378 matches
-
întărire cu una mică. „La Geana Sterpei“ era chiar în stația unde schimbam troleibuzul și luam tramvaiul spre Dealul Mitropoliei. Pregătiseră crâșma de sărbătoare și, mai cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama. Se aciuase la masa noastră și Biscvit a lu’ Covrigel, nepotul lui Ciurcil, acordeonistul, care mă tot ruga să nu mai plec, să rămân cu ei. Se jura, când am luat-o totuși spre ieșire, că face el repertoriul Învierii, „cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să fiu în situația asta melodramatică! Ai un fiu cu tulburări grave - și chiar și atunci când habar n-aveam unde e nu te-a interesat absolut deloc; și ți-ai părăsit familia fără nici un fel de avertisment și te-ai aciuat c-o fufă grotescă de la magazinul din colț. Cred că am tot dreptul să fiu cât de melodramatică vreau, cum zici tu așa de fermecător. Recunosc deschis că încă te iubesc cu disperare, Charlie- Dumnezeu știe de ce -, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în ultimele săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care Interpolul îi căuta de trei ani. Se aciuaseră în Constanța... Acum, asculta puțin distrat mulțumirile lui Stanley. ― Ar mai fi ceva... Inspectorul părea să-și caute cuvintele, pe buze îi tremura un zâmbet ciudat. Din când în când primim scrisori din România. Pe adresa noastră, a Scotland Yardului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc, casa scărilor de pe palierul tău, grădinița aia dintre blocuri, eventual și amărîtul ăla de maidanez care s-a aciuat pe strada ta, toate astea nu se înscriu oare în această „logică” ? într-un fel, toate sînt ale tale, fac parte din spațiul tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
permanent în albia pârâului cu mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu aveau nici după ce bea apă, adică trei calici, care se aciuaseră prin apropiere în trei bordeie prăpădite, înainte de a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea deosebită pe care o simțea, alături de prietenii săi când, în zilele de caniculă, ținându-se strâns de mână unul de celălalt pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ați cunoscut? Am auzit de ei. După plecarea dumneavoastră din sat, pe lângă fosta proprietăreasă la care ați locuit, Arcașu Eleonora, care primise casa ca moștenire de la răposatul ei soț, deci, cum spuneam...după decesul soțului ei Arcașu Emil, s-a aciuat un oarecare bătrânel Căpiță și el văduv ca și ea. Cred că l-ați cunoscut, sărac lipit pământului însă harnic și gospodar. Avea și un băiat Ștefan care, după câteva tentative nereușite de a intra la o școală de subofițeri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
murit și aceștia. Urmașii i-au înmormântat, și-au împărțit ce au avut a-și împărți. Leoaica n-a mai fost luată in calcul și n-a trezit interesul nimănui. Așa s-a pomenit, singură, și de izbeliște. S-a aciuat pe lângă modesta gospodărie a lui Silistru al Silistrului. Omul, singur, și dovedind mult curaj, a luat in adopție leoaica. Spre a atrage atenția, asupra frumosului animal, a făcut un țărcușor, l-a amenajat, în felul său, și s-a hotărât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
porumb, care acum nu erau mai mari decât o palmă de om. Ieri, însă, a intervenit ceva neașteptat, neobișnuit, și, într-un fel, alarmant. După ce măruntele păsări și-au încheiat concertul lor rural, iar ele au coborât și s-au aciuat pe la umbra plantelor, concertul Ciocârliei-Regine nu i-a mai delectat, pe cei reveniți la prășit după acel popas, de dinainte de amiază. Au așteptat ce au așteptat, și, nemaiauzind cântecul dulce al fetei, au reluat prășitul. În ziua ce a urmat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu despre asta era vorba acum. O să vă povestesc altă dată, în amănunt, cum a decurs interogatoriul meu la Securitate. Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana întinsă de vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub niște cartoane la piață. Râdea și i se vedeau cei doi dinți din față. - Mă, tu ești nebun? Vrei să mă faci de râs în cartier? În clipele acelea nu mai semăna cu Mike Tyson, ci cu Buggs Bunny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin ele... Pentru a face primii pași a depus mare efort. Bastonul nu-i era de folos, fiindcă se înfigea în pământul înmuiat de ploaie. Cu mers de melc, a ajuns la drum. Nici aici siguranța în mers
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui. Maranda se uita la el cu tristețe. Trebuie s-o scurtez doar de vreo două degete. Încolo îi bună - a constatat „meșterul” - după ce a înconjurat ograda de câteva ori. Când totul a fost pe gustul lui, Toaibă s-a aciuat pe cuptor, la picioarele Marandei. Apoi o asemenea treabă trebuie cinstită cu un rachiuaș. Ei? Ce zici, fata moșului? Ai dreptate, Toadere, dar la asta trebuia să ne gândim când eram în târg. Acum nu-i de unde... Da’ ce ți-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trece, da’ mă iau și eu cu paharul... Ce face calul? Acum nu mai tremură de frig. În colibă îi cald... Bine făceai dacă încălzeai și tu mâncarea, că pic din picioare de ostenită... După ce au mâncat, Maranda s-a aciuat pe cuptor și mai-mai să adoarmă, când Toaibă, care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi să nu-l ai, nici șapte babe nu ți-l pot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiertură. Parcă vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei!”... Toată săptămâna a muncit cât șapte. Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut așa repede! Ca tot ce-i bun. Se sfârșește repede. Seara, după ce toți s-au aciuat în casă,Toaibă a deschis vorba: Știi tu, Marandă, ce mi-o spus năzdrăvanul ista de Gruia? De unde să știu, dacă nu am auzit ce-o spus? Să auzi numai ce i-o putut trece prin cap și să te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
readuce entuziasmul din alte vremi și vor da celor aleși zborul de vulturi” - avea să scrie Ștefan Petică în numărul 5 al aceleași reviste... Zborul de vultur avea să se manifeste în răzb oiul care se terminase, când întreaga țară aciuată pe pământul vechii Moldove, când orice viață literară încetase, ajut ați de Alexandru Vlahuță, venit de la București să protejeze ș i pâ nzele lui Nicolae Grigorescu în zilele întunecate ale războiului, George Tutoveanu, Vasile Voiculescu, M. Lungeanu, Tu dor Pamfile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu aduceri aminte. Uite că m-am apucat să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină”. Și fiindcă veni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Han din Bucium”, la poarta căruia ne aflăm. În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit. Își dreg mustața din nou și privesc spre hangița aciuată în umbra tejghelei. Nu-i nevoie să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură și apoi, mângâind gâtul țoiului, între înghițituri, spunea parcă ceva. Dar cine știe ce? După o vreme pleca la fel cum o venit. Cu privirea rătăcită pe deasupra oamenilor și dus pe gânduri...Muncea de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme încoace? Doar n-or fi gânduri ca la toți oamenii, pentru că ție îți țopăie prin scăfârlie doar sticleți. Unde sunt sticleți nu-i loc pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un alișveriș era un lucru de luat în seamă. Insă Costache era și el unul din cei mai atenți ascultători ai poveștilor ce se spuneau la masa cărăușilor. Avea grijă să-și termine cât mai repede treburile și apoi se aciua pe un scăunel lângă masa lor. Asculta cu evlavie tot ce se spunea, dar era atent și la nevoile mesenilor, în special la acelea ale lui moș Dumitru. In tinerețele lor, fuseseră doar camarazi de cătănie. Bine te-am găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]