65,481 matches
-
vreme planurile legate de viața academică pe care și-ar fi dorit-o la Oxford: înrolat în regimentul de pușcași Lancashire, Tolkien ajunge pe frontul francez, unde participă la bătălia de la Somme. De acolo, traumatizat de "șocul obuzelor", e trimis acasă, perioada de însănătoșire îngăduindu-i să se întoarcă la Oxford. Este momentul de început al unei strălucite cariere didactice, Tolkien predînd pe rînd engleza și anglo-saxona la University of Leeds și, din nou, la Oxford University, unde se împrietenește cu
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
origine română, desigur - din moment ce vorbește impecabil românește. E însoțit de doi drăcușori, la fel de elvețieni și la fel de români împreună cu care urmează să facă un film despre România de azi. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Asta îi dă frisoane. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală. Vlad Zografi despre Viitorul e maculatură
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
al lui Kamata, Tani era responsabil cu înregistrarea informațiilor. În 1945, Tani devine prizonier al sovieticilor, iar după ce China devine Republică Populară, în 1949, este acuzat de maltratarea prizonierilor și condamnat la 17 ani de închisoare. Kamata Hiroshi, însă revine acasă după război și, ascunzându-și trecutul, devine un reputat profesor la o Facultate de Medicină. Scrie lucrări strălucite în domeniul infecției bacteriologice, pe baza experimentelor făcute pe prizonieri în timpul războiului, căci "întreaga știință actuală se bazează pe aceste experimente" spune
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
Principiali până la Dumnezeu când e vorba de omul obișnuit, n-au nici un scrupul să cumpere mașini de lux pentru ilustrele lor funduri și televizoare de zeci de milioane în care să-și admire genialitatea. Evident, nu din banii aduși de acasă, ci din sudoarea contribuabilului. Acum, că și-au tras și o lege a "dreptului la replică", vor fi prezenți pe ecrane douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru și vor sufoca ziarele cu agramatismele lor. Soluția la această din urmă problemă îl
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
este și un bun creator de atmosferă. O atmosferă, bineînțeles, propice derulării fabulosului. Doi profesori pleacă de la o ședință prelungită până noaptea târziu, înspre librăria orașului. Pe drum, unul dintre ei povestește o întâmplare ciudată a unui bunic, plecat de-acasă, noaptea târziu înspre un loc din marginea satului unde, stranie întâmplare, se întâlnește cu niște consăteni veniți, și ei, mânați de o aceeași bizară, inexplicabilă pornire. Cei doi profesori au surpriza să vadă reeditată întâmplarea din satul de altădată, căci
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
săteni). El aude „monstruos” și exprimă minuțios și sugestiv, cu accente adesea umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
cu mine, dar înainte de a da mașina în urmărire generală îmi spune să mă duc la Secția de care aparțin, să dovedesc că mașina e a mea, altfel n-o poate anunța furată. Adică Poliția, care se putea convinge sunîndu-mă acasă că nu fac glume iresponsabile - mă gîndeam eu cu mintea mea de păgubaș febril! -, le lasă și mai mult timp hoților să dispară. Mă trimite la Secție să dovedesc că nu fabulez. Pînă am ajuns la secție a mai zburat
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu brumă, la cinci ore după ce plecase de la Delia de acasă ca în fiecare sâmbătă. Eu nu mi-l amintesc prea bine pe Mario, dar se zice că făceau o pereche frumoasă, el și Delia. Deși ea era încă în doliu după Héctor (n-a purtat niciodată doliu după Rolo, nu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cântând la pian și Delia îl lăsă s-o însoțească la bucătărie pentru a căuta niște bomboane noi. Când aprinse lumna, Mario văzu pisica adormită în cotlonul ei, și gândacii fugind pe pardoseală. Își aminti de bucătăria de la el de acasă, de Maica Celeste împrăștiind praful galben pe la plinte. În seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea se sfârșea ascunzând o lacrimă; era o prostie să te gândești la așa ceva, la
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Héctor din Ultima Hora și la paragrafele subliniate cu cerneală albastră. „Numai o disperare adâncă a putut să-l ducă la sinucidere, după declarațiile familiei”. Îi trecu prin cap că era ciudat că rudele lui Héctor nu mai veniseră deloc acasă la Mañara. Poate or fi venit vreodată, în primele zile. Își amintea acum de peștișorul pestriț, soții Mañara îi spuseseră că era un cadou de la mama lui Héctor. Peștișorul pestriț mort în ziua anunțată de Delia. Numai o disperare adâncă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
apoi: „Eu în locul dumitale aș avea mare grijă cu scara de la glasvand”. Arse și anonima aceea, și nu-i spuse nimic Deliei. Era în decembrie, cu căldura acelor luni de decembrie de prin anii douăzeci; acum se ducea după cină acasă la Delia și stăteau de vorbă, plimbându-se prin grădinița din spate sau pe străzile din preajmă. Pe căldură mâncau mai puține bomboane, nu fiindcă Delia ar fi renunțat la încercările ei, dar aducea puține mostre în salon, prefera să
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
audio. Compact-discurile conținînd texte ale marii literaturi (uneori în lectura autorilor) sunt mai îndrăgite ca oricînd. Ele pot fi ascultate în mașină, în drum spre serviciu sau spre casă, înainte sau după o zi de lucru, ele pot fi ascultate acasă, într-un moment de răgaz. Personal, deși nu sunt adepta ferventă a acestui fel de a consuma literatura, trebuie să menționez că experiența pe care am făcut-o ascultîndu-l pe Andrei Pleșu, cu al său Discurs despre îngeri editat de
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
mari iluzii despre buna funcționare a acestor mecanisme. Poliția a recunoscut că cei doi foști ofițeri de Miliție primeau informații din interiorul acestei instituții. Încît, atunci cînd Creangă și Stănică ar fi trebuit arestați, preveniți fiind, amîndoi au fugit de acasă. A urmat circul știut - al dării în urmărire, pe principiul prinderii orbului. În loc să-i caute pe complicii coloneilor, cum s-ar cuveni după lege, Poliția a ridicat din umeri. Iar dacă cei doi nu s-ar fi predat singuri, probabil
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
io ce fac, domîle!? Stau cu mortuî în autocar toată ziua!? Șoferul ambulanței: - Îl dăm jos, îl învelim cu o pătură și îl punem aici pe masă în stație. Să hotărască Poliția ce faceți cu mortuî. Mai bine îl duceți acasă, că dacă îl ia de la Morgă trebuie să plătească. O alt| doamnă: - Domnilor, puțin respect! Ce tot „mortuî” în sus, „mortuî” în jos! Nu vedeți că doamna aceea plânge, mai are un pic și leșină!? Să-i dea cineva o
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
-i dea cineva o lămâie ceva, un suc... Șoferul autocarului: - Și cum să-i zicem, doamnă? „Domnuî”!? Asta e, a murit, a murit, cu toții ne ducem când ne vine rânduî! (Către sătenii adunați) Să-l ia cineva, să-l ducă acasă că abia ce s-a urcat, e din comună dîaici. Un sătean: - Io n-aș băga mort în mașină...! Cineva din mulțime: - Daî ce-are, domîne!? Când era viu era bun, acuma ne doare-n cur! Ce, pute!? Asistenta constată
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
sediu prezidențial, ci maternitate. Drept care, dimineața m-am prezentat la psihologul meu de familie, prietenul Haralampy, care mi-a spus: - Mă, astea nu-s visuri, ci vedenii de om care nu și-a rezolvat problema doagelor la timp. Du-te acasă și două săptămâni nu te mai uita la telejurnale; bea ceai de cucută și fă plimbări în loc cu verdeață... - ... și fără scrâșnire de dinți, nu?, am completat eu rețeta. Evident că l-am declart pe loc persona non grata. Moștenind
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
contemporanul nostru obosit, hărțuit, plictisit și, de nevoie, egoist: Dar lăsați-mă, lăsați-mă în pace! Nu-mi pasă! Sînt obosit, obosit, obosit...de cenușă. Nu mai pot, nu mai pooot...vreau pe tușă! Vreau nani, vreau la mama, vreau acasă! Varianta oboselii dulci, a căderii în reverie de la Eminescu (“N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată”), preluată și de Cărtărescu (“N-aș vrea ca nime-n ușa mea să bată”), pare mai aproape de oboseala cioraniană (Cioran care
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
prietenul meu Calin Calușer, medic radiolog), la ora 19.00. Cum nu am fost singur (am avut copilot pe inginerul Dan Vulpe, bun și experimentat șofer) drumul la dus a fost ușor. Nu la fel de ușor a fost drumul la Întors acasă, pe 2 decembrie, când a plouat tot timpul. Am plecat de la Glen Ellyn la ora 7.30 dimineața ca să ajungem la Montréal după aproape 20 de ore pe drum! Este drept, ne-am mai oprit să facem cumpărături de Sfântul
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
cele de domiciliu: la munte, la mare, la rudele din țară ori din străinătate ș.a.m.d., în funcție de bugetele familiale. (Scriu „de regulă”, întrucît statistici sociologice de ultimă oră arată că procente tot mai ridicate - 45-55% dintre români - își petrec acasă vacanțele/ concediile din lipsa banilor). Ca „bugetar”, mi-am petrecut cea mai mare parte din vacanțele intervalului 1990-2003 acasă, în așteptarea acelor reforme profunde - inclusiv salariale! - promise cu regularitate de succesivele guvernări din acești ani. În scurtele deplasări făcute în afara
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
familiale. (Scriu „de regulă”, întrucît statistici sociologice de ultimă oră arată că procente tot mai ridicate - 45-55% dintre români - își petrec acasă vacanțele/ concediile din lipsa banilor). Ca „bugetar”, mi-am petrecut cea mai mare parte din vacanțele intervalului 1990-2003 acasă, în așteptarea acelor reforme profunde - inclusiv salariale! - promise cu regularitate de succesivele guvernări din acești ani. În scurtele deplasări făcute în afara orașului natal, București, am constatat însă o progresivă degradare a conștiinței cetățenești, secondînd contraperformanțele economice păgubos minate de un
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
le acordaseși atenție... Revii scîrbit în orașul natal, în cartierul unde locuiești de 30 de ani: te-așteaptă, identic, din organe metalice excitate la maximum, manelele... Oh! Și cît de frumos mai concertau nestingheriți, odinioară, greierii prin iarba verde de acasă! Ei, bieții, își fac de fapt mai departe datoria de neobosiți trubaduri ai nopților de vară, cum poți sesiza între pauzele dintre „cîntece”; dar cine mai are urechi sensibile pentru ei?! Timpanele majorității contemporanilor mei sînt iremediabil îngroșate de manele
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
cu un fel de detașare sobră, lipsită de răutate, făcând trimitere la gestul ancestral — și de mare efect în societățile normale — al arătării obrazului cu degetul. Atunci când face apel la bunul simț popular, când așază în balanță lecția decenței deprinsă acasă, pe colinele ardelene, și aberațiile lumii în care a plonjat parcă fără voia sa, efectul textelor e devastator. Ai impresia că editorialele sale sunt scrise, în cooperare, de-un Moromete în clipele de inspirație metafizică și de-un ingenuu personaj
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
Barbu Cioculescu În nu puține onorabile familii arabe odrasla dispare de-acasă pentru scrut timp și nu se mai întoarce, mici bucățele dintr-însa fiind înapoiate celor ce vor avea, de atunci înainte, de celebrat un erou, unul confortabil cuibărit în acel Paradis, unde bufetul suedez este la orice ceas al mileniului
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
filmului Amélie: „...închide cărțile și caietul și se lasă pe speteza scaunului, vizibil surmenată. Se întinde pe pat. Oftează. Adoarme. Visează ultimul cuvînt, zvîrcolindu-se. Apoi: Se odihnește o oră pleacă la antrenamente unde învață o nouă figură de atac întorcîndu-se acasă intră cu seninătate în botul unei mașini ce vira normal nimeni nu înțelege gestul ei oamenii și viața ea moare pe loc”. (p. 58) De cu totul altă factură este textul Ce părere aveți, domnule Llosa. Este o proză construită
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
îi face acest nedorit cadou. Într-un fel, tușa Anghelina este opusul lui Lefter Popescu. În momentul în care află că a cîștigat Mercedesul primul ei gînd este acela că va pierde cursa cu care ar trebui să se întoarcă acasă. Se gîndește cu groază că va trebui să-și petreacă noaptea la Slobozia și că nu are cum să-și anunțe bărbatul. Belele se țin lanț (ajunsă în sfîrșit acasă, femeia refuză să introducă mașina în curte de teamă să
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]