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în poezia română contemporană? O urmăriți cu atenție? Da, sigur. După părerea mea, poezia se desparte astăzi în două "aripi": o aripă care s-a folosit multă vreme, dar care își pierde treptat din interes, o poezie metafizico-speculativă, în care abstracțiunea domină; și o a doua aripă, o poezie influențată de cea anglo-saxonă, o poezie a concretului, mă gândesc acum la poezia americană, de pildă. Este vorba de o poezie directă și îi pot aminti acum pe Mircea Ivănescu, Petre Stoica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca și cu un adult, deși avea doar patru ani când a rămas pe mâinile ei. Niște mâini lungi, ale căror degete, cu vârfurile puțin ridicate, trădau nesiguranța lăuntrică. Asemenea mâini percep lucrurile doar aproximativ, dar mult mai sigur înțeleg abstracțiunile sunetelor numite muzică de obicei. Cânta minunat la pian. Și totuși, ea, lunatica de bunică, și nu realistul lui tată, a fost mai aproape de realitate când a intervenit fascinația lui pentru Isidora, ea, care nu se îngrijorase peste măsură. Chiar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
verzi, / Peste care marea să sufle” (Legea viei). Unele texte sunt alegorii (Ploaia de cuie, întruchipare a secetei, sau Treizeci și nouă cu șase, marcând acumularea energetică de la care orice este posibil), la Z. accentuându-se în timp gustul pentru abstracțiune, parabolă, exprimare gnomică ori paradox. Marile întrebări metafizice, reflecția asupra rostului omului în lume, introspecția interogativă, uneori chiar demonstrația ideatică și forțarea conceptului se manifestă în tendințe contrarii, când spre confesiune neîngrădită, când spre încifrarea discursului. Agresiunea civilizației tehnice asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
familiară gândirea cu concepte și noțiuni”, scria Șerban Cioculescu, „dar ariditatea lor primește corectivul ce l-am numit «debutonat», adică neceremonios, firesc, comunicativ, presărat de glume, deci propriu umoristului de rasă.” Maniera soresciană e de a privi „țărănește”, ponderat moromețian, abstracțiunile și stranietățile („se apropie de operă cu atitudinea simpatic ipocrită a unui Păcală: ce-o mai fi și asta?” - Tania Radu), cu un scepticism „frust”, care nu intră în conflict cu agilitatea manevrării lor. Stilistic, abundă neaoșismele, regionalismele, integrate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
de mare anvergură care i-au urmat: Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă și hrănesc o poezie al cărei destin e greu de prevăzut, dar care își găsesc izvorul nu în pure abstracțiuni, ci în inegalabilele trăiri reflectate în poetica eminesciană. Afirmația din Geniu pustiu: Sunt un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu este un poet înzestrat cu o viziune simfonică a lumii [...]. Cântecul e pentru el o metaforă primordială 138. Când poetul spune, în Povestea magului călător în stele, că lumea se-nfioară de-o muzică de vis139, aceasta nu este o abstracțiune, ci un adevăr resimțit ca parte a sinelui, un adevăr pe care, în același amplu poem, ține să-l explice: Ah! tot ce-a fost în cântu-mi mai pur și mai copil/ S-a-mpreunat în chipu-i frumos și juvenil,/ Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
emitea curenți negativi În direcția mea. Splendoarea acestui colț din New Hampshire, cu arțarii uriași și stejarii seculari - cu lichenii și mușchiul din ungherele ferite Însemnau... mă rog, pentru Vela Însemnau foarte puțin. Ea se concentra doar pe marile ei abstracțiuni. - Unde te plasezi tu În toate astea? m‑a Întrebat Ravelstein. Poate că reprezinți maximum ce poate obține vreodată un bărbat de la ea... Întrebarea fascinantă ar fi dacă ea se concentrează pe știință sau pe vrăjitorii, pentru că, În ignoranța ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
citate din mine Însumi. Dezgropase o declarație pe care o făcusem cândva despre dezamăgirea modernă. Spuneam că sub ruinele ideilor moderne, lumea e la locul ei, așteptând să fie descoperită. Și el interpreta această idee, susținând că plasa cenușie de abstracțiuni care Învăluie lumea În scopul de a o simplifica și a o explica Într‑un mod care să slujească obiectivelor noastre culturale a devenit, În ochii noștri, Însăși lumea... E necesar să avem viziuni alternative, o diversitate de vederi - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de „nălucirile visării”, melancolia sa fiind ușor intelectualizată, provocată și întreținută de aluzii și iluzii livrești. „Întoarcerea în amintire” este unicul mijloc rodnic de spiritualizare a unei poezii care nu a ajuns să se lămurească și să se desprindă de abstracțiunile inculcate de bune lecturi. Anumite contribuții de slavistică a adus B. prin punerea în circulație, la noi, a unor interpretări mai recente referitoare la Cuvânt despre oastea lui Igor. SCRIERI: Al. Papadopol-Calimah și „Cuvânt despre expediția lui Igor”, Iași, 1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285546_a_286875]
-
spune Blaga, intelectul s-a hotărât, pentru întâia oară în istorie, să accepte în deplină conștiință o formulă care, indiferent de raportul său cu realitatea, era antinomică în sine, și care nu se poate gândi până la capăt nici în lumea abstracțiunii logice și nici în lumea concretului"63. Această evadare a intelectului în formule inaccesibile logicii nu este, după părerea lui Blaga, o lepădare totală de sine a intelectului, tocmai acest aspect făcând din apariția dogmelor un fapt deosebit de important în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în semnele timpului său o nouă perioadă de criză "elenistă", care, în opinia sa, marchează trecerea spre un nou eon: amestec de doctrine dintre cele mai diverse, necoagulate într-un întreg, revitalizarea filosofiei, recursul la mitologie și situarea gândirii între abstracțiune și mit, renașterea științelor magice despre corespondențele ascunse din univers și a celor morfologice, care vor să ghicească întregul pornind de la un amănunt, interesul pentru fenomenele oculte, predilecția pentru relativism, gustul pronunțat pentru filosofia istoriei și sentimentul unui sfârșit de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
206 Ibidem, p. 542. 207 În acest sens, Blaga afirmă în "Ființa istorică", încercând să argumenteze că existența întru mister și pentru revelare face omul deplin: "acest om deplin se simte chemat să-și reveleze sieși, prin plăsmuiri mitice, prin abstracțiuni conceptuale, prin imagini de artă, prin viziuni sau prin teorii, misterele ce i se deschid dincolo de orizontul dat" (Lucian Blaga, " Ființa istorică", în op. cit., p. 492). 208 Lucian Blaga, " Geneza metaforei și sensul culturii", în op. cit., p. 442. 209 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gîndesc și se zămislesc unele pe altele și astfel se continuă, independent de indivizi. Viul se naște și din nimic, atotbiruitor, spre deosebire de ceea ce se întîmplă în visele cărnii, încărcate de sexualitate. Cu cît urcăm, structurile viului devin tot mai purificate abstracțiuni, visele devin colective, lăsînd locul unei matematici a imaginarului colectiv, care ne indică clar faptul că suntem Unu. Invers, cu cît pătrundem în concret, în detalii scatologice sau microscopice, vedem aceeași organizare structurală care ne permite "să le sesizăm pertinența
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lacul cu foc» (Ap 20,14). În această cerere, prin „rău” se mai înțelege și răul moral. Deci, este drept și necesar să luăm aminte, că îndărătul răului se află „acest” rău, satana. „În această cerere, Răul nu este o abstracțiune, ci desemnează o persoană, pe Satana, cel Viclean, îngerul care se opune lui Dumnezeu. “Diavolul” (dia - bolos) este cel care „se aruncă de-a curmezișul” planului lui Dumnezeu și „lucrării lui de mântuire” săvârșite în Cristos” (CBC, nr. 2851). Nu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
e obținută prin furt, atunci când ducații unei părți fac să se încline balanța... Există totuși o excepție: jurisprudența locală admite în principiu că orice particular care pledează împotriva statului trebuie să aibă câștig de cauză. Într-adevăr, statul e o abstracțiune, o ființă metafizică; e toată lumea și nu e nimeni; dacă statul își pierde procesul, nu e lezat niciun interes personal. Pe de altă parte, ființele abstracte nu fac daruri în natură: acesta e încă un motiv; evident, de aceea nu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
au imitat ritmurile lui Lamartine, renunțând la personalitatea lor, atâta cât aveau, și sacrificând prea adesea originalitatea populară. Greșeala poporului, atunci când scrie, este întotdeauna aceea de ieși din inima lui, unde îi stă forța, pentru a prelua de la clasele superioare abstracțiuni, generalități. El are un mare avantaj, pe care însă nu-l apreciază, acela de a nu cunoaște limba convențională, de a nu fi ca noi, obsedat, urmărit de fraze gata făcute, de formule care vin de la sine când scriem și
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai degrabă ostilă transformării elevilor în parteneri cu anumite drepturi) va avea nevoie de o perioadă mai îndelungată și de acțiuni inteligent gândite. • Profesorii ignoră prezența vie a unor persoane reale în clasă, raportându-se la elevi ca la niște abstracțiuni, urmare a unor standarde și criterii impuse de obișnuință (numită, uneori în mod nejustificat, experiență), de manuale, de programe, de tradiția (nu întotdeauna valabilă) a școlii respective. • Elevii nu sunt consultați (ori sunt formal consultați) când se iau decizii legate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
lipsă (2); lumină (2); luminoasă (2); mare (2); mult (2); neserios (2); nesimțit (2); neuron (2); oameni (2); Ponta (2); proastă (2); prost (2); puțină (2); rău (2); sănătoasă (2); scurtă (2); scuză (2); toți (2); trează (2); urît (2); abstracțiune; agere; agerime; ajută; amăgește; apreciere; aprig; aprigă; aproape; ascunde mult; ascuns; de aur; bani; bolnav; brains; calculat; capcană; care; caterincă; căpățînă; cercetare; cerebral; cine; clară; comandă; conjunctura; control; de copil; creație; creastă; creativitate; crede; credo; creiere; creștet; cultură; culturi; cuminte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nivelele inferioare, dacă acesta din urmă nu a fost implicat în procesul elaborării lor. Cel care comunică nu trebuie să pornească de la premisa că ceea ce este foarte clar pentru el este la fel de clar și pentru interlocutorul său. Limbajul este o abstracțiune, o etichetare simbolică a experienței personale, care este doar o aproximare a realității. Fiecare dintre noi a acumulat prin experiența sa un vocabular care posedă sensuri particulare, legate de experiențele pe care le a trăit. De aceea, este foarte important
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
unitatea internă prin care stilurile i se împacă, afirmă în cele din urmă un copleșitor sincretism religios, în expresie arhitecturală, al aspirației către divinitate." În Mihai Ralea, spirit viu, febril, asociativ disociativ, Vladimir Streinu vede fie un "Don Juan al abstracțiunilor" , fie un spontan, "un produs natural." Despre Tudor Vianu: "Ceea ce-i particulariza gândirea era prin urmare mișcarea, cu frecvență de act reflex, de a extrage din fenomenele observate legea, adică îndreptățirea lor la existență." Altfel spus, criticul apreciază rigoarea rațională
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
epocii, producînd un val contestatar. Părintele lor inspirator pare să fie Thorstein Veblen, autor al unei filosofii sociale aparte, critice la adresa capitalismului. Veblen are o adevărată aversiune față de fundamentele psihologice ale marginalismului și critică analiza echilibrului economic. Acești autori resping abstracțiunile și recurg la pragma tism, la observații și experiență drept criterii principale de analiză. Mișcarea lor s-a numit Instituționalism și încearcă să lege relațiile economice de cele instituționale. Unii îl urmează pe Veblen, care insistă asupra "caracterului ritual" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
poate să fie exprimată sau înțeleasă decât din perspectiva relației celor Trei Ipostase, care mai corect este să fie numite nu Trei, ci Triunitate. Așa cum precizează Vladimir Lossky, a vorbi despre trei ipostase înseamnă până la urmă să se facă o abstracțiune nepermisă, căci dacă s-ar dori generalizarea și conceptualizarea sintagmei „ipostas divin”, ar trebui să se afirme că singura definiție comună ar fi neputința unei definiri comune a celor trei ipostase. Asemănarea lor constă în aceea că nu au nici o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificând însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cât mai depărtate (sau cât mai apropiate) între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingând logica, poetul se poate vedea atunci, fără contradicție, coborând de pe un alt munte Sinai „cu tablele logicei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]