1,361 matches
-
a menține o literatură devenită subit istorică: aprecierea „marilor” realizări artistice care au scăpat cenzurii comuniste au devenit la voi un artizanat critic. Pentru avangardă, esteticul este neimportant: „frumosul” și „urâtul” sunt noțiuni valabile numai pentru ridicol, menite să sublinieze absurdul vieții înregimentate. Laissez les bons temps rouler, Andrei 12 martie 2011
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
este o altă ipostază a iubirii. După partea întîi a spectacolului, mi s-a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
animație corelată cu o întreagă Lebensphilosphie de o ironie profundă care mi-l evocă pe Ion Popescu-Gopo și omulețul său, Learning adventure al lui Valentin Neacșu, un alt ricoșeu ironic-minimalist deștept foc, pamfletul Mici condiții al Andreei Dobrotă cochetând cu absurdul societății românești, Moștenire al lui Valeriu Căliman, o poveste despre moartea care-și trăiește condiția umană a morții lăsându-și progeniturii o tradiție chestionabilă, o Bucată de cretă al Andreei Mironiuc, plin de imaginație, unde inițiativa revine efemerelor personaje pe
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
cărțile, muzica, imaginația, într- un cuvânt sensibilitatea configurează coordonatele firești ale unei prietenii profunde între doi copii, un evreu și un francez, vorbind aceeași limbă. Înscrierea la colegiul catolic sub un nume fals îl protejează temporar pe copilul evreu, dar absurdul acestui provizorat existențial este evident. Gestapoul îl va aresta pe Jean Bonet, care va dispărea într-un lagăr de concentrare. M-am întors la film ca la un mijloc de a vorbi despre istorie în termenii unei anecdote fără frazarea
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
actorului. La rândul ei, ea are propria expresivitate, propriul timbru, o anumită impostație prin care un actor ne devine uneori familiar. Vocea unui actor este parte a filmului, este la rândul ei un fapt estetic, o inefabilă. Pentru a înțelege absurdul propunerii legislative a dlui Socaciu ne putem imagina ce s-ar întâmpla dacă cineva ar trebui să-l dubleze pe Placido Domingo sau pe Freddie Mercury în română. Pentru că dusă până la ultimele sale consecințe cam asta propune proiectul de lege
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat. Evadarea tăcută arată metabolismul carceral dintr-o perspectivă unică în literatura noastră. Lecția unei pictorițe care a înțeles, din păcate, extrem, că întâlnirea cu absurdul poate fi depășită prin valorificarea lui artistică.
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
Ionuț Politologul Vladimir Tismăneanu îl ridiculizează pe premierul Victor Ponta pentru comaparația pe care acesta a făcut-o între cazul lui Adrian Nastase și cel al Iuliei Timoșenko. Declarația prim-ministrului este deplasată, în opinia profesorului, care crede că o absurdul comparației cu politicianul ucrainean ar fi fost depășit doar de o paralelă între Nastase și Iuliu Maniu. Într-un articol publicat la sfârșitul lui 2012, Vladimir Tismăneanu reușea "sacrilegiul", găsind un lider politic al prezentului care să se compare cu
Pentru Tismăneanu, Băsescu este singurul Maniu al prezentului by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33203_a_34528]
-
pe două nivele poate să le vină de hac. Primul nivel este asumat, un exercițiu de notație, cum fac copiii care învață o limbă străină, de la simplu la complex. Al doilea nivel e cumva involuntar, fiindcă nu știi niciodată dacă absurdul conotat livresc e din voința autorului, sau se naște spontan, din toată dezorganizarea strânsă în chingi a lumii în care trăiește. Așa cum nu poți să știi ce salt se întâmplă, ce ruptură de nivel, când începi, în fine, să vorbești
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
dedus în ce măsură sumarul fusese masacrat. Ciclul Lecțiile deschise ale profesorului de franceză A.M., conține numai șase bucăți (deși poemele sunt numerotate, iar ultimul se numește Lecția a șaptea. La cap). Cu Experiențele, situația e și mai gravă: sunt doar trei. Absurdul e total: unul din poeme se numește Întâia experiență. Îi succedă Experiența a șasea. Cât privește Lecțiile de engleză, cuprinsul acestei părți e și el elocvent: Unu, Doi, Dincoace de fereastră și Nouă zece. Nimic altceva. Cititorii nepreveniți vor fi
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
Loubière. Mai cunoscut străinilor ca scenarist, Răzvan Rădulescu utilizează, spune recenzentul lui, tehnici cinematografice și în proză. Planuri paralele, ca un fel de split screen. Pătlăgeaua este fructul discordiei, pentru a cărui cultivare Ilie Cazane se vede anchetat, cu tot absurdul spețelor minore. E loc, spune David Fontaine, și de umor (fie și involuntar), și de realism poetic, ieșind la iveală în ciuda prozaismului lumii comuniste. Gustul dulce-amar al filmelor inspirate din amănuntele Epocii de Aur, pus într-o poveste cu elemente
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”. Patafizica este o filosofie asurdistă, idealistă dincolo de absurdul însuși, deoarece presupune că orice eveniment al realității să fie tratat ca pe ceva extraordinar, în afara simulării. Misterios și inconsistent ca ceilalți protagoniști din realitatea patafizică, Fra repetă, nu întâmplător, în tipul lui de moarte, că jocul se sfârșește. Nu
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
că dacă vrei să faci din filosofie o disciplină nesuferită e îndeajuns s-o reduci la analiza logică a unei probleme, dacă lăsăm așadar optica genunchiului de broască și urcăm spre unghiul speculativ, întîlnim cel puțin patru poziții care înnobilează absurdul pînă la a-i conferi un rang metafizic. Potrivit primei poziții, absurdul apare atunci cînd un plan superior răbufnește în planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
s-o reduci la analiza logică a unei probleme, dacă lăsăm așadar optica genunchiului de broască și urcăm spre unghiul speculativ, întîlnim cel puțin patru poziții care înnobilează absurdul pînă la a-i conferi un rang metafizic. Potrivit primei poziții, absurdul apare atunci cînd un plan superior răbufnește în planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept absurdă. E cazul oricărei epifanii în cursul căreia rațiunea abdică: neputința de
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
acest caz, gînditorul devine „absurd de rațional“, propovăduind succesul unei teorii construite pe spezele aride ale intelectului logic. E cazul utopiilor ivite din siguranța că o schemă inteligibilă poate schimba lumea în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma călătorului care nimerește într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
chircești, din cauza pierderii centrului de greutate. Nu mai întrezărești repere, nu mai afli modele, nu mai intuiești ierarhii. Valorile se aplatizează și invocarea sensului se preschimbă în act inutil. În această situație e absurd pînă și gestul de a invoca absurdul. Timpanul se sparge, auzul se tocește, nici un răsunet valoric nu mai poate fi perceput. Tăcerea lumii devine insuportabilă pentru ureche. Sub acest unghi de vedere, putem atribui fiecărui simț o latură a vieții spirituale: auzul e organul sensului în viață
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
nu se miroase, adevărul nu se gustă, sensul nu se vede, frumosul nu se pipăie). Valoarea cărții lui Ștefan Afloroaiei stă în sugestiile pe care lectura le poate declanșa într-o imaginație cu aplecare spre asociații conceptuale. Din acest motiv, absurdul nu numai că nu e o temă sterilă, dar e chiar un filon cu multe latențe în planul speculației.
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
Do de Adam Johnson (E. Polirom, trad. din engleză de Mihaela Negrilă, 536 pag.) îl duce în necunoscuta Coree de Nord, unde elementara dorință a supravie- țuirii este concurată de ambiția reușitei, a ascensiunii în carieră, de iubirile ce înfruntă absurdul, toate prinse sub teroarea autorității supreme - conducă torul iubit... Săgetătorul are darul exprimat de verbul „a vedea”, deci îl va delecta Camera de sticlă de Simon Mawer (Ed. Art, trad. din engleză de Andra Matzal, 488 pag.), în care doi
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
clară: ea formează un concept al absurdului abandonânduse unei largi paronimii culturale și mizează pe unitatea fără univocitate a conceptului adunat pentru a-i sublinia forța de explicare a omenescului nostru. Zenon din Elea, Aristotel, apoi Iov, întruparea lui Christos, absurdul lui Tertulian, filosofia transcendentală, propozițiile fără sens ale lui Wittgenstein, fenomenul saturat al lui Marion, clipa lui Kierkegaard și nimicul heideggerian, elegant încadrate la începutul și sfârșitul cărții de parabolele lui Borges, stau drept ocazii culturale ale unei întrebări unice
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
fenomenul saturat al lui Marion, clipa lui Kierkegaard și nimicul heideggerian, elegant încadrate la începutul și sfârșitul cărții de parabolele lui Borges, stau drept ocazii culturale ale unei întrebări unice a autorului privind limita experienței umane a sensului: ce este absurdul? Întrebarea se desface pe paliere: de ce absurdul apare drept ceea ce ne bruiază auzul, rostirea ne trezește gustul respingerii, se mișcă de la apariția sa sub chipul prostiilor de nesusținut până la paradoxele gândirii, de la dezvelirea limitelor limbii și sublinierea tăcerilor care dau
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
Kierkegaard și nimicul heideggerian, elegant încadrate la începutul și sfârșitul cărții de parabolele lui Borges, stau drept ocazii culturale ale unei întrebări unice a autorului privind limita experienței umane a sensului: ce este absurdul? Întrebarea se desface pe paliere: de ce absurdul apare drept ceea ce ne bruiază auzul, rostirea ne trezește gustul respingerii, se mișcă de la apariția sa sub chipul prostiilor de nesusținut până la paradoxele gândirii, de la dezvelirea limitelor limbii și sublinierea tăcerilor care dau sens comunicării, sau de la chipul experienței religioase
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
nici tema sofismului, nici aceea a dezastrului nu par să intereseze autorul, fiindcă ele nu fac parte din nota dominantă a cărții. Dimpotrivă, ea trimite spre paronimia non-accidentală a absurdului, singura care ne poate învăța ceva despre comerțul sensului cu absurdul. Ca să îmi explic această unitate (foarte productivă în istoria filosofiei), voi încerca o speculație. Reiau mitul lui Borges, care vorbește despre trei absurduri: în primul, un rege îl aruncă pe adversarul său într-un labirint format din limite nenumărate, din
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
a sistemului. Scriitorul insistă prin personajul Gurii Lovin pe felul în care a fost posibil, aici și aiurea, caricaturizarea sistemului totalitar: prin miracole, prin farse, prin tentativele de explicare a paranormalului cu ochelari ideologici. Toate dau mai departe seama de absurdul unei lumi ce se scufundă încet și sigur. Totodată, urmele au aceeași semnificație cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă cu dialogul interior al lui Gurii Lovin din carcera este emblematica pentru transferul realităților. „Vezi că
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
mexican Sergio Pitol, la „configurarea unei voci strict individuale”. O voce care, imediat percepută în opere ca Metamorfoza, America, Procesul, Castelul, Colonia penitenciară, Verdictul, Josefina cântăreața etc.), le-a adus o celebritate universală. Prin problematica existențială pe care o abordau (absurdul existenței, libertatea amenințată de mecanismele și tacticile unei societăți bazate pe autoritarism și birocrație), viziunea și modalitatea expresivă (suprarealismul, realismul magic), ca și ineditul scriiturii acestea au deschis noi orizonturi literaturii din secolul trecut. Impactul operei kafkiene în lumea literelor
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și estetic care nu au întârziat să atragă atenția specialiștilor. Pe cei doi scriitori îi apropie interesul pentru misterul creației, pentru scrierile și sensurile oculte, ale cabalei de pildă, pentru destinul uman la scară individuală, dincolo de marea Istorie. Ambii descoperă absurdul din viața omului în confruntare cu ființe sau entități superioare, recurg la procedee similare, motivul labirintului, parabola, fantasticul și nu în ultimul rând, preferă formele scurte ale prozei. Îi unește chiar ceea ce finalmente îi separă, forța și originalitatea creației, care
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
al Manhattanului? ...imaginile spectaculoase care întreceau orice ficțiune de la Hollywood?” Dar nu numai marile evenimente, ale Istoriei cu majusculă, duc gândul la Kafka, ci și câte un fapt cotidian, care afectează istoria, cu minusculă, a individului. Iată cum revelă Vila-Matas absurdul unei situații binecunoscute, inutilul „control al periculoaselor paste de dinți și deodorante” care produce „spectaculoasele cozi din aeroporturi”, mai ales în zilele de sărbătoare: „Partea proastă este că împotriva normei care interzice îmbarcarea cu lichide nu puem lupta noi cetățenii
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]