362 matches
-
nevăzutului. Dacă imaginea arborelui apare la început profilată pe un fundal îndepărtat, greu accesibilă vederii, aceasta pentru că ceea ce se cuvine văzut trebuie să se lase văzut, dincolo de orice privire spectaculară ori nălucire a aparenței. Privire aproape interzisă, deviată de ecranul aburit care se interpune tulburându-i perspectiva: "Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara/ Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger". E nevoie de o altă cale care să apropie de chemarea misterului, căci într-acolo
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scris al developării în negativ, în filmul voalat al imaginii imposibile, moartea e inimaginabilul, nonsensul exteriorității care voalează, "realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară". Moartea imaginii nu e spectaculară, nu aduce în scenă decât ștergerea și vacuitatea, "apariții aburite", dar și - prin răsturnarea perspectivei - posibila resurecție a lumii interioare. Căci, prin reducție, eclipsarea exteriorului face cu putință manifestarea interiorului; exteriorul mort, pus în paranteza desfigurării, devine vălul transparent, diafania prin care se întrevede lumea din noi: "lumea din noi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o privire înăuntru. Prin geamul aburit, îl văzu pe Ifrim, pescarul, stând la masă cu veșnica lui carafă de vin dinainte, și un ofițer tânăr, așezat la pian, cu poalele vestonului desfăcute. O muzică dumnezeiască ajungea, vătuită, la el... Înțelege de ce, în cele două cazuri, lipsește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-l aducă pe lume. Ninge cu fulgi mari, ninge lent și atmosfera e tot mai prietenoasă. O vreme splendidă...pentru ieșit în natură! Ninge continuu de câteva zile. Privesc din ușa ce dă în balcon, cu nasul lipit de sticla aburită. Chiar dacă șterg ceața răsuflării mele aceasta revine de fiecare dată când îmi apropii fața de sticla înghețată. În părculețul spitalului a început deja să se contureze profilul unui omului de zăpadă uriaș. Sunt câțiva tineri și nu numai tineri care
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și o privi în ochi: Știi că sunt poet?... Da, zise Moartea. I se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri? întreabă el. De cuțit... Bine, zise el aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în mână și dintr-o dată se văzu în luciul ei: era o bubă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asta ! ? râde Pribeagu. — Ești o figură, Sachi, cumetre, zice Mamutu’. Da, ca să vezi ! Sunt o figură, dar nu fac atâtea figuri, nu găsești ? Apoi o liniște apăsătoare s-a lăsat la masa celor trei, care era chiar lângă vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei, la care Pribeagu își mai umplea câte un pahar pentru a le gusta. Cristi o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cunoaște, dar și al limitei noastre infinite de a o cuprinde. De parcă ea s-ar regenera mereu, nu În cantitate și procese, ci În alte și alte fenomene inextricabile sau de parcă „cineva” ne-ar ține mereu În față acea oglindă - aburită, pentru mulți! - nu numai a neputinței, a limitei, dar și ca un Îndemn spre „altceva”. Spre o altă cale - și spre o altă cale! Deoarece, pentru mine, bucuria vieții, pe care, În momentele mele echilibrate, privilegiate, am simțit-o din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opt seara din Elsinore Lane și o aducea înapoi a doua zi dis de dimineață.) Stafia avea nevoie de cafea. Și imediat, Marta îi așeză în față o ceașcă de porțelan Hermes Chaine d’Ancre plină ochi cu un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a rășinilor din alte veacuri, semnificația revolută, anacronică, de „închisoare” translucidă a chihlimbarului, pe care l-am cântat în multe poezii, cum m-am priceput. Adio, antar! Adio, trecut somptuos și oglindă aburită! Scriitorii simt, cu acuitate, atmosfera deschisă spre libertate sau constrângere dintr-un loc anume, intuiesc relațiile cotidiene, chiar într-o călătorie grăbită (superficială?) de-a lungul Europei, de la sud la nord, ca noi, pe ruta istorică a Expresului înființat, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului..." Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii își aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant și pansioroso, apropiat misterelor lumii și adânc înfipt în pământul înaintașilor, Faurul aburit cum singur își spune avea disponibilități de creator mare; era făcut să perceapă cu ochii și urechile motiv de confesiune în Anii de ucenicie. Nu-i rămânea decât să se desfășoare în timp și spațiu, să pună în pagină monologuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sigură putuse părea un dat structural, organic, acestea se cuvin considerate nuanțat. "Multora scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau pe faurul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înșelător..." Numeroase notații de jurnal intim probează că tranziția de la orizontul prim la capodopere implică un lent proces de selecție și cristalizare. La o anchetă a României literare (I, 1930, nr. 30), la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sau dacă cel de după are ceva de dat. Ne roadem fiecare cu voluptate și pe-ndelete oscioarele celuilalt. Nu pentru înțelepciune, nu pentru morală pledez eu aici, nimic nu mi-e mai antipatic decât un profesor bătrân. Pledez pentru ștergerea ochelarilor aburiți; perfecțiunea nu-i peste gard, nici la răsăritul, nici la apusul soarelui... De unde vine cuvântul ideal - o lume ideală, o iubire ideală - și de ce tot tindem spre perfecțiune (auzi cuvânt, tindem...)? Om fi fost cândva, mai știi? Într-un ideal
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
al serii a fost când toată lumea a fost invitată să iasă afară, unde, într-un amfiteatru, improvizat, am urmărit „dansul pe jar”, un obicei păgân, prea puțin convingător și ușor emoționant, stârnind controverse în rândul spectatorilor, de acum cu mințile aburite. După ce-a plecat mulțimea, am mai stat cu amfitronii restaurantului - Darina, care a și prezentat în trei limbi spectacolul, o femeie blondă, veselă și comunicativă și sotul ei, Vanco, un bărbat înalt, brunet spre negricios, care ne-a cântat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dar în iatac era lumină, multă lumină de la lumânările arse pe jumătate, răspândite peste tot, ca în Sărbătorile Paștilor. Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus din pivniță în carafă aburită se încălzise. Până și în cămin jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era alături. Maria stătea pe marginea patului cu baldachin, într-o cămașă de borangic atât de diafană că trupul se străvedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
duc la lucru, iar alții, încă mai serioși, se întorc de la piață. Frunza, o frumusețe, părea un obiect de faianță fină din alte vremi, pictat de un meșter de mult decedat. Îmi era nu știu cum să o desprind de geamul puțin aburit. Era o mică bijuterie. Așteptam să se desprindă singură și îi pândeam grațioasa plutire care urma în drumul ei spre asfalt. Dar am atras atenția unor vecini. Nu era nici locul, nici momentul potrivit pentru reverii matinale, așadar, atenția trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în „umbra Turnului”, încrezător în rațiune, căruia spaima morții îi provoacă o irepresibilă greață (fiziologică). La fel ca Warbeck, el e victima unei înscenări perfect organizate. *Masiv, înfofolit, cu ochelarii aburiți, salutînd zgomotos, a intrat în camera mea de redacție Dan Zamfirescu, pe care îl cunosc din perioada cînd eram „vechist”. Prezența sa i-a atras imediat pe colegii din celelalte birouri. E venit în Bacău ca „suporter” al pianistei Y
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
abordat cu egală îndreptățire pe marii clasici ai muzicii și pe moderni. Bach, pe care l-a orchestrat, a constituit pasiunea vieții sale. Azi e un bătrîn himeric, adus de spate, cu părul alb, rar și lung, cu privirea ușor aburită. Ca dirijor are mîinile încă sigure și urechea de o perfectă acuitate. Imaginile îl înfățișau la o repetiție cu „Passacaglia” de Bach. Iată-l insistînd asupra părților dificile: „fermata, mezzo, legato”, îl aud indicînd partidelor, pe rînd, și apoi întregii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche din cartea îngerilor. Așa începe iarna
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche din cartea îngerilor. Așa începe iarna
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
1972; O poveste adevărată, București, 1973; Sunt un pământean, București, 1973; Întoarcerea la miracol, București, 1974; Răspântiile, București, 1976; Întâlnire cu tinerețea, București, 1977; Trei generații, București, 1977; Fericita călătorie, București, 1979; Itinerariul iubirii, București, 1981; Triptic, vol. I: Oglinzi aburite, vol. II: Portretele au coborât din rame, vol. III: Ultimul vlăstar, București, 1981-1984; Te iubesc, viață!, București, 1984; Plimbare în parcul liniștit, București, 1987. Traduceri: Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936; Louis Frédéric Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937; Al. Dumas
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
poet, debutează în revista lui G. Călinescu „Lumea”, în 1945, iar editorial, cu volumul Goarnele inimii, apărut în 1949. A murit înecat în Marea Neagră. Primele versuri, incluse abia mai târziu în volum, arată înclinație spre confesiune și meditație: toamna, peisajul aburit al serii, melancolia tinereții fugare, în formele de expresie ale unui sentimentalism cenzurat. Începând cu 1948, D. se pune fără rezerve în slujba regimului comunist, devenind unul dintre rapsozii lui cei mai înfocați și mai recompensați (în 1949, 1950 și
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
Ungureanu l-a jignit sau l-a depreciat pe Hagi, de exemplu, ci înseamnă ceva cu mult mai grav și mai îngrijorător: înseamnă că acel segment din viața noastră cotidiană și sufletească, acel gen de aspirație trează sau de visare aburită, pe care Hagi le întrupa printr-un complicat și subtil mecanism al delegării colective, funcționau prost, meschin, derizoriu sau deloc. În rest, toate par la locul lor. Și Gigi Becali promite un stadion feeric. Jocurile Olimpice nu prea mai au casă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
fi rămas doar evenimente exterioare, cu un impact mai mare sau mai mic asupra memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue, ele au devenit momente ale unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară, a spiritualizat pînă la transfigurare faptul nemijlocit și a stocat totul într-
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]