456 matches
-
sau posesiunea; 12. Pe Victoriei; 13. Nexus; 14. O seară de lieduri; 15. Viața de provincie; 16. Graal; 17. Viață și moartea unui om fără acte de identitate; 18. Amintirile lui Constantin Andreica - ca un ostaș, ca un muncitor. O acolada desenată în stânga listei arată că din volumul întâi ar fi urmat să facă parte primele trei titluri. În volumul editat de Ion Vartic figurează patru: Vârstă de Aur sau Dulceața vieții, Cafiné, Stenahoria majoră și Ars amandi. Sumarul acestei cărți
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
fi numit ermetic. Se produce un fel de încețoșare a poeziei, o "împînzire" a ei cu mister, ca o posibilă consecință, după cum apreciază unii cercetători, începînd cu d-na de Staël, a spiritului nordic, anglo-saxon și germanic, sau, sub o acoladă mai amplă, a geniului celtic, însă și ca un pandant ori chiar ca o prefață a descoperirii, pe plan psihologic-medical, a subconștientului. Adepții clarității consacrate par a fi pierdut partida. "Obiectivismul" uzual se evaporă, extrovertirea e devalorizată: "În locul peisajului exterior
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
turcești. O poveste din Istanbulul de altădată de Irfan Orga. Romanul lui Orhan Pamuk, numit adeseea de critici „Buddenbrooks din Istanbul” (de altfel, autorul recunoaște chiar el că ar fi avut capodopera lui Thomas Mann drept model) se petrece în acolada a trei generații și e, prin urmare, construit tripartit. O zi fierbinte din vara anului 1905 cuprinde toată partea întâi: o zi din viața negustorului Cevdet Bey, hotărât să se însoare cu fata unui pașă ca să-și extindă afacerile (firma
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
oferise astfel ultimele rodii care crescuseră pe insulă, înainte de a fi înghițită de ape... * Dunărea este mai întâi albastră, dacă va fi fost vreodată, ca-n valsul vienez, nemuritorul, în desuetudinea lui. Intrând însă la noi, fluviul descrie cert o acoladă, iscălindu-se pe teritoriul României cu o parafă de hrisov vechi, străduindu-se să imite semnul „Pi". Ca și cum înainte de a tăia, inginerește, Carpații Meridionali, și-ar fi pus singur o problemă de calcul. Găurind stâncile de la Cazane, fără șanse mai
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
pe „dușmanii poporului”, ea nu trebuie căutată în mărinimia liderului din acel moment, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ci în dorința lui de a ieși treptat, prudent de sub tutela Moscovei și de a se apropia moderat de Occident. Din sumar Numărul 5 al revistei ACOLADA, care apare la Satu Mare sub conducerea lui Radu Ulmeanu și a lui Gheorghe Grigurcu, atrage atenția prin numărul mare de semnături reunite ale unor scriitori din toată țara prezenți cu texte valoroase: Barbu Cioculescu scrie despre balul mătușilor; Alex. Ștefănescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
gândul la jurnal; Paul Aretzu e autorul unui eseu despre „teologia părintelui duhovnicesc”, iar Constantin Mateescu al unor admirabile „desene în peniță” despre prințesa Ioana Cantacuzino; Constantin Trandafir analizează poezia lui Marian Drăghici; Lucia Negoiță stă de vorbă, în Interviul „Acoladei”, cu Ileana Iordache-Streinu; Pavel Șușară, în itinerariile sale plastice, spune o „poveste despre lumen și lux”; Radu Mareș îl evocă pe prozatorul Romulus Guga; Florica Bud practică arta pamfletului cu subiectul „gravida perfectă” din spațiul mioritico-hollywoodian; Gheorghe Grigurcu semnează cronica
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la furnici, nici de la veverițe sau hîrciogi". Miscellanea d-sale, în fruntea căreia apar astfel de explicații și care dorește a trasa "o acoladă între viață și literatură", se sustrage cu grație calității critice (deși o posedă în chip suficient de convingător): "N-am vrut să rezulte (...) o imagine de critic literar, ci una de cronicar, în sensul francez al termenului". Sperăm că din
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
a acestui ultim roman al scriitoarei germane. Din același număr al Timpului merită citit dialogul lui Liviu Antonesei cu Dorin Tudoran ("Prieteniile nu mor niciodată; ele doar se destramă") despre blogosferă, prietenie și politică. Poezia nu-i literatură În revista Acolada (Satu Mare, numărul 9 pe septembrie 2009) Ana Blandiana propune în articolul "Cum se scrie un poem?" o surprinzătoare și totodată seducătoare distincție între poezie și literatură. Poezia înseamnă, în opinia poetei, a spune mult prin foarte puțin, iar la limită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
estetic, după care se cuvine a se călăuzi producția literară, chestiunea care se pune, din nou, e, în fond, o "reîntoarcere la Titu Maiorescu". Și, implicit, o reîntoarcere la cel mai important continuator al său, E. Lovinescu, căruia îi cereau acolada cavalerească tinerii literați sibieni: Această problemă, atît de vast cuprinzătoare și cu repercusiuni de o profunzime psihologică nebănuită, ține de aproape de acea gălăgioasă dezbatere a actualității lui Maiorescu, discuție de ultimă oră în jurul "întoarcerii la Maiorescu" și care și-a
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Tudorel Urian Radu Ulmeanu, directorul excelentei reviste de cultură "Acolada" din Satu Mare, și-a publicat la editura timișoreană Brumar, o consistentă antologie din lirica proprie, Laptele negru. Primind acum câteva săptămâni acest op cu un aspect destul de oldie (coperta cartonată, deloc în nota luminoasă, devenită marca de identitate a volumelor
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
Ada a găsit calea. Numai că dacă poeziile-s puse cît de cît cronologic (și Nicu zice că așa lea pus), se pare că a pierdut-o din nou și repede, căci redactează numaidecît o elegie „grea”, un fel de acoladă definitiv dramatică și patetică (de care Lovinescu 7 zice că-i luată după Dimitrie Anghel): „Eu port un lanț în suflet... Verigă cu verigă/ L-au făurit acolo credințele de ieri./ În zornăirea-i surdă nici nu mai știu ce
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
limba lui Pastior s-a sfărâmat nu doar o dată, ci și o a doua oară." (Lagărul menționat esta acela sovietic în care au fost internați în ianuarie 1945 germani din România, între care foarte tânărul pe atunci Oskar Pastior). O acoladă de normalitate Există reviste, din păcate tot mai rare, care joacă rolul de supape și, totodată, pe acela de mici oaze de normalitate literară. Ele sunt de găsit mai ales în provincie. Departe de tumultul și de jocurile pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6041_a_7366]
-
jocurile pe care le presupune apartenența la un grup literar sau la altul, acolo, în acele spații securizate, redescoperi plăcerea lecturii și întâlnești semnăturile cele mai diverse ale unor scriitori reuniți sub semnul literaturii de calitate. Un exemplu este revista ACOLADA, care apare la Satu Mare, sub direcția lui Gheorghe Grigurcu și a lui Radu Ulmeanu. In numărul 7-8, i-am putut citi, între alții, pe Ana Blandiana, Gabriel Dimisianu, Barbu Cioculescu, C.D. Zeletin, Constantin Mateescu, Florica Bud, Constantin Trandafir, Gabriela Melinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6041_a_7366]
-
fără a-l urmări. Identificarea naivă, însoțirea permanentă a unui mare scriitor, la o respectuoasă distanță, articularea cu frecvente semne de exclamare a entuziasmului față de cele citite: toate aceste reacții, legitime, însă nefiltrate critic, sunt introduse de Livius Ciocârlie în acolada amplă a unei hermeneutici sclipitoare. Propozițiile cioraniene, cele mai multe dintre ele, sunt într-adevăr excepționale prin profunzimea reflecției și concentrata lor expresivitate. În același timp, trebuie spus că interpretările criticului, în cea mai mare parte a lor, au un nivel de
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
și o concluzie: „... viața literară a anilor ’30 e mai animată și mai lipsită de complexe ca oricând, povestea de dragoste a Doamnei Chatterley, știută de toată lumea, nu a rămas fără urmări.” Mergând pe acestă linie, Ioana Pârvulescu deschide o acoladă asupra opțiunii amoroase a scriitorilor. Sunt mai ales de reținut iubirile care au avut efecte literare și care prezintă și o particularitate ceva mai ciudată. Anton Holban și Octav Șuluțiu au iubit aceeași femeie. Primul scrie Jocurile Daniei, al doilea
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
metisați sau nu, înstăriți în orice caz, ascunde o viață bogată, nuanțată, în care suferința ocupă și ea un loc la masă. Altfel, suferința constituie ocazia de a coagula forțele unei familii destrămate din neglijență, iar regizorul închide într-o acoladă afectivă pe cei trei membri ai familiei, tatăl și cele două fiice, așezați pe o canapea în dreptul unui televizor, întinzându-și comod un pled peste picioare, expresie domestică a fericirii. O altă temă a filmului, rezolvată și ea „clasic”, este
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
cimitir Vasile Voiculescu. Alți proscriși ai timpului, de talia unor Arghezi sau Ion Barbu, îi zâmbeau încurajator amicului meu, care se încumeta să-i cerceteze și să le arate încercările sale. În cadrul unei asemenea vizite, Vladimir Streinu i-a conferit acolada de poet, într-un mod puțin cam teatral, după părerea beneficiarului. Pe atunci, la facultate, în amfiteatrul „Odobescu”, se organizau periodic întâlniri cu scriitorii. Într-un rînd, invitatul fiind Cicerone Theodorescu, îl văd pe Vulpescu, care ședea în dreapta mea, transcriind
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
miradorului" lui Vasile Dan îl reprezintă neîndoios poemul intitulat biblioteca devastată. În liniile febricitante al acestuia (tonul cool bate în retragere) e transcrisă experiența totalizantă a copilului etern care "scîncește" într-o temerară tentativă de-a cuprinde într-o sensibilă acoladă atît biblioteca cît și viața, în speță nucleele generatoare ale celei din urmă, moartea și erosul. Femeia posedată nu e numai o verigă a transmiterii mesajului vital al fecundării, ci și o revărsare a maternității în sens invers, o retroactivă
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
mecanizării. Într-o lume în care valențele adevărului sunt cu totul relative, în care justul și injustul sunt intervertite, iar falsul se substituie imaginii autentice, poetul resimte existența și propria dicțiune în termeni ai revoltei și radicalității, dar și în acolade ironice și parodice („Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat/ să umblu cu sicriul șifonat”). Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
acesta exprimă punctul de vedere al autorului Vânătorii regale asupra mentalităților și a stării noastre ca națiune astăzi, în anul de grație 2012, care este chiar un an electoral. Unde și cum apare un Havel? În „Paranteze”, rubrica sa din ACOLADA nr.6, Nicolae Prelipceanu se întreabă de ce nu avem și noi un Havel. Explicația sa ni se pare viabilă: „Dar un om de curajul și hotărârea lui Vaclav Havel nu se putea naște decât într-un popor care... a fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
revoltă populară, și puci militar, și lovitură de stat, și Revoluție, și contrarevoluție, într-un dozaj bine calculat de către Marele Regizor de la Moscova”. Documentarea laborioasă, răbdătoare, cu exemplare rezultate a lui Grigore Cartianu pare a justifica atari factori contradictorii sub acolada lor sîngeroasă. Destinul istoric a voit ca aceștia să se întrunească pentru ca România să scape de coșmarul terorii, mizeriei, minciunii, produs de un despot fără scrupule, de nuanță feudală, în pofida demagogiei sale populiste, ca și de cortegiul de lachei și
Crime nesancționate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5714_a_7039]
-
Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a reconstitui puntea. Noica, însă și socraticul Petre Țuțea, transmit, sub acolada lui Nae Ionescu, ștafeta criterionistă. La Păltiniș, prin apariția unor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu ca și a altora, Criterionul reînvie din propria-i cenușă, precum mitologica pasăre: Nu voi înceta să spun, scrie Dan Ciachir, că rolul de ferment, rodul
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
de vicisitudini venite din afară și din noi înșine", ce riscă a ne știrbi identitatea profundă. Și alta absolută, "ancorată în Eterna iubire de Dumnezeu (care trece de dincolo de moarte)" și "scapă cumva schimbărilor inconsecvente, determinate de timpul istoric". Sub acolada acestei meditații "cu egală intensitate intelectuale și mistice", înălțate "ca un fum de jertfă bineprimită" - sunt vorbe dintr-un vibrant Cuvînt al editorului, semnat de Ana Blandiana, se așează întregul corp al mărturiilor pe care-l avem în vedere. Fondul
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
să se spună și să se facă din vechime la prilejuri, ce rugăciuni și ce slujbe, potrivite la privegheri cu nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi fi mie niciodată de folos, sau a nu le mai găsi pur și simplu la
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]