362 matches
-
brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am intrat Împreună În cușca de sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea că nu se Întâmplase nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile la televizor. Am Întrebat-o dacă erau vești noi despre evenimentele de la Roma. „Ce evenimente?“ a Întrebat casiera. La televizor, buletinul sportiv informa că, ieri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-și făcu seră datoria. Amprente, amprente pe toate halatele, la rând... — A avut copii cu Hariga ? Sau cu directorașul ăsta ? Domnul Mărgărit, în spatele meu, vlăguit, toropit de somn, n-aude întrebarea, nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu Neagu. Sub privirea Balaurului, mereu treaz, căci n-a băut nimic... — S-ar putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de execuție, ziua vânătă, aburită. Prelungea ulti mele gesturi, încheindu-și cu încetineală gulerul, manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că falsifică, desenează de fiecare dată altă clădire, inventează altă clădire. Vicleană sau nebună, mai curând nebună, spuneau. Nu, cu siguranță vicleană, urlau în ziua următoare. Pentru că, admiteau, toate desenele păstrează, totuși, același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure al desenelor sau al primelor pânze pictate în închisoare ar rezulta prin mișcarea liberă, până la infidelitate, față de propria memorie, derutată, cum susțin unii dintre prietenii deținutei, de prea desele coșmaruri și printr-o fragilitate mereu tensionată. Tensionată fragilitate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cărți rare și ediții princeps și, după ce-ai admirat și ai prețuit cum se cuvine aceste comori, ieși Împreună cu el pe terasă ca să admirați o clipă perspectiva ce se deschide spre rîu. Seara se lasă repede și paharele Înalte, aburite, din mîinile voastre scot un clinchet plăcut, orașul gigantic strălucește sub ochii tăi Într-o panoramă uimitoare proiectată pe cortina turnurilor presărate de stele, Împodobite cu pulberea de diamant a milioane de lumini, dincolo de care soarele a apus iar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-un coșuleț. La o masă, o femeie frumoasă și seducătoare cina cu un bătrîn cam trecut. La alta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez doi mari actori de fum / Zâmbesc peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nici una din acestea nu trăiește în lume Ăreal), pentru toate lumea nu este decât proiecția ființei lor. Singura realitate de care au cunoștință cu adevărat este sufletul lor făcut sensibil, corporalizat. Tot restul se află înecat în ceață, o oglindă aburită ce nu mai poate reflecta nimic. Dacă trebuie să alegem între aceste procedee - exteriorizarea sufletului și interiorizare a lumii - pe cel mai plin de consecințe pentru proza Hortensiei Papadat Bengescu, căci germenele din care vor răsădi marile romane nu e
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
grupuri răsfirate, înaintînd tăcut, cu același pas măsurat și totuși, i se părea, neînțeles de repede. Se opri de mai multe ori să privească în urmă. Cât putu pătrunde cu ochii, câmpia părea a fi aceeași, întinzîndu-se nesfârșită sub cerul aburit și turbure, cu câțiva arbori crescuți singuratici la mari distanțe unul de altul. I se păru deodată curios că nu aude nici paseri, nici avioane, nici măcar uruitul surd al camioanelor rusești pe care le văuse de curând trecând pe șosea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîmpină în mijlocul paginii. Îl luă în mână, fericit. Nu credea că un singur trandafir putea îmbălsăma o cameră întreagă. Șovăi mult timp. Apoi îl așeză lângă el, pe marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele. Recunoscu piața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îi spuse cel care avea zarurile-n mînĂ. Al ieși din baie. Era curat, În afară de niște pete pe la ochi. — De alea scapi și cu un prosop, Îi spusei. — De ce? — Du-te și mai uită-te o dată În oglindă. — E prea aburită. Da’ las-o dracu’, eu simt că-s curat. — Hai să mîncăm, i-am spus. Hai, Manolita. VĂ cunoașteți? O văzui cum Îl măsoară pe Al din priviri. — Încîntată. — Mi se pare o idee foarte potrivită, spuse englezul. Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cei care duceau targa: „Stați, să văd dacă nu curge sânge... Hai să-l Întoarcem și pe cealaltă parte, că o fi amorțit stând culcat numai așa”... Cei din jur, În special mama Maranda, priveau la tata Toader cu geană aburită ... ― Când am ajuns aproape de pod, ne-a Întâmpinat Păpădie, cu cei doi ruși... „Ei, Păpădii! Ce ai mai aflat de la <celoveciă?” - a Întrebat Toader. „Nimic mai mult decât ce au spus prima dată. Acum doar că se rugau de toți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
serviciu uneori probleme, uite că acum are și Alex, trebuie să-l înțelegi, să-l înțelegem. El lucrează cu sute de oameni și nu sunt toți unul și unul. Are de a face și cu lucrători care vin de dimineață aburiți, iar pe șantier sunt atâtea pericole și cine răspunde? Inginerul șef! În ultimul timp, au apărut pe șantier câteva probleme pe care nici Alex nu știe cum să le rezolve. - Tu îi găsești imediat scuze. Dacă nu le ai la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
își aduse aminte că soția lui este în spital, poate și născuse. S-ar cuveni, își zise în sine, să se ducă să o vadă. Își ceru scuze grăbite prietenilor de pahar și părăsi restaurantul, cum era de așteptat, bine aburit. Efectul alcoolului îi spori curajul și îndrăzneala de a deschide larg ușile spitalului și să întrebe în dreapta și în stânga, cu un glas care depășea cadrul și decența, unde este maternitatea? Culoarele i se păreau adevărate labirinturi și nu îndeajuns de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sa deosebit de lividă. Se prea poate însă ca vederea sa încețoșată să-i fi arătat o imagine mult deformată. Se aplecă deasupra patului și încercă să o sărute. Olga acceptă gestul soțului ei, dar când îl simți că e bine aburit, dădu capul într-o parte și-i spuse șoptit: - Duhnești a băutură ca un butoi! Ești beat, Victore! Du-te acasă și te culcă. - De fe-li-ci-le, mamă, de fe-li-ci-le...! - Fii cuminte și du-te acasă... Te rog...! Vezi că ți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
redactori pe care mă străduisem să le memorez cuvântul dansând desperecheate. Undeva, În fundul minții, eram sigură că sălășluia și acel nume - În fond, cine nu-i știa numele? Dar acest nume nu voia nicicum să se alcătuiască În creierul meu aburit. — Ăă, păi se pare că nu-mi amintesc numele momentul de față. Dar Îl știu, bineînțeles că Îl știu. Toată lumea Îl știe! Doar că, ăăă, exact acum nu pot să mi-l amintesc. M-a fixat o clipă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cincisprezece minute mai devreme, să dau drumul la apă și să mă bag rapid la loc sub plapumă. După ce deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În hainele strâmte și incomode și am ieșit din casă În doar douăzeci și cinci de minute - un nou record pentru mine. Și mi-au trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luă la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
profetice, fără infern și fără rai; ușor nostalgic, încât nu știi de unde vine și spre ce converge acest poet neformat, eseist, egal cu el însuși, care nu ne epatează, dar nici nu ne lasă indiferenți. "Nu te opri pe marginea aburită/ cu-mpodobite foi de lampadare/ e dincolo de noapte, bănuită/ o zbatere mai pură în fiecare" ("Inscripție pe asfalt"). Nicolae Oancea "Roata", E. P. L., 1968; "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970; "În așternerea văilor", Editura Cartea Românească, 1974. N. Oancea ne comunică în versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așijderea"; "când sunt un hopa-mitică bătrân/ când o păpușă melancolică,/ cu toga mototolită și săbiuța de lemn scoasă din teacă" Larissa; a se vedea și Asfințit, Zile, Cameră tapetată cu pași, Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene își pierd, inevitabil, ceva din strălucirea de odinioară. Câștigă însă categoric în angajarea pur existențială
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]