790 matches
-
la succesul în SUA al jocului Grand Theft Auto și la fascinația pe care o exercită asupra tuturor generațiilor. Or acest joc video, violent, sexist, rasist, ce nu corespunde "corectitudinii morale" oficiale, a avut multiple versiuni, toate foarte difuzate, toate aclamate de un public numeros care cere mereu altele. În fiecare dintre aceste cazuri, jocuri de noroc, jocuri video, ca și pentru toate manifestările ludicului, ceea ce este în discuție nu mai este Istoria individualistă și rațională în esența ei, ci mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a funcțiilor reale ale corpului duce spre un sistem doar aparent estetic și gratuit, sportul devine o formă de machiaj a puterii dominante, în care se ține seama de o competența socială a fiecărui tip de joc, pe care o aclamă publicul. Analizele privitoare la relația dintre trupul uman și societatea sunt o parte din domeniul societății, se ocupă cu relația dintre sportivi, dintre sportivi și suporteri/spectatori, participanți, care se identifică în imaginar cu trupurile sportivilor cu succesele sau înfrângerile
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
făcut cei care l-au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
filmul realizat, evident,în cadru festiv, la același restaurant, la care avusese loc și praznicul. Când și acest mic bairam era pe terminate, șeful studioului, aflat printre meseni, a primit o veste care i-a ridicat în picioare, pe toți, aclamând și bătând din palme, de se auzea până hăt dincolo de terasa restaurantului. Fără știrea clientului trăznit, șeful studioului înscrisese filmul la concursul local de filme de scurt metraj, inițiat de către Casa de cultură ’’Constantin Tănase’’, care, acumîși comunicase rezultatele. Ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
deloc la viitor, dar nu eram încă foarte bun la asta. Am învins. Între două rafale de ploaie, pe un lac pe care finișul era linia imaginară dintre două vapoare mici. Pe o apă liniștită dintre vilele unui oraș vechi, aclamați de notabilități, soțiile lor și copii. Și probabil de fetele din casă. Într-o barcă închiriată, verificată atent de Doctor Schneiderhahn, pe un culoar lung și drept cu cîte un steguleț izolat, în una din provinciile din nord. Și în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ahmadinejad pică, o să ne îmbrăcăm altfel, tu știi! Când rămaseră în cameră fără bărbați, Sofra și Mahla prizară o „linie“: — Doar asta mă face să văd colorate chiar și turbanele, care sunt negre! Abia se-adunaseră împrejurul mesei și prietenii aclamau: „Eyvat, Moussavi!“. Fostul prim- ministru rupea cuvintele și părea mult mai rece ca un chirurg. Repeta încontinuu cuvântul chiz, care în persană însemna truc, însă trucul carismei îi scăpa printre degete. Ahmadin surâdea ca un îmblânzitor de pitoni și șuvițe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sfârșește prin ritul încheierii. Începutul celebrării liturghiei Înainte de întâlnirea cu Isus Cristos, credincioșii trebuie să se reculeagă atât exterior cât și interior. Pentru a putea celebra cu inimă curată, cer iertare lui Dumnezeu și celorlalți. Prin cântece și cuvinte îl aclamă pe Domnul. Într-adevăr, Isus a spus: Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor» (Mt 18,20). Liturgia Cuvântului În ea ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, Sfânta Scriptură din care sunt luate
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
microfon era vicepremierul, care fu întâmpinat cu un ropot politicos de aplauze. Deși în mod oficial era coleg de partid cu prim-ministrul, mulțimea știa totuși că fusese mult timp cel mai înverșunat dușman al său. Vorbea prea mult, fiind aclamat doar când pronunța cuvintele „În concluzie...“. În cele din urmă, îl prezentă pe premier, perorând pe marginea realizărilor lui, salutându-l ca pe un om al păcii, apoi ridicând brațul drept, pentru a semnala intrarea lui în scenă. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pe un om al păcii, apoi ridicând brațul drept, pentru a semnala intrarea lui în scenă. Iar când acesta apăru, marea masă de oameni explodă. Aproape trei sute de mii de oameni își uniră forțele, aplaudând, bătând din picioare și aclamând. Nu-și exprimau dragostea pentru el, ci pentru ceea ce urma să facă - ceea ce, toată lumea era de acord în privința acestui lucru, doar el putea să facă. Nimeni altcineva nu avea credibilitatea să facă sacrificiile necesare. În doar câteva zile, sperau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seama, ar putea fi munca vieții lui. Să traducă textul tăbliței, să îi descifreze istoria, să o expună în marile muzee ale lumii. I-ar face numele nemuritor - ar fi cunoscută ca tăblița Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la Smithsonian. Savanții ar povesti și ar răspovesti cum dăduse peste documentul care stă la baza civilizației umane într-un bazar, într-o după-amiază călduroasă, la Ierusalim. Acest obiect mic, silențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
La acea oră din noapte, acele spații erau pline de lume. Vasco se ținu aproape. Acum e momentul, își spuse el. În sala de conferințe, Jack Watson se fâțâia încolo și-ncoace, zâmbind și făcând cu mâna mulțimii care-l aclama. — Mulțumesc, este foarte amabil din partea voastră, vă mulțumesc ..., spune el, înclinând din cap de fiecare dată când se repeta. Exact nivelul corect de modestie. Rick Diehl pufni dezgustat, privindu-l. Diehl era în spatele scenei, urmărind totul pe un mic monitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau. Era o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian, de asemenea, Filip Arabul, lovit în cap, Decius, ucis de goți, Gallus, asasinat de soldații care l-au aclamat pe Emilianus, pentru ca după două luni să-l omoare și pe acesta. Galienus a avut aceeași soartă, Aurelian, asasinat, Probus, ucis și el. Până la Dioclețian, tronul Romei a fost un butuc de abator. Într-un secol de crime, singurul care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare din baga, cu un costum de apicultor de culoare fildeș și cu o mică desagă cu „secrete”, iar alți copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de Cibolino. Copilul mergea cu semeție, cu pieptul înainte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pe insulă porniți În căutarea lui... Cu un aer fericit, Christian Îi saluta pe toți cei care se Îngrămădiseră În port ca să-l Întîmpine. Iahtul se opri lin de-a lungul pontonului, Christian puse piciorul pe pămînt. Iar insula Își aclamă eroul. Postat mai În urma mulțimii, Lucas simți că Îl cuprinde o poftă nebună să-l strîngă de gît. Bréhat era În viață. Știrea Îl lovise ca un pumn În piept. Skipperul Își datora viața unei crize de apendicită. Cargoul rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
foarte tare de un joc în care un morman de inele de lemn colorate trebuiau înfipte într-o țepușă. În consecință, bună parte din după-amiaza care a urmat întoarcerii de la Chicklets Hugo a stat răbdător lângă copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă câte-un inel. Theo a făcut curând legătura între efort și recompensă, așa că a ajuns curând să se aclame singur, țopăind de zor plin de fericire. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a stat răbdător lângă copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă câte-un inel. Theo a făcut curând legătura între efort și recompensă, așa că a ajuns curând să se aclame singur, țopăind de zor plin de fericire. Hugo râdea și el, străduindu-se să nu se întrebe câte astfel de ocazii îi mai rămăseseră. Părinte model sau nu. Pentru că, totuși, părerea Rottweilerului, concluzionase el mohorât, n-avea să conteze prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu era nici cea mai intimă. Dar ce altceva putea să facă? —Amanda se mărită din nou! a urlat el prin fereastra șoferului. Cu un businessman redutabil care e putred de bogat! Restul oamenilor care așteptau autobuzul au început să aclame. — Bravo ei! a bubuit o bătrână solidă, fluturându-și bastonul prin aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de aceste meandre, rămîne un factor istoric important. Shakespeare a ilustrat cît se poate de pătrunzător aceste revirimente, într-o viziune teatrală dacă doriți, dar în mod cert conformă adevărului istoric redat de Plutarh. În piesa Iulius Caesar, mulțimea îl aclamă pe Brutus care explică, printr-un frumos raționament de o impecabilă logică, de ce l-a ucis pe Cesar. "Să fie el Cesar", propune unul dintre partizanii săi entuziasmați. Dar numai după o clipă, aceeași mulțime, galvanizată de astă dată de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimi, cei neîncrezători încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate, au somat-o să aclame ori să huiduiască o anume persoană, o anume idee. Restul, e lucrarea contagiunii: odată ce mulțimea a început să alunece către o extremă, aprobarea generală acordată unei opinii îi sporește forța de a le exclude pe toate celelalte. Nuanțele dispar pe măsură ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și prea mult supuse influenței eredităților seculare pentru a nu se dovedi, în cele din urmă, extrem de conservatoare. Dacă le lăsăm în voia lor, renunță imediat la dezordine, îndreptîndu-se către servitute. Cei mai mîndri și mai înverșunați iacobini l-au aclamat puternic pe Bonaparte cînd le-a suprimat toate libertățile și i-a făcut să simtă duritatea unei mîini de fier"172. Numai că Le Bon nu vede un obstacol în acest conservatorism, ci o șansă. El poate împiedica producerea revoluției
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
salută venirea fiecărui grup (delegația unui oraș, sindicat, partid, personaj) urmează o curbă crescătoare. Punctul culminant este apariția conducătorului, care îi reprezintă pe toți. El încununează ceremonia, la fel cum diferitele numere de music-hall încălzesc publicul și îl pregătesc să aclame cum se cuvine vedeta pentru care s-a și deranjat să asiste la spectacol, să fie astfel publicul ei și numai al ei. Această creștere progresivă a "temperaturii" psihice este însoțită de o diminuare a controlului conștient, a simțului critic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]