874 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > FLUIERĂ PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Fluieră pământul, paguba-i lălâie spânzură cuvântul în arac de vie pomii albi de floare rotunjesc săruturi se-aburesc în soare, pârguiesc în muguri șuieră lumina între nișe sparte bâzâie albina a mimului soarte fluturii coboară polenul în mine mă prind într-o doară de răstitul bine și îl pipăi moale, și îl miros tandru și-l iau de la
FLUIERĂ PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353942_a_355271]
-
că nu prea a avut timp să se pregătească, dar așaa, o masă cum primesc toți oamenii muncii din fermă, se găsește... Sânii revărsați ai blondei rubiconde avură un efect sedativ și tovul se îmbună mai ales că în față aburea și un clondiraș cu o țuică galbenă care te băga în ispite. Inspirat de primele două ciocănele de țuică tov Jugănaru a început să-i povestească Didinei cum a luptat el încă din fragedă pruncie pentru instalarea socialismului în agricultură
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
GRUPAJ LIRIC Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Trece ca o lună rece Trece ca o umbră, ca o Brumă rece, ca un zvon, Ca o urmă ce-ar lăsa-o Aburii într-un cotlon. Trece ca o sidefie Siluetă din neant, Ca o bură de stafie, În decorul dezolant. Trece ca un trist arpegiu De suspine în eter, Ca un surd și mut solfegiu, Ca un vaier stins, stingher. Trece ca
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
străzii... De parcă vrea vreunul să bântuie ca strigoiul pe uliță... De parcă strada e mă-sa sau ta-su... Stau pe stradă, pentru că nu au unde se duce! Nu-i vrea nimeni. Nici ăștia cu Samul lor. Le vorbește frumos, îi aburește cu ce pot sau cu ce vor și atât. Că n-au unde să-i ducă. Îi lasă la... locul lor: pe stradă. Cică oamenii ăștia de n-au unde să se ducă, sunt o categorie socială cu comportament deviat
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și dezlipească nasul de pe geamul aburit de respirația lui. -Ai dat în orbul găinilor, Gogule! s-a răstit mamaie la el și cum își trăsese deja rochia, l-a împins pe tataie și a dat să deschidă ușa. -Ce faci, Susano? Mă dai în mâna lor
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
că nu prea a avut timp să se pregătească, dar așaa, o masă cum primesc toți oamenii muncii din fermă, se găsește... Sânii revărsați ai blondei rubiconde avură un efect sedativ și tovul se îmbună mai ales că în față aburea și un clondiraș cu o țuică galbenă care te băga în ispite. Inspirat de primele două ciocănele de țuică tov Jugănaru a început să-i povestească Didinei cum a luptat el încă din fragedă pruncie pentru instalarea socialismului în agricultură
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
Acasa > Stihuri > Momente > M-AM ÎNSTRĂINAT DE VISE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 491 din 05 mai 2012 Toate Articolele Autorului M-am înstrăinat de vise Casa mi se aburise, Cu umbre albe de moroi, Zâmbetul mi se acrise, În țara mea cu bieți eroi. Astăzi curăț de pe mine Fiorii reci ce m-au străpuns, Pasul pe poteci străine Călcând tăceri fără răspuns. Aripi ard în timpul static, Pădurile de falși
M-AM ÎNSTRĂINAT DE VISE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357876_a_359205]
-
moale pe covorul gros de zăpadă imaculată. O feerie în alb. Piticii colorați, renii de piatră, erau pete de culoare în imensitatea de omăt ... nasul omului de zăpadă ... morcovul portocaliu. Stătea la fereastră cu nasul lipit de geam. Respirația caldă, aburea sticla rece. Pregătirile pentru Crăciun erau terminate, casa împodobită de sărbătoare, lucea de curățenie. Aroma de prăjituri, scorțișoară și vanilie umplea locuința. Sărbătorile de iarna erau preferatele ei, din copilărie. Adora să împodobească bradul, luminițele clipeau ca niște licurici, armonia
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
în noi, lăuntric, adânc... Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre. Aburiserăm întâlnirea cu licori bahice mult îndoite cu apă și gheață, cu fum și fluid de jăratec sub hălci de berbec: ofranda noastră carnală, parșivă și sălbatecă, de la noi pentru noi înșine: zei contemporani distructivi și lacomi :arheologi, studenți, cecetători, biologi
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
În mintea ei?! Nu se poate urni. Clipa s-a oprit. Mintea refuză realitatea! S-a fixat în fața chiuvetei să-și stingă văpaia din ochi... Vrea apă, apă multă, apă vie, să-i spele durerea, gândurile, amintirile. Ciorba clocotită, încă aburește în păr, pe umeri, pe haine... Nu vede nimic, pipăie cu palme chinuite de grabă, să afle salvarea în robinetul care îi va dărui iertarea de pedeapsa focului, odată cu jetul de apă pe care-l așteaptă ca pe-o minune
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina de lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? O întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Publicat în: Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului La mine plouă și-i furtună, Cad fulgere dinspre Apus, La tine, știu, e vreme bună Și soarele e încă sus. La mine pâinea e pe vatră Și aburește în cuvânt, La tine holda nu e coaptă Și spicele ce crude sunt! La tine nu pândește bruma Și frunza-i tânără în vii, La mine e târziu de-acuma Și plec mereu, tu- mereu vii... Odată, cine știe unde, Odată, cine
LA MINE, LA TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344675_a_346004]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CÂND DOAR PĂCATUL NE ÎNȘEALĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Au aburit pe cer cocori Vâslind în apele lunare, Adoarme gândul peste flori Sorbind doar câteva pahare. Își lasă toamna umerii în jos Vin îngerii luminii către tine Adorm cu chipul tău frumos În nopțile de farmec pline. În ochii tăi dintotdeauna
CÂND DOAR PĂCATUL NE ÎNŞEALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358815_a_360144]
-
de la ''mami-lui'', că dacă ești cuminte, Și îți dorești enorm ceva, te-aude bunul Moș Crăciun Și îți aduce-n dar ce vrei și vine să te-alinte... ---------------------------------------------- Se-aude leru-i ler în noapte. Și lumea-i bucuroasă... Bucate multe aburesc pe masă-n așteptare... C-o să sosească-n Noaptea Sfântă, în fiecare casă, Un strop de pace și noroc, în zi de sărbătoare... ------------------------------------------------ Și toate sunt la locul lor... Copii dorm cuminți. Cu toți se vor nițel mai buni, că
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
fapt inima,acel om care o făcea să simtă fiori reci și fierbinți în același timp,deși nu îl văzuse decât o dată " Probabil așa e când iubești,trebuie sa doară ca să îți dai seama",șoptii ușor,făcând geamul să se aburească și că litera w să apară din nou.Insa o șterse cu tristețe,pentru ca să nu observe cel cu care avea să-și petreacă seara.In lumină portocalie a soarelui la apus,Karon adormi încet legănata de trăsura care înainta domol
KARON CAP 3 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359778_a_361107]
-
fapt inima,acel om care o făcea să simtă fiori reci și fierbinți în același timp,deși nu îl văzuse decât o dată" Probabil așa e când iubești,trebuie sa doară ca să îți dai seama",șoptii ușor,făcând geamul să se aburească și că litera w să apară din nou.Insa o șterse cu tristețe,pentru ca să nu observe cel cu care avea să-și petreacă seara.In lumină portocalie a soarelui la apus,Karon adormi încet legănata de trăsura care înainta domol
KARON CAP 3 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359778_a_361107]
-
Chiar și din ceapă prăjită, ingredient absolut necesar unei mâncări, pentru a-i da gustul dorit. Cu gândul la fasolea cu ciolan sau cu costița, la măzărichea gustoasă, la păstăile verzi și galbene, la varză cea înfoiata cu cârnăciori, care aburesc pe plita de-ți iau nasul din loc, îți poți închipui, chiar din ceapă aurita, stropita din belșug cu bulion ori suc de ardei și de roșii, o poveste sau o poezie, domestică, având gust de fidelitate și de toleranță
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359143_a_360472]
-
vreun pețitor din poveste tânăr și frumos ca lacrima! - trase paznicul de timp. - Nenorocitule, îți bați joc de mine? Lasă că te aranjez eu! Înspăimântat de amenințare, omul trase zăvorul și cotoroanța pătrunse țanțoșă pe murgul negru din care ieșeau aburi după atâta alergătură. În acel moment, un oștean îi prinse calul, iar alți doi îi înfipseră vârful sulițelor în coaste. - Coboară! - porunci unul. - Doar n-o să mă violați! - Poate dracul se încurcă cu tine! - adăugă celălalt trăgând-o de pe animal
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Iar cei care erau văzuți că dansează, erau considerați nebuni de către cei care nu puteau să audă muzică. (F. Nietzsche) În curte, dis-de-dimineață, mirosea a cozonaci. Cuptorul aburea. Tușa venea de la grajd, desculța prin roua, cu o găleată de lapte. În urma ei, șchiopata o oaie mușcată de șarpe. - Mânce-te brușu pe tinie, ce soarte-ai mai avut!... Vorbea, înlăcrimata, cu oaia. - Acu, de la ahasta, nu te mai pot
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
siberian pitic, îmi rodea stomacul. În momentul ăla nu mai exista educație nicăieri în Univers, totul s-a întors pe dos și s-a autoînghițit. A trecut și tramvaiul, taca-taca, l-am lăsat să treacă, câțiva călători în dosul geamurilor abureau cu răsuflarea lor negrul nopții. La colțul celălalt al lui Ștefan Luchian, prins între două mașini, un om își vărsa un alt fel de mizerie, descompunerile trupești, duhoarea se desprindea și urca pe stradă ca dintr-o cloacă. Ușurarea urgentă
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
Ce mai faci, Ioane ?... N-ai mai dat nici un semn de viață. / - D’apăi, în ultima vreme nici n-am mai trăit”. Cu mult talent, Adrian Botez valorifica sonoritățile limbii române: “un șontâc de soare spârc / călărește-un cocostârc / și-aburește peste smârc”. Un raționament paradoxist de mare finețe arată Nicolae Nistoriu: “pe planetă întoarsă, / ploaia cădea din pământ spre cer, / copacii înfrunzeau în solul pufos, / întinzând rădăcini”. Ivan Frimmel aduce o contribuție însemnată la consolidarea filosofica a paradoxismului, prin eseul
FLORENTIN SMARANDACHE: „Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoximul la maturitate, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339492_a_340821]
-
Ce mai faci, Ioane ?... N-ai mai dat nici un semn de viață. / - D’apăi, în ultima vreme nici n-am mai trăit”. Cu mult talent, Adrian Botez valorifica sonoritățile limbii române: “un șontâc de soare spârc / călărește-un cocostârc / și-aburește peste smârc”. Un raționament paradoxist de mare finețe arată Nicolae Nistoriu: “pe planetă întoarsă, / ploaia cădea din pământ spre cer, / copacii înfrunzeau în solul pufos, / întinzând rădăcini”. Ivan Frimmel aduce o contribuție însemnată la consolidarea filosofica a paradoxismului, prin eseul
FLORENTIN SMARANDACHE: „Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoximul la maturitate de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339533_a_340862]
-
Ce mai faci, Ioane ?... N-ai mai dat nici un semn de viață. / - D’apăi, în ultima vreme nici n-am mai trăit”. Cu mult talent, Adrian Botez valorifica sonoritățile limbii române: “un șontâc de soare spârc / călărește-un cocostârc / și-aburește peste smârc”. Un raționament paradoxist de mare finețe arată Nicolae Nistoriu: “pe planetă întoarsă, / ploaia cădea din pământ spre cer, / copacii înfrunzeau în solul pufos, / întinzând rădăcini”. Ivan Frimmel aduce o contribuție însemnată la consolidarea filosofica a paradoxismului, prin eseul
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoxismul la maturitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339553_a_340882]
-
la o parte tot ce ne desparte de lumea de apoi: „chiar dinainte-mi, în largul ăla mărginit de neguri și ciulini ca un suflet răvășit ca umbra unei promisiuni criminale, un mormânt proaspăt din pământul căruia mai ieșeau încă aburi și mâinile femeii ce mă chemase la ea, întoarse înspre dincotro urma să vin, ca o rugăciune. Erau tinere și albe, cum le știusem odinioară, iar pe un deget strălucea mărgăritarul inelului pe care i-l dăruisem, pecetluind cu el
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
este primarul orașului Voluntari. Simpla parcurgere a acestor teze te lasă fără cuvinte. Idei banale, nicio legătură cu activitatea de cercetare, care aduc mai degrabă cu niște concluzii neinspirate ale unor elevi de gimnaziu, în încercarea disperată de a-i aburi pe profesori cu lucrări scrise pe multe pagini, sperând că dascălii se vor plictisi, dar vor aprecia efortul. Exemplificam, într-un text mai vechi, această înșiruire de prostii culeasă de jurnalista Iulia Marin din teza lui dr. Pandele, concluzia lucrării
Toți copiii lui Copy () [Corola-blog/BlogPost/339137_a_340466]