1,632 matches
-
nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era inevitabil ca bogăția spirituală a actorului Emil Sauciuc, veteran al teatrului Regina Maria din Oradea, să nu-și fi investit caratele și în poezie, „provizia” subtilă a sufletului căutător (în accepție blagiană) și harnic tălmăcitor de mistere. Emil Sauciuc trudește suav la sporirea corolei de minuni a lumii cu propria-i lumină. Cine îi cunoaște marile interioare a descoperit, fie și fragmentar, eruditele profunzimi sufletești ale acestui actor-regizor vechi împătimit al
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
înfățișase ca o desfacer în comete.Își dori cu înverșunare acea duioșie a sufletelor, dar și o anumită facultate de rezonanță care atingea în dăruire punctul cel mai înalt al sensibilității lor, dar și convergenșe ideatice. Nu existau frontiere în accepția lor spirituală, ci doar prăbușiri pe dinăuntru, pentru ca apoi să renască cu și mai mare putere de sacrificiu, unul pentru celălalt.Întâlnirea cu iubirea îi metamorfozase și le salvase sufletele, dar erau pregătiți să facă față multor înfrângeri.Simțeau dragostea
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
SINE, CRONICĂ DE PROF.DR.MIHAELA ROTARU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului CONSACRARE ȘI DIALOGUL CU SINE DRUMUL SPRE SUFLET, MEMORII TITINA NICA ȚENE Cu mare satisfacție am savurat, în accepția plenară a cuvântului, cartea Titinei Nica Țene, Drumul spre suflet sau... fetița care și-a sărit umbra, apărută la Editura Nico, Târgu-Mureș, 2014. Dintru început atrage atenția faptul că apariția ei este legată strâns de împlinirea a 50 de ani
CONSACRARE ŞI DIALOGUL CU SINE, CRONICĂ DE PROF.DR.MIHAELA ROTARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353447_a_354776]
-
noastră.” (Eminescu) - cum superb îl definește liric Grigore Vieru, plecat la popoarele stelelor sub acest cosmic semn: Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărții Sale.. ” (Lui Mihai Eminescu). Imaginea lui este isusiacă, mântuitoare pentru românii din Basarabia și nordul Bucovinei în accepția lui Nicolae Dabija și a marii majorități a minunaților poeți din aceste spații de românitate: ,,Veste ne-a venit din Cernăuți/ că de-acolo Eminescu-tânăr/ a pornit spre Chișinău desculț”(Întoarcerea lui Eminescu). Tot el susținând adevărul profund că ,,Suntem
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
noastră intră scrisoarea particulară,“familiară “, așa cum au cultivat-o scriitorii și oamenii de rând. Așa cum a promovato, urcândo în vârful celebrității Cicero, Voltaire sau Doamna de Sevigne, sau la noi M.Kogălniceanu, Al.Odobescu, I.L.Caragiale sau Duiliu Zamfirescu. În accepția comună, scrisoarea ni se dezvăluie ca un mesaj ce emite gânduri și sentimente către un destinatar, fără pretenții artistice și literare.de multe ori ne întrebăm ce conferă scrisorii valoarea literară? Despre acest statut al scrisorii a scris E. Lovinescu
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
concret îl are sau chiar antitetic acestuia. Așa și expresia lui Iisus Hristos „săraci cu duhul” se folosește deseori de mulți pentru a face cunoscut omul, ce are capacității intelectuale relative sau care tinde spre naivitate. Cu certitudine într-o accepție mult mai corectă, sărac cu duhul este smeritul, neînsemnatul! Cu toate acestea este oare o coincidență întâmplătoare așezarea înainte a fericirii „fericiți cei săraci cu duhul, că acestora e împărăția cerurilor” de către Mântuitorul, la începutul Predicii de pe Munte a Lui
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
intră scrisoarea particulară, „familiară, așa cum au cultivat-o scriitorii și oamenii de rând. Așa cum a promovat-o, urcând-o în vârful celebrității Cicero, Voltaire Doamna de Sevigne, sau la noi M. Kogălniceanu, Al. Odobescu, I.L. Caragiale sau Duiliu Zamfirescu. În accepția comună, scrisoarea ni se dezvăluie ca un mesaj ce emite gânduri și sentimente către un destinatar, fără pretenții artistice și literare. De multe ori ne întrebăm ce conferă scrisorii valoarea literară? Despre acest statut al scrisorii a scris Eugen Lovinescu
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
imuabilitate ieșită din comun, dacă ne putem exprima astfel, ca și cum ar fi existat acolo, în conștiința generală, încă de la Facerea sa, împrăștiind razele fascinației proprii în areale geografice largi. E aici un soi de strămutare interesantă (bineînțeles, privit totul în accepția unor legi nescrise ale evoluției intrinseci a trunchiului mitic), ce ține însă de un firesc izvorât o dată cu expulzarea mitului în spațiul cultural terestru, anume acea deplasare vizibilă a punctului de fugă al structurii lui arborescente dincolo de linia distinctivă a ipoteticului
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
liniște vreme de patru ani la rând, câte o sută de minute săptămânale, la lumea de care ai fi avut nevoie interioricește, dar care ți-a fost refuzată cu vehemență de soartă. Un vis ce nu aș fi dorit, în accepția mea, să se termine niciodată, un soi de teritoriu oniric care își deschidea cu larghețe și generozitate aripile prelungi ale spiritului, conducându-te înspre acea multitudine de sensuri ale creației umane încărcate de mister și de noutate, unde reușeai destul de
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
scria G.Călinescu atunci - Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor și latura imensă a temelor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros și plin de gânduri până la marginea spaimei, de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvântului” În acest articol norocos pentru legitimarea poetului, G. Călinescu consemnează două poeme soresciene, devenite ulterior celebre: Shakespeare și Trebuia să poarte un nume În primul, marele Will, aidoma Demiurgului, a creat un unives uman în șase zile
COMEMORARE-MARIN SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359533_a_360862]
-
început părea afi o simplă chestiune de terminologie a logicii, fără o conexiune cu alte domenii , cu instituții , cu realități concrete, în realitate avea - prin implicațiile ei logice- o considerabilă importantă practica.Cand doctrina nominalista se aplică la Dumnezeu Trinitatea-in accepția dogmei una și indivizibila-devenea scindata în trei persoane..'' 4. NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS ȘI BOETHIUS Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget și continuator al operei acestuia, pe care o continuă prin teoria să asupra ,,existentului și
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
formă de comunicare descendentă, actanți cu intelect precar și cu funcții neapărat importante, care nu cunosc decât două ipostazieri ale multifațetatului chip al lumii în care trăiesc: banii și puterea - simple forme fără fond semnificând însă absolutul acestei vieți în accepția lor profund reducționistă. Că vor intra într-o bună zi în fundul gropii ca oricare alt muritor al acestei alte planete din Universul divin și că nu vor duce cu ei nimic în lumea de Dincolo nu îi deranjează câtuși de
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
punctual de vedere al scrisorii particulare, “familiară “, așa cum au făcut-o celebră Cicero, Doamna de Sevigne, Voltaire, cum avea s-o reprezinte cu succes la noi : Al.Odobescu, M.Kogălniceanu, I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc. La prima vedere și în accepția comună, ea ni se relevă ca un simplu mesaj ce emană de la emițător către destinatar, fără să implice vreo intenție artistic declarată, în sensul operei literare. Particularitățile acestui gen de scrisori par să fie naturalețea, spontaneitatea, și sinceritatea.Aceasta din
GENUL EPISTOLAR CA LITERATURĂ POST-FESTUM E PE CALE DE DISPARIŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359148_a_360477]
-
animism reducând lumea la persoana mea. În acest al doilea Cosmos al poeziei nu intră, prin urmare, decât elementele de biografie, nimic inert și fără semnificație. Celălalt univers e mai bogat și plin de obiecte indiferente”. (op.cit., p.113) În accepție călinesciană, poezia Georgetei Resteman este expresia reveriei poetice asupra solitudinii omului în cosmos. Și dacă, după cum afirmă Călinescu în opera citată, „singurătatea poeziei și a visului ne scoate din jalnica noastră singurătate”, poeta se situează în acest al doilea cosmos
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
de o „plecare” din plaiul însuflețit de dorul românesc purtat peste oceane în inimile românilor. Îndepărtarea de România îmbină dorul de țară cu dorul, sau, mai exact, cu dorința de afirmare a personalității zămislite în spațiul doinei, spațiu ondulat mioritic-în accepția lui Lucian Blaga - între deal și vale, cu voința a ceea ce Mircea Eliade numea „aflarea de sine” nu te poți întrece fără compromitere. A fi compromis înseamnă a fi viu, tânăr, harnic, neliniștit cu ochii fascinând a țintă, cu pumnii
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
clișee și evoluează pe noi itinerarii lirice. Ici șicolo, la răspântii, stă însă de veghe Hecate, zeița ispitei și magiei din mitologia elenă. Oricum, impulsurile daimonice se configurează vizibil în mai fiecare text poetic. Ele sunt înnăscute și necesare, în accepție horațiană și helegiană (vezi „Ars poetica” de Horațiu și „Prelegeri estetic” de Hegel. Cu aceste trăiri evadările propriului eu trădează neliniști și contururi ficționale, exprimate prin imagini și vii simboluri. Marinela Preoteasa, cu diplomă în științele exacte matematice, ni se
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
eminesciana exprimă un paradis ce se comunică numai sieși, cele ale lui Baudelaire sunt pornite din mijlocul infernului suprem. O cale apofatică, în spiritul armoniilor eminesciene, răzbate spre metafizica râului baudelairiană. Excesul de puritate - când e vorba de “corespondență” în accepția armoniei poetice - se întâlnește cu unul de morbiditate, încât nu poeții pot sta aproape, ca fire, nici universurile, cât claritatea, definibilitatea lor. Două lecturi care duc în altă parte opunând romantismul lui Eminescu clasicismului parnasian, formal, al lui Baudelaire, predestinarea
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
se constelează în câteva figuri ale sensibilității. Figurile, înțelese ca proiecte identificabile în raport cu anumite obiecte lirice, se subsumează unei teme majore - (moartea) - și unora complinitoare: iubirea, beția și arta (poezia). Toate aceste patru teme sunt impregnate de ideea rănii în accepția de demers determinat ca deficitar, ca lipsit de plenitudine. S-ar zice că un spirit creator își sesizează și înfruntă rana majoră de a fi om și o exprimă prin figuri ale afectului ca durerea accentuată de „conștiința prezentului” (Camus
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
divinității, nenorocire a cuiva, imprecație, ocară, meledicție“, de aur, pe acela de bogăție frumoasă, să cadă, însemnând speranța unei împliniri, panere, obiect din împletitură unde se păstrează ceva ce a fost cules. Jocul semantic dintre propriu și figurat, sprijinit pe accepția metaforică devenită sens fundamental, poate fi reactualizat în limba poetică prin confruntarea celor două sensuri sau, altfel spus, prin constrângerea sensului “figurat “ de a reveni la înțelesul propriu, inițial. Fenomenul reclamat de comunicarea poetică are loc în planul paradigmatic al
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
de politețe dintre Oana Georgescu și oaspeți: așa cum e respectată, respectă, așa cum i se vorbește, răspunde. Și nu e cum să nu se comporte cineva cu distinsa Oana Georgescu, decât elegant, nici nu poate întrebuința cu ea decât cuvinte din accepția termenului noblețe! Pe această categorie de elemente s-a proiectat organizarea la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” a Galei Superlativele VIP 2013, „Oamenii schimbării”, ediția a XVIII-a, găzduită la Sala Savoy. Evenimentul a fost deschis de Baletul Teatrului, cu
TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE . CASTEL AL ARTEI SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342083_a_343412]
-
Bacovia murmura gemând, lumina cu versul și vibra prin cuvântul său cu zeci de înțelesuri. La el scârțâitul aducea când liniște, meditație în siciriul greu de plumb, când neliniște, teamă, revelație. În poezia „Vals de toamnă” (1965:116) este interesantă accepția în sens dublu al gerundivului onomatopeic „hohotind” urmat după versul „O lasă-mă acum să te cuprind...„ , în expresia dialogată „ - Hai, să valsăm iubito, hohotind” ce ar putea sugera sentimentul de bucurie față de eliberarea de sumbru, de scăparea de „funerar
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
orienta în direcția pozitivă... deși... Ana făcu o pauză dusă pe gânduri... Avea senzația că simte piatra de moară de pe sufletul Angelei. Și întrevedea ce munte de dificultăți se va interpune și de acum înainte între Virgil și ceea ce în accepția multora, era definit atât de plat, ca direcție pozitivă, mai ales în condițiile unei detenții. - Va fi cu siguranță foarte greu, își reluă ea ideea, de parcă s-ar fi aflat în fața unei planșe de desen de pe care putea șterge tușele
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
evanghelic concret îl are sau chiar antitetic acestuia. Așa și expresia lui Hristos „săraci cu duhul” se folosește deseori de mulți pentru a face cunoscut omul, ce are capacității intelectuale relative sau care tinde spre naivitate. Cu certitudine într-o accepție mult mai corectă, sărac cu duhul este smeritul, neînsemnatul! Cu toate acestea este oare o coincidență întâmplătoare așezarea înainte a fericirii „fericiți cei săraci cu duhul, că acestora e împărăția cerurilor” de către Mântuitorul, la începutul Predicii de pe Munte a Lui
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
presupune entuziasm, frământare, pasiune. Este cultivat de omul căruia îi plac trăirile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul său tresaltă și refuză limitările. Este evidentă în acest caz dimensiunea psihologizantă a ideii de spiritualitate. A doua accepție privește trăirea orientată axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea raționalistă. Modul în care poate fi trăită această spiritualitate este multiplu, după cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate. În perioada sa Mircea Vulcănescu identifica trei tipare ca fiind mai
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
Iar Ben Johnson - nu judecăți morale ori modele de societate. Novalis. Tragedia, de domeniul trecutului (inspirație) - comedia: viitor. Utopie. Comedia, specie a libertății. Diferit de Campanella. Fără legătură cu realitatea. Tempeste, 3 pagini analizate - se renunță. Cineva îl întreabă de accepția libertății. Se răspunde vag cu bucuria la ascultarea simfoniilor lui Beethoven (?) Se cere o definiție. Se refuză. Totuși, ce va spune studenților la clasă, dacă e întrebat ce e comedia? Nimic, orice, proferă Mainush. Privește Taj-ul, e suprauman? Te bucuri
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]