594 matches
-
fapt aparent minor dar care, În gândirea cenzorilor, ar fi avut un impact negativ mai ales asupra cititorilor cu carte ceva mai multă. c.s. Operațiunea „München”, corectată la Vaslui Firește, nu fusese vorba despre planul lui Hitler și al acoliților săi de atacare a Uniunii Sovietice ci despre cu totul altceva iar gândul trebuie să ne ducă neapărat la Jocurile Olimpice ce s-au desfășurat În acest oraș (vest)german În anul 1972. În „Nota de sesizări” nr.39/27 septembrie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o masă „moca” la un stabiliment de lux nu era de colea. d.k. „Steluțe vasluiene” și teatru amator bârlădean Odată cu noua reformă administrativ - teritorială ce a permis reînființarea județelor (dar nu fără a stârni numeroase proteste mocnite), Ceaușescu și acoliții săi cu ceva mai multă glagorie În tărtăcuțe, au reformat și instituțiile statului până la cel mai mic nivel chiar dacă, În multe cazuri, nu fusese vorba decât tot despre fercheșa Mărie dar cu o altă pălărie pe cocul plin de păduchi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din generația lui, fără nici o pregătire și experiență politică, ambițioși de onoruri și tari doar în intrigi. Mihai Antonescu, cocoțat atît de sus din voința și bunul-plac al unui singur om, se socotea inteligent, frumos și se lăsa admirat de acoliți și dorit de femei mai coapte, dar cu trecere. La Minister era doar un figurant, agitat și retoric, era permanent sub autoritatea bandei conspiratoare, condusă de Niculescu Buzești-Rădulescu Pogoneanu. A fost un diminutiv, neluat în serios de nimeni. Partidele politice
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în Grecia și China”. La marile festivități organizate în întreprinderile și instituțiile țării, pe 8 martie 1948, fruntașele U.F.D.R. au cerut femeilor, folosind același limbaj de lemn, să răspundă la apelul F.I.D.F. și să condamne „uneltirile imperialiștilor occidentali”, împreună cu „acoliții lor interni” (șefii partidelor istorice), punând astfel în pericol „cuceririle democratice” și „pacea lumii”1. De aici mai departe, până în 1989, cu toată atenuarea reală a dogmatismului agresiv din anii de început ai războiului rece, mișcarea de femei din România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
în farmecul orașului, mă făceau să descopăr marea poezie dintre cele două războaie și vechile balade românești pe care ne duceam să le ascultăm în taverne unde recitau povestitori și cântăreți minunați. Când te gândești că, în timp ce Andrei Jdanov și acoliții săi moscoviți preparau ukazurile care urmau să pună capăt în mod brutal libertăților culturale, inaugurând proletcultul, realismul socialist și reformele fundamentale din 1948, eu descopeream limba română literară pentru care mă entuziasmam și prieteni de care mă legam pe vecie
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
calea era deschisă pentru instalarea la putere a partidului unic, având în fruntea sa pe secretarul general al Partidului Comunist Român, după metoda clasică a eliminării succesive a partidelor-marionetă. Toate tentativele de rezistență la acapararea puterii de către Partidul Comunist și acoliții săi susținuți de Moscova s-au dovedit neputincioase. Emisarul personal al lui Stalin, Andrei Vîșinski, fostul procuror din procesele de la Moscova din 1937, dădea ordine Regelui Mihai. După ce fusese decorat de sovietici ca înfăptuitor al armistițiului din 23 august 1944
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
imobiliare de către stat, a avut drept cadru locuințele vechi, unde oamenii locuiau în clipa naționalizării proprietății private. Cu cât locuințele erau mai burgheze și mai spațioase, cu atât mai mult au fost luate cu asalt de către Partidul Comunist și de acoliții săi, prin intermediul Spațiului Locativ, care le distribuia. Dar și căsuțele de mahala au avut surplusul lor de locuitori chiriași vârâți de stat în spațiul proprietarilor lor. Deci ne-am instalat. Am pregătit camera noastră, iar bona și copilul ocupau cealaltă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în cadrul închisorii, lucru de neînchipuit pentru un simplu deținut. De asemenea, era scos deseori la raport și trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere, probabil pentru a obține informații. Nu întâmplător primise Țurcanu această libertate totală pentru el și acoliții săi, ci pentru a afla cine sunt liderii deținuților din penitenciar și a obține informații despre aceștia. Se pregătea astfel identificarea și izolarea vârfurilor studenților. Soroiu le-a transmis colegilor săi de celulă că sucevenii erau deciși să înceapă o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dezvolta aceste discursuri, în calitatea sa de inițiator al sistemului, în timp ce în celulele în care el nu era prezent discursul fie lipsea, fie era superficial. Țurcanu era cel care declanșa și bătaia, acolo unde era prezent, iar semnul stabilit cu acoliții săi diferea de la o cameră la alta: o mișcare bruscă a mâinii, a căciulii ori a altui obiect, de obicei însoțită de un îndemn verbal de tipul: 'Pe ei!'. În acel moment, toți cei care îi trăseseră de limbă pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îi trăseseră de limbă pe nou-veniți puneau mâna pe bâte și se năpusteau asupra acestora din urmă, lovind în neștire, de cele mai multe ori fără să țină cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur că cei mai duri erau acoliții lui Țurcanu, din lotul inițial de la Suceava, și cei care înnebuniseră în bătăi ori trecuseră de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supravegheați tocmai ca să dea dovadă de exces de zel. Majoritatea celor care loveau (trecuți și ei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
el trebuia să aibă grijă de Bogdanovici. Țurcanu a adăugat că va veni și el în cameră peste două zile și va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a adus aminte acoliților săi că a doua zi vor începe bătăile, fapt care l-a șocat profund pe Sobolevschi, cu toate că era în tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[ineața] până la 15 încontinuu cu pari
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
gardienii devenind mai înțelegători în privința ieșirilor la baie. Un eveniment destul de important are loc pe 9 februarie, când Țurcanu l-a acuzat pe Pătrășcanu că a omis informații importante și l-a trecut din nou prin torturi. Asemenea pedepsiri ale acoliților care erau dovediți ca nesinceri aveau rolul de a-i înspăimânta pe ceilalți (cu atât mai mult cu cât bătăile erau și mai crunte în aceste cazuri), arătându-le că nu era suficient să treci de partea lui Țurcanu pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cerbu, Voin și Grigore Romanescu. Dintre aceștia, doar Pușcașu făcea parte din lotul inițial de la Suceava, restul fiind cu toții torturați la Pitești. De asemenea, în închisoare se primeau pachete cu alimente de acasă, dar ele erau repartizate de Popa doar acoliților săi. Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină. La începutul lui septembrie 1950, Matei i-a cerut lui Popa 'Țanu' o listă cu 30 de piteșteni care pot fi folosiți ca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a introduce deținuții în camerele în care urmau să fie torturați, stătea de vorbă cu oamenii lui din celule, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și cu privire la materialul pe care îl dețineau. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți și le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de inimă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în iunie 1949 pentru că aparținea organizației 'Pentru Patrie și Rege'. Pe 1 august 1949 a fost trimis la Gherla și recrutat, după o lună, ca informator al lui Alexandru Matei. Capetele sale de acuzare sunt sprijinirea lui Popa prin plasarea acoliților acestuia la munci administrative și prin aprobarea pachetelor pentru aceștia. De asemenea, ar fi ascuns cauza morții a patru victime și ar fi ținut ședințe legionare. Constantin P. Ionescu, judecat în 1949 de către Tribunalul Militar Iași pentru uneltire împotriva ordinii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în favoarea ei, în seara lui 25 decembrie 1949 a fost atacat de Pătrășcanu, Pușcașu, Roșca și Virgil Bordeianu. Derutat, l-a întrebat pe Țurcanu ce se întâmplă, dar a fost expediat de acesta, cu toate că el era cel care își instigase acoliții să îl tortureze. După ce primul lot mare a fost torturat în camera 4-spital, deținuții au fost răspândiți în alte camere ale închisorii, iar Bogdanovici s-a numărat printre cei mutați. A fost adus imediat înapoi în camera 4-spital, Țurcanu amenințându
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru care a acționat în acest fel, susține că urmărea condiții mai bune în închisoare și eliberarea înainte de termen. Anchetarea lui Juberian este una dintre cele mai tragice. La un moment dat, a afirmat că Țurcanu a dat ordin unor acoliți de-ai săi (Mărtinuș, Gheorghieș, Stănescu, Leonida, Juberian și Mătase) să obțină informații compromițătoare de la victime despre organele de partid și persoane din aparatul de stat, însă Juberian a dat acest răspuns la trei săptămâni distanță față de momentul în care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fi folosiți ca agresori. Dintre aceștia, i-a indicat pe Ioan Cerbu și Ion Voin (pentru camera 102), Aristotel Popescu, Mihai Nițulescu, Nichifor Vereșmorteanu, Adrian Lupescu (pentru 103), dar și Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu și Grigore Romanescu. Rândurile acoliților săi s-au îngroșat odată cu sosirea în Gherla a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Popa recunoaște că obținerea informațiilor se făcea prin bătaie și că, înainte de începerea torturilor, stătea de vorbă cu oamenii lui din camere, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și ce material dețin. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți, după care le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte, pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această surdă agitație din anticameră te lasă să-ți închipui cam care ar fi efectul unei încruntări din sprâncene
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost pe aici, ca și când ar fi fost o destinație necesară și au lăsat urme, obiceiuri, credințe, arhitectură, gene. E o țară care a fost când mare, când mică, când virtual inexistentă"326. Totul e o farsă în Slaka: dictatorul și acoliții lui, sloganele și lozincile, poliția politică, propaganda, limba de lemn, întunericul, mizeria, urmărirea străinilor etc. Așa cum observă Lidia Vianu, "Malcolm Bradbury este prea ocupat să-și bată joc de comunism încât uită complet tragedia umană de dincolo de Cortina de Fier
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ani după Revoluție, Puiu încerca (și reușea) o revoluție în filmul autohton, căreia mulți nu i-au văzut rostul. Felia de viață decupată de Puiu (împreună cu coscenaristul său, Răzvan Rădulescu) i-a iritat pe mulți din establishment-ul cenecist (CNC & acoliții), deși, la drept vorbind, filmul acesta nu era în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase ani deci, jaloanele minimalismului cinematografic românesc erau deja trasate : buget mic, filmări ”din mână”, sunet în priză directă și o poveste
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în unele cazuri, până la 50 de ha.Ă Adeseori, când se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și sătești, sunt „uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de Ceaușescu”. Dej, Pauker, Luca și ai lor au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a scriitorilor, „drept” de a fi sinceri, de a „relata adevărul integral!” din cele ce se petreceau în societatea românească. Dej și acoliții au reacționat prompt și fiecare dintre cei citați mai sus a trebuit să sufere rigorile partidului, pierderea postului, interdicția, provizorie, de semnătură etc. Le-au trebuit ani ca să se „reabiliteze”, dar ei, veritabili „fii ai lui Lenin”, nu s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]