1,220 matches
-
a-și permite de-acu-ncolo Extincția, deoarece ei sau exprimat în universal, pe când noi mai avem relativ mult de recuperat și, de aceea, încă nu plecăm! Însă ce nu ne convine deloc e necazul că la supărare, la impactul cu pululația absurdităților din RO, uneori duse-n DRO, noi înșine aderăm, chiar și cei mai patrioți dintre postaci, devenim mai slobozi la gură și tastatură, zicem că ne-am săturat de România, achiezând la ideile principale ale postromânismului, toate evident idei primite
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului viața este un imens împrumut cu dobândă de sută la sută plătit cu întârziere de fiecare nou-născut la neprevăzuta moarte a ultimului datornic dacă aș conștientiza când am încetat să trăiesc absurditatea unei dependențe de un posibil cerc tot un nemulțumit voi rămâne în fruntea ochilor tăi grăbiți să așeze în gura mea ne-cuvintele unui adevăr din care au crescut colțuri de umezeală omul din mine are o frică atât de
JURNAL DE CĂLĂTORIE LA SFÂRŞITUL SUFLETULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356825_a_358154]
-
spuneam rămas bun cu acele îmbrățișări chiar înaintea răsăritului uneori. De-atunci îmi amintesc ne-am văzut zi de zi. Diminețile cursurile erau prozaice. Mâncam cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile, mereu eram gata să intervenim la o noțiune de absurditate. Nopțile începusem să le păstrăm pentru noi, revelații și misticism, suspendați pe pervazul vieții. Uneori fumam dintr-o singură țigară. În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmbovița s-a învolburat în matcă și în cele din urmă a inundat
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
o zi în care cei trei, patru, ce se lasă în chip exagerat pe mâna falșilor scriitori, mi-ar da orice, nu ca să scriu, ci ca să nu scriu! Iar scriitorii la normă, făuritori de tocănițe lexicale, care umplu lumea cu absurdități avansate la cotă de literatură și banalități iremediabile cu pretenție de operă, dacă au cumva impresia că eu am de gând să îmi încalc principiile prin a sta la rând și a scoate bilet la ușa lor, iar pe deasupra, că
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
Ucenicul și Maestrul, autorul și Gânditorul-autor într-o lumină pură, filocalică, românească. Toate visele, năzuințele, crezurile și împlinirile lui Țuțea erau întru desăvârșirea creștină a Nației sale. Iată unul din visele sale rare: „-Visam o republică religioasă, ceea ce era o absurditate. Religia este legată de aceste două mari principii: principiul monarhiei și principiul ierarhiei. Călcate acestea, realizează spiritul de cireadă umană. Eu raportez religia și la cantitatea de ordine etico-socială posibilă prin prezența ei... -Religia creștină are o virtute pe care
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
RÂS Umorul este definit în dicționare ca fiind: „Înclinare spre glume și ironii ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații. (prin extindere: veselie, haz). Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești.” (D.E.X. Enciclopedia CARTIER) Desigur eforturile dicționarelor pentru definirea conceptului sunt admirabile, chiar dacă, foarte puțin încununate de succes, deoarece un fenomen atât de complex, precum umorul, este greu de cuprins într-o definiție oricât
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
persoane care stau cam mult pe capul ei, spun că sunt fiii ei, că ea le aparține, că trebuie să le știe numele, să-și amintească lucruri despre ei. Altul afirmă că îi e soț de 50 de ani!...Ce absurditate!!! Nu a auzit niciodată de ei, nu i-a mai văzut și nu simte nimic pentru ei. Ce naiba vor de la ea? Se simte obosită, greoaie, parcă cerul tot, îi apasă umerii...UMERI? CER? Unde a auzit asta? Aaa, da, Atlas
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
singur plagiator în rolul său de autor autohton a zeci de lucrări cu rezonanță mondială în multe ramuri ale științei? Poate fi un politician al regimului dictatorial apus să fie astăzi om de referință, membru plin al Academiei Române? Pare o absurditate, mai ales omul ce a cucerit prin gândirea sa însăși dictatorul care i-a încredințat cele mai importante îndeletniciri, aceea de reprezentant plenipotențiar al țării în SUA și la Clubul de la Roma. Dar acest Om (cu majusculă meritată) gândește ciudat
IMPRESII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368105_a_369434]
-
familiei Țene mi-am adus aminte de vizita mea la muzeul STASI de la Runden Ecke din Leipzig, unde și acolo, ca și la noi, regimul comunist avea obsesia controlului total al vieții cotidiene, în cele mai intime resorturi. Era o absurditate obsesivă a comuniștilor, care nu putea duce nicăieri. Ionuț Țene Referință Bibliografică: Familia Țene urmărită de Securitate, articol de dr.Ionuț Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor
FAMILIA ŢENE URMĂRITĂ DE SECURITATE, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362563_a_363892]
-
dreptul, cultura, istoria României se poate demola după cotiturile vremilor pentru ca să se clădească totul din nou, fără temelie? Ce este în mai pronunțată minoritate decât noul, și ce poate fi mai solid la o zidire ca temelia?! Un troian de absurditate a căzut asupra României, iar cât încă nu e târziu, să începem destuparea potecilor spre cultură, artă, istorie! De aceea, să-l repunem azi în lumină pe muzicianul Sile Dinicu. Fără el, muzica ușoară românească e și goală și fără
SILE DINICU. POVESTEA FRUCTULUI FĂRĂ SÂMBURE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353371_a_354700]
-
la putere partidul socialist PSD. Sunt intolerabile impotenta și machiavialismul politicienilor români, diletantismul și incapacitatea lor de a conduce destinele țării într-un mod civilizat, democratic și pașnic. Meschinăria așa zisului mecanism democratic a atins, cum era de așteptat, culmea absurdității în ultimele trei luni, cănd România a ajuns la performanță de a schimba două guverne într-o perioadă când situația economică precară a țării nu o impunea.” Dezastrul guvernărilor FSN & PSD Situația dezastruoasă a României contemporane se datoreaza unui lung
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
idioate. Lara este doar o prietenă, iar puii aceia nu sunt ai mei. Eu însă am grijă de ei pentru că, în mod sigur și de ai mei are grijă un alt confrate. Noi nu punem înainte de marele comandament al vieții, absurdități precum linia de sânge, dreptul la moșteniri, respectul filial ori altele, inventate de tot felul de popi și de notari. Iar ca să fiu sincer, dacă ar fi să trăiți după dragostea filială pe care o tot clamați ați muri otrăviți
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
evidente. Dostoievski a surprins un substrat mai adânc al problemei libertății. Personajele lui, Kirilov, de exemplu, sau Ivan Karamazov, pun foarte acut problema libertății. Știți că eroii lui Dostoievski ajung să-și afirme libertatea luându-și viața. Vedeți până la ce absurditate se poate ajunge. Modul acesta de afirmare a libertății este de fapt un orgoliu, un demonism. Pentru noi, exprimarea Fericitului Augustin este frumoasă și are deplinătatea ei: „Iubește și fă ce vrei!“ Aceasta este pentru noi libertatea. Dacă iubești, poți
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357703_a_359032]
-
eșecul de pe râul Lech, în apropierea Augsburgului). Studiul istoriei prin prizma documentelor l-au dus pe profesorul Filipașcu la concluzia indubitabilă că această regiune și locuitorii ei au fost supuși unui mecanism multisecular ce a culminat într-o altă enormă absurditate: cea mai mare parte a celor în numele cărora se clamau drepturi cu privire la identitatea etnico-culturală (în dauna autohtonilor) fuseseră ... autohtoni, adică r o m â n i maghiarizați. Stranie justiție pentru cimentarea unor așezări și mai stranii. Subliniem și faptul că
ENCICLOPEDIA FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358339_a_359668]
-
toate înfăptuirile omului se rezumă la conlucrarea cu Dumnezeu-Omul. Separat de Hristos, omul și lumea se întorc pe dos zvârcolindu-se neputincios într-un chin al disperării. Cel mai insuportabil chin spunea Sfântul Iustin Popovici este să te gândești la absurditatea gândirii: „Găsiți-mi sfârșitul gândirii, moartea ei, și veți deveni cei mai mari binefăcători ai omenirii”.( 4. Sf. Iustin Popovici, op. cit., p.51.) Restaurarea omului întru divino-umanitatea lui Hristos îi restabilește ființa sa macrocosmică simțind unitatea organică a tuturor creaturilor
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
va conduce implicit la sfârșitul său istoric, care este apologia apocaliptică a iadului. „Revelația nihilistă”este de fapt o ultimă negare a nihilismului, chiar dacă în mare măsură a scos din mințile oamenilor noțiunea și frica de iad, considerându-le fantezii, absurdități sau superstiții. Părintele Zosima din Frații Karamazov confirmă „revelația nihilistă”: „O, de bună seamă că în temnițele iadului sunt încuiați așijderea și cei ce s-au lăsat ispitiți de păcatul slavei deășarte și al răzvrătirii, deși au cunoscut, au avut
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
are și el o însemnată valoare și percutanță. Există o conotație deductivă, privind întreaga societate umană - bolnavă azi, debusolată, diriguită incorect de falși conducători, destructivi. Se poate vorbi, în esență, despre iraționalitatea instituționalizată, în cadrul căreia, adeseori, suntem nevoiți să supraviețuim! Absurditatea „Școlii-internat”, din admirabila carte a tânărului evreu român american Dan Josefson, este absurditatea vieții. A lui, a noastre, a altora... Scriitorul este „un brad” de-al nostru, dar unul aparte, care ne face cinste prin condeiul său. Cu siguranță, vom
„ACESTA NU ESTE UN SIMŢĂMÂNT” – UN ROMAN DE SUCCES AL SCRIITORULUI NEWYORKEZ DAN JOSEFSON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359265_a_360594]
-
întreaga societate umană - bolnavă azi, debusolată, diriguită incorect de falși conducători, destructivi. Se poate vorbi, în esență, despre iraționalitatea instituționalizată, în cadrul căreia, adeseori, suntem nevoiți să supraviețuim! Absurditatea „Școlii-internat”, din admirabila carte a tânărului evreu român american Dan Josefson, este absurditatea vieții. A lui, a noastre, a altora... Scriitorul este „un brad” de-al nostru, dar unul aparte, care ne face cinste prin condeiul său. Cu siguranță, vom mai auzi de el! Roni CĂCIULARU Petah Tikva, Israel 16 ianuarie 2013 Referință
„ACESTA NU ESTE UN SIMŢĂMÂNT” – UN ROMAN DE SUCCES AL SCRIITORULUI NEWYORKEZ DAN JOSEFSON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359265_a_360594]
-
monștri, vreau să spun că sânt simple himere și curate închipuiri. Atunci? Înseamnă că formele se află în sânul materiei. Și mai departe? Înseamnă că materia este izvor al actualității. Vreți să vă spun mai mult și să vă arăt absurditatea la care a ajuns Aristotel? El pretinde că materia este în potență. Întrebați-l atunci când anume va fi materia în act. El, și împreună cu el o mare mulțime de filozofi, va răspunde: „atunci când va avea formă”. Întrebați mai departe: care
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
cu toți politicienii, așa că dezabuzarea devine o stare firească a alegătorului român: „În campanie ne minte/ C-o beție de cuvinte;/ După vot e deci normală/O cumplită mahmureală.” (Dan Norea, Deșteptare, p. 138). Sfântul Caragiale este etern la noi. Absurditatea lui „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”, ceea ce se traduce prin: în loc să facem treabă hai să ne aflăm în treabă. Senzația de stagnare în rău care durează de douăzeci de ani, venind după zilele pline de nădejde
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
acuzi pe Eminescu, nici măcar să-l critici, dar trebuie să avem decența să constatăm că ideologia asta a lui de secol XIX nu mai corespunde cu valorile, caracteristicile lumii de astăzi. Și e foarte normal, fiindcă altminteri ajungem la o absurditate: considerăm, cum consideră unii, că tot ce a spus Eminescu e valabil odată pentru totdeauna până la sfârșitul timpurilor. Sau alții, care merg mai departe, și fac apropieri între Eminescu și Einstein, care a prevăzut teoria relativității, care a prevăzut și
Este Mihai Eminescu românul absolut? Istoricul Lucian Boia la Interviurile Republica () [Corola-blog/BlogPost/338343_a_339672]
-
un oarecare absenteism bizar și destul de nedemn. Iar dacă ești comod, apăi atunci stai, nene, acasă și nu te plânge! Și admit și lucrul acesta și, între noi fie vorba, nici nu prea mă plâng. Am nesuferințele mele atroce, am absurditățile mele de natură logică, am umbrele mele pe dinăuntru, doar n-oi fi singurul și poate m-o ierta și pe mine cineva pentru toate derapajele acestea și pentru faptul că sunt un cetățean pasiv în expresie și exprimare. Undeva
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
servilismului și să mutileze iremediabil conștiința individului, suprimându-i acea componentă esențială pentru producerea schimbării: revolta. În aceeași măsură, însă, în România postcomunistă avem aceeași senzație de claustrofobie care amenința să sufoce spiritul critic și să elimine filtrul gândirii prin absurditatea politicului și a vieții cotidiene. Vorbim, de fapt, despre o societate în care nu există intimitate, întocmai precum o toaletă publică fără ușă. De la evenimente mărunte, precum amendarea unui țăran bătrân care își vinde legumele în piață pe motivul lipsei
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
astea nu le cunosc, eu am făcut armata când erau trese. Dacă m-oi adresa greșit cumva, să nu vă supărați! Dar, un maior se ridică și întreabă: - Părinte, uite ce-i, vreau să-ți spun ceva. Nu este o absurditate să credem noi în ceva ce nu se vede? Dumneavoastră spuneți că există Dumnezeu, dar l-a văzut cineva vreodată? Este o nebunie să creadă cineva în ceea ce nu se vede! - Domnilor, dar mai întâi, aveți cuvânt de onoare? că
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
suicid a autorului însuși în noaptea de 26 august 1950 (anul în care atinsese apogeul recunoașterii operei sale primind unul din cele mai prestigioase premii italiene pentru literatură) într-o cameră a hotelului Roma din Torino, dovedește, o dată în plus, absurditatea existenței. Iată și două peisaje din volumul de poezii Lavorare stanca (Munca obosește) de Cesare Pavese, la zi aniversară: PEISAJ [I] Nu mai e lucrată, aici sus, colina. Sunt doar ferigi și stânca golașă, stearpă. Aici munca nu mai folosește
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]