884 matches
-
încinse. Apoi blana a fost curățată și pîrlită pe jăratec. Odată cu întoarcerea fetiței, pietrele sunt scoase și berbecul astfel fript, atît pe dinăuntru cît și pe dinafară, este gata pentru masă. Intrăm iar în iurtă, căldura ne învăluie plăcut, carnea aburește ademenitor și ne reluăm locurile în jurul mesei. Tot noi beneficiem de dreptul de a folosi două cuțite de vînătoare, ascuțite ca briciul. Dar gazdele, dîndu-și seama că nu ne pricepem deloc să alegem bucățile cele mai bune, ne oferă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tuburi. La ce să ne mai mișcăm? La o adică ar trebui să ne pară bine că nu se gândiră ăsta și cu fii-su și ne ia pe Încredere de sudori și mecanici auto. Porumbul ăsta crud fierbe numaidecât. Aburește deja În castroane, În timp ce el Învârtește furculița prin bucățelele de salam sfârâinde din tigaia de pe reșou. Cu cealaltă mână toarnă ulei În salata de roșii și pe urmă bere În pahare. Masa e plină cu brânză și ceapă, usturoi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căreia cheltuise de se uscase. Dar Viorel, eh, ce altceva mai are decât pe el? Toate acareturile de pe-aici și moșia de la țară, pământuri și case și apartamente, ciment și nisip și fiare, eh, privirea lui moș Victor se aburise și Viorel se ferea din calea privirii lui cu o anume Încrâncenare. Speriat și deopotrivă ros de ură, se vedea că vrea să termine cât mai repede cu acest comision și să se ducă, să scape de mine și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
folos, și-a Învins. Toți trei am Învins În definitiv, și nu mai spun cum Îi luceau ochii lu’ văru’ Laur În așteptarea bucatelor. — E bine, Laure? face Andrei, la care văr-miu Înghite-n sec și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și a fugit În lumea largă cu tovarășul nostru ăla negricios. Tomică este de altfel singurul pe care pare să-l afecteze cât de cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne pe toți cu priviri aburite de un reproș Îndurerat. De bună seamă că noi eram vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
păreau bătrâni atunci, aveau 47 de ani, am avut același credit și la actori cunoscuți, la actorii mari, la actorii vedete. Am lucrat cu aceeași pasiune, m-am oferit, George Constantin spunea la un moment dat "lui Alexa îi ies aburi din cap când repetă". M-am oferit și, la un moment dat, datorită profesiei, cu toate că mediul, cu toate că dosarul spuneau că am o limită (nu m-au lăsat niciodată să ajung nici pionier, nu m-au lăsat să ajung membru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
unei morse, ar trebui s)-i Întâlneasc) pe ai ț)i, ar fi nevoit s) se uite În sus. P)rul s)u alb, tuns scurt și culoarea fetei - obrajii rumeni ai unui om care st) În c)ldur) și aburi - sunt pl)cute. —Nu la locul )stă m) gândeam. Cel pe care voiam s) vi-l ar)ț este mult mai vechi, spune Kahn. Dar mie Îmi place enorm acesta și nu vreau nimic mai mult. În timp ce ieșim, b)trâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
destul de aproape ca să simțiți căldura. Faceți aceasta la ambele picioare, câte o jumătate de oră, de 2-3 ori pe zi. Când hemoragia scade, faceți operațiunea doar o dată pe zi. (Aveți grijă să nu vă ardeți.) Pentru a opri hemoragia inhalați aburi de oțet de orez. Găsiți două pietre albe de mărimea unei mingi de tenis. Țineți-le în foc până se înroșesc. Puneți una într-un vas metalic cu 500 ml oțet de orez. Inhalați aburii timp de 20 de minute
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie simplificate printr-o cenzură stilistică spontană până la stadiul cristalului, dar există și mituri ample, compacte, a căror armonie complexă amintește de o mare orchestrație simfonică, idee subliniată
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
temperaturi ridicate un timp cât mai îndelungat (cel puțin 2 ore); utilizarea vaporilor supraîncălziți este mai frecventă, deoarece sunt produși de instalațiile de încălzire a serelor. Această metodă constă, în acoperirea fiecărei travee cu o prelată, sub care se introduc aburi sub presiune. O instalație cu prelate este formată din conducte de racordare la rețeaua de aburi, robinete, țevi de distribuție a aburilor, furtunuri din cânepă pentru distribuirea aburilor sub prelate, care sunt din material plastic termorezistent și săculeți de nisip
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
un franțuz, în cazul de față), făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de o ușoară duioșie, cu irizări de lirism. Altfel, în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
fie și iuți la mânie. și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lovesc de obrajii mei fierbinți și îmi udă părul, pătându-mi pantofii cei noi, tiviți cu piele de antilopă. Dar aproape că nu le simt. Sunt încă extrem de rănită de tot ce s-a întâmplat; de privirea lui Elinor, ușor aburită de gimlet; de propria mea umilință; de frustrarea față de Luke. În clipa în care intru în apartamentul nostru se aude un tunet. Aprind toate luminile și televizorul și iau corespondența. Este și un plic de la mami, pe care îl deschid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
beton boltit, era și el o sursă de alimentare a apei de pe jos, prin picăturile de condens, care, ca într-o peșteră, cădeau peste tot. Când se ieșea la plimbarea în cerc, în zilele călduroase, din îmbrăcămintea celor închiși ieșeau aburi datorită căldurii, care producea evaporarea umezelii permanentă de pe veșminte. În celulă acest lucru se producea consumând căldura corpului, care era singura sursă caldă, căci nici sobe, nici calorifere nu existau. Temperatura era permanent, (vară și iarnă), rece. Paza pe coridor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în dinamica trecerii și a întoarcerii: ""Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul/ Nostru. Invizibili". Nori suflați cu aur ca niște calești/ Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul/ Cer risipit în suflet. Și tu ca alt cer te risipești". Privit din interior, peisajul imaginal nu e descris, nici măcar scris în actul creației; se scrie el însuși, se spune așa cum se dă, fără cuvinte, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îmbrăcate, utilitar, pentru eveniment. E un rând aproape 100% urban. Prea puțini oameni din mediul rural se află de fapt în acest moment în mănăstire. De fapt, atmosfera este perfectă în acest moment, idilică chiar : a răsărit soarele, este călduț, aburi se ridică din pajiștea din jur, oamenii sunt calmi și relaxați, știu că-și vor atinge scopul ultim : închinarea la mormânt. Doar că se avansează mai greu decât am prevăzut inițial : „calupurile” pelerine sunt foarte mici, la fel și distanțele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
masă, desigur că numai lor, răcoritoare. Conform, probabil, protocolului, se aduse lui Ceaușescu, pe o farfurie albă, un pahar ce părea a conține suc de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă că totul în jur doarme. Puteam citi busola fără ajutorul fosforului sau lanternei și porneam mereu cu speranța că Poiana Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Văzînd că pierde teren Victor încearcă marea cu degetul și strigă (în românește): Băi, lasă-ne măcar o sticlă și nouă. Ți-ai găsit să afli înțelegere la tînărul arab! Victor se întoarce cam plouat și comentează în surdină: Erau aburite. Ce-ar fi mers un păhărel! Chiar! Și mai zic că ăștia respectă Coranul! În plus habar n-au de limba română! A fost frumos la iarbă verde, dar parcă n-a fost cine știe ce. Drepturile omului Ghiocel era un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toate, da’ el nu mănâncă decât fasole bătută, aia-i place lui. Și zarzavaturi ieftine. N-are nevastă, da’ știi ce face? Păcălește zarzavagioaice din astea din piață. Îl vezi că se duce la piață într-un baston, șontâc-șontâc, le aburește pe-alea, hai să-ți dau ceva de mâncare. Și-ți dai seama când deschide frigiderul și vede nehalita aia tot ce are el pe acolo... deși io cred că multe e stricate, că nu se poate... Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și să fie calibrat standard (să poată fi controlat și demonstrat) ca la aceeași temperatură înregistrată, să contorizeze același număr de unități. Având o pregătire pe segment electronic, eu am înțeles foarte bine cum stau lucrurile, dar omul obișnuit este ,,aburit” cu tot felul de prostii de către ,,experți” pentru a nu înțelege ce se întâmplă. Am făcut reclamație la Protecția Consumatorului care mi-a răspuns că ,,repartitoarele nu se reglează la montare”. În condițiile în care eu aveam calorifere cu 3
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
TV pentru că lucrez la întrebări. Duminică dimineața cumpăr flori din Piața Latină și mă înființez la Bănulescu la unsprezece fix, după ce înainte telefonasem că pornesc spre el. Florile sunt pentru doamna, care însă nu apare, fiind plecată. Cafelele sunt pregătite, aburesc. Convenim asupra textelor, ce dimensiuni să aibă, predau întrebările. Bănulescu îmi arată altele, trimise mai demult de Eugen Simion, la care nu răspunsese, mie îmi va răspunde... Dar pe scurt, să încapă și tabletele, și desenele, și articolul lui Croh
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ce-i cu Realizarea aia? - Acum e timpul! Prietene, doar animalele se nasc, cresc, fac pui și mor. Oamenilor însă... Maestrul Universului le-a atribuit roluri mari, mult, mult mai mari!... - Fii mai concret, te rog! Și nu mă mai aburi! - ... și, pentru a ne putea îndeplini aceste roluri, pentru a depăși stadiul animal, Dumnezeu ne-a dat puteri... secrete! - Puteri secrete?! Mai zi, că-ncepe să-mi placă! - Dumnezeu a așezat în fiecare dintre noi o energie secretă, divină, o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
următoare. Mă tot chinuia o stare gripală, așa că am intrat în bucătărie pentru a-mi prepara un ceai. Doar că... nu era o bucătărie ca toate bucătăriile! Ceva deosebit, de neobservat pentru o privire obișnuită, plutea în atmosferă... - nu, nu aburi de mâncare, ar fi prea banal! - era ceva ce te scotea din lumea materială, chiar dacă pășeai pe un ciment dur și rece; dacă nu o să vi se pară exaltată afirmația, am pătruns într-o bucătărie... nepământeană. Erau multe Spirite acolo
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
târzie de noapte și își urma drumul ei strălucitor, cu Dumnezeu - a cărui cruce mă străjuia în toată măreția și gravitatea ei. * Stare. Mă aflu, în camera noastră, la masa de scris, lucrul mi se pare că merge satisfăcător, cafeaua aburește; mi-a preparat-o și mi-a adus-o, într-o ceașcă mare, așezată pe o farfurioară, chiar mama; după care s-a retras în camera lor, a părinților, închizând după ea ușile, care, de obicei, stau ziua date de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]